Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Potopul

azi râuri de lavă erup din neant
și plouă cu ghețuri
și soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de cețuri

și clatină zări cu nesaț meteori
plutind printre ele
și munții și marea ascunși după nori
se spală cu stele

în jur avalanșe de spațiu și timp
și Tu ești departe
și zeii sunt duși fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...

și iar Infinitul te strânge în chingi
de taină și dor
ești ultimul Om care poți să-l atingi
cu primul fior

din care vor naște constante mai noi
ce sorb energii
din găuri mai negre și hăuri mai moi
și Oameni mai vii...

poezie de (21 iulie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Poem strident...

cuprins de insomnie, pe culmi de nebunie pășesc cu pași greoi
și-atâta armonie în ritm de simfonie se iscă între noi

dispare întunericul, închis în sine sfericul luminii face loc
și soarele, himericul, răsare sub genericul mormanelor de foc

e lume albă-afară, e lume-a câtă oară, ca-n ziua cea dintâi
e poate primăvară, și poate pluguri ară coline-căpătâi

ești tu, mereu-mereu, și lângă tine eu și vreme între noi
ce surpă minereu în sentimentul greu, ca starea de război

sunt ei și ele sunt și între noi pământ și iar morman de vreme
și plouă iar mărunt și ceru-i ba cărunt ba fulger care geme

flămând de armonie, mai sorb melancolie cu harul din potir
iar apa-colonie o leg într-o fâșie cu clipe de delir

și trec din ipostază pe brânci în altă fază expusă tuturor
având mereu la bază, când sentiment de groază, când lacrima de dor

și stins că o scânteie, albastră și maree pășesc cu pași greoi
pe căile lactee, un soi de crustacee cu solzi și uzi și goi

apare întuneric, deschis în sine, sferic, mai stinge din lumini
și soarele-isteric cu galben cadaveric se spală iar pe mâini

și iar din insomnie și dram de armonie mai sclipuiesc un vis
în care la domnie mai urc o calomnie pe culme de abis

și vine înserarea, tac munții, tace marea și numai tu vorbești
și tulbure ca starea topesc în lacrimi sarea și las mă iubești...

poezie de (25 august 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Condensatul...

. sorb permanentul existenței din lumea ce mă înconjoară
mai sorb și harul excelenței din cea sortită mă doară
și trec prin spațiu și prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri și extreme în care nimeni și nimic nu moare

și-n care-i numai veșnicie și permanentă ambianță
și gol ce naște energie din morfogena-i rezonanță
iar lutul stă în nemișcare iar nemișcarea într-o găoace
din care naște când un soare, când hăuri dure și rapace...

și-n care nu există moarte și-n care nu există viață
doar fluctuații când deșarte când lungi când doldora de ciață
și-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein și bose
și în esență fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Păduri de brazi

Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp și vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată

Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Și raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot mă opresc?

Speranța și durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfășoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală

Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Și în apus se-ascunde tristețea acestei lumi
Strămoșii ne recheamă și sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credința și trupul căpătâi.

Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Și albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin și-n noi se ridică
O dulce speranță și dorul de casă.

Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuiește de lacrimi și râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.

Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce ești, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuței mele
Vin spele durerea dintre cutele adânci.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Alege-ți nu minute, ci câteva secunde pe zi dacă tu consideri că nu ai timp, așează-te pe un pat sau la volanul mașinii și Oferă-ți spațiu și lasă-te îmbrățișat de existență. Privește fără să atingi nimic. Doar permite-ți ființezi. Atunci Infinitul îmbrățișează Infinitul! Această delicioasă simplitate de A Fi este cea mai mare bucurie! Tu ești acest simț al prezenței "EU SUNT" care sfințește întreaga viață și toată existența! Toată suferința acestei lumi preaslăvește și vine din minte. Dincolo de minte, ești doar Tu Infinitul! Ești doar la o secundă, fără timp sau la un gând distanță, fără spațiu de a te reîntoarce Acasă!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autumnală

sorb lirica ploiosului neant
din toamna noastră rece și subțire
pân- la refuz de stare și de fire
și devenit și încă nu pliant...

în jurul meu atîta armonie
în ierburi ude și-n noroaie plumburii
și-n foșnetul de stropi căzuți în vii
că-mi pot din ea-mpleti melancolie

și brusc de printre nori se iscă soare
și alt peizaj împrăștie tării
din lirică, din vers, din nostalgii
dintr-un triunghi de berze călătoare

și starea de tristețe, inedit
devine nor cu noțiuni de ceată
de parcă nu-i amiază-i dimineață
și -nca-și mai face patul răvășit...

și iar pornește ploiae bruscă, rece
cu stropi minunsculi, ca din colb de stele
și se prelinge printre degetele mele
și lirica prin ele trece, trece...

poezie de (18 septembrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu răspunzi doar instinctelor tale...

dacă femeea aleasă nu e a ta
dacă bărbatul de-alături nu e acel
tu insuflă-ți că poți trăi fără ea
iar tu- că mai poți fără el

oricum, în viață vor mai fi și alte femei
oricum, alți bărbați simultan te-or iubi
tu insuflă-ți un val de constante idei
că viața-i schimbare în orice n-ar fi

și dulceața iubirii o afli sorbind
apele reci din mai multe izvoare
Universul răspunde la toate cu jind
prin noul plăcerii și vechiul ce doare...

aruncă în lături gelozii și tristeți
și unicul-unica- uită -i în cețuri
azi viața-i mai lungă și vin dimineți
când îți vine zburzi ca un mânz fără hățuri...

iar adulteru-i plata oferită de toți
pentru resentimentele noastre banale
demonstrând Universului că încă mai poți
Tu răspunzi doar instinctelor tale

poezie de (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... stele cad că ninge Eminescu
și Luceferi plâng că plouă cu Mihai
printre zări se surpă Universuri
într-un curcubeu de luna mai...

sparge vântul poarta unui rai,
clar de lună scrie clar de versuri,
parcă iarăși plouă cu Mihai,
parcă plânge iar cu Eminescu...

poezie de (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Marius Robu

Femeiască

Când vor ști prunii citească,
Până și vântul va ști carte;
Ce-i mic mai are timp să crească,
Și ce-i aici va fi departe.

Când vor fi dați la facultate
Salcâmii care cresc sub lună,
Dreptatea va fi nedreptate
Și-nțelepciunea – o nebună.

În timp ce stelele vor plânge
Din ceruri, de singurătate,
La nunta noastră se vor strânge
Toți înțelepții din cetate:

Stejarii, cornii și salcâmii...
Dar tu vei fi cea mai frumoasă
Printre toți învățații lumii
Care vor sta cu noi la masă!

poezie de din Visul Stejarului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Tu cine ești?

Ești doar o frământare a timpului uitat,
sau ești zeița care nicicând n-a abdicat
și-a zeilor putere spre oameni o îndrepți,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepți?

Ești o închipuire, ești nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
ieși din lumea-ți verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?

Ești poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălțimi,
înscrisuri ne-nțelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?

Fiica neștiută a unei energii
ce-n viața pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viața ce apare din marele mister?

Ești marea mea-ntrebare, ești o minune azi,
iar dacă ești venită din cer sau dintre brazi,
din marile legende sau, poate, din povești
și vrei -mi fii iubită, răspunde-mi: cine ești?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Setea

stă cineva și-nghite sec
din setea mea
mai sorb din ape de Borsec
mai scriu ceva

mai scriu de dor nepământesc
de Anunnaki
mai scriu că nu te mai iubesc
deși se poate

și c-ași veni și azi la tine
deși-i târziu
printre decenii și destine
doar pot -ți scriu

chiar dacă cineva iar stă
și toate trec
tu știi o sete-n ce constă
și-n ce un sec..

poezie de (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de noi...

Ca niciodată azi mi-e dor de tine,
Și-atât de mult aș vrea îți vorbesc,
Iar zâmbetu-ți candid să-l țin pentru mine,
Ca-n zilele ce vor veni... pot trăiesc.
Ca niciodată azi am vrut -ți scriu,
Dar cuvintele în neant au dispărut,
Chinul inimii am crezut că pot să-l descriu,
Dar e prea dureros, iar tocul mi-e mut.
Ca niciodată azi am vrut -ți șoptesc
Vorbe dulci, râd cu lacrimi de fericire,
Chiar și ochii frumoși voiam ți privesc,
Să simți că am nevoie de tine, de-a ta iubire.
Ca niciodată azi mi-am dorit să te-mbrățișez,
te ating, -mi poți simți inima cum bate,
Dar nu ești lângă mine, iar eu mă dezintegrez,
Nici gândul nu te ajunge, ești mult prea departe.
Ca niciodată azi inima-mi tristă mi-a plâns,
Lacrimi de argint pe obraz curgând puhoi,
Chiar și sufletul de tristețe mi-a fost învins
Și mi-e atât de dor de tine, mi-e dor de noi...

poezie de (22 ianuarie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Lacrimi de îngeri

Lacrimi de îngeri cad din cer,
Pline de taină și mister,
Plâng și zeii din Olimp
De câte rele se fac pe pământ.

Munții se cutremură de plâns,
Pământul de întuneric este cuprins!
Oamenii trăiesc ca într-un groaznic vis
Și vor să fugă în paradis.

poezie de (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi...

cel mai perfect model de infinit
și cel mai infinit dintre perfecte
a fost ființa care m-a iubit
și cognitivul disonanțelor directe

când veșniciile nășteau dintr-un simbol
iar golul mișuna de energii
noi doi eram un singur semn și pol
dar totuși doi. Și oameni. Și-nca vii...

poezie de (5 aprilie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugă...

.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca nu te mai ador
voi inerca fiu că tine- ghiată
nu mai știu ca ghiața nici un dor

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi

iar când se va lăsa în mine noapte
și numai stelele și zări vor licări
știi că am lăsat în urmă șoapte
în care strig că nu mai pot iubi...

poezie de (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Între lumi

Simt o lume deasupra mea
O lume în care suntem noi înșine
O lume în care suntem nemuritori,
În zile în care nu trăiesc
Scriu viața așa cum nu e ea
Și vinu-l sorb încet ca și cum e făcut doar pentru mine
Din struguri plini culeși în luna octombrie,
Când soarele e mai sfios, când iarba plânge petale muribunde suflate-n neant,

Simt o lume în mine
Ce cred eu că o cunosc
O lume împletită din mai multe vieți
Scriu viața așa cum a fost ea o dată
Și vinu-l sorb ca altădată
Savurez gustul atât de bine știut
Mă face zâmbesc crezând că am trăit aceste clipe
Iar de învățat din ele tot n-am învățat,

Simt o lume sub mine
Ce mă cheamă mereu fără-ncetare
O lume ce vreau îmi rămână străină,
Vinu-l sorb mai repede și nu vreau paharul sece
Mi-e frică de ce va urma după ultimul strop
Dar apoi, muza din mine îmi vorbește
"E totul creat doar de mintea ta"
Și totul se risipește...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nisipul...

... azi iar ieșit la cimitirul unde ești
un punct constant în plasa spațială
sorb amintirea caldă și domoală
ce se prelinge printre degetele reci

și mi se scurge printre ele ca nisipul
în prizma veșniciei tale
și pripe vechi, monumentale
îți oglindesc în clipa ce se stinge chipul...

poezie de (27 iunie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă cineva privește cerul într-o noapte senină, fără Lună, obiectele cele mai strălucitoare care se văd sunt probabil planetele Venus, Marte, Jupiter și Saturn. Vor mai fi și un număr mare de stele exact la fel ca Soarele nostru, dar mult mai departe de noi. De fapt, unele dintre aceste stele fixe par a-și schmba foarte lent pozițiile una față de cealaltă atunci când pământul se mișcă pe orbită în jurul Soarelui; în realitate ele nu sunt deloc fixe! Aceasta deoarece ele sunt relativ aproape de noi. Pe măsură ce Pământul se mișcă în jurul Soarelui, le vedem din diferite poziții pe fondul stelelor mult mai îndepărtate. Din fericire, aceasta ne permite măsurăm direct distanța dintre stele și noi: cu cât sunt ma aproape, cu atât par că se deplasează mai mult.

în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "A Brief History of Time Paperback" de Stephen Hawking este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 44.99 lei.

Demult...

demult sunt surd la toate și orb mă știu demult
și ros avar la coate și încă mai incult

trimis în vremea noastră de altele, mai gri
bat când la fereastră când toate ponegri

așa e scris în stele să urc încetișor
când ploile din ele când trepte care dor

și să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi

trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre țara mea din rama cu oameni încă vii

și înmuind pensula în gamă de culori
s-aștern pe pânze nula drapată între nori

s-adaug la ispite nuanță mai albastră
cu buze strâns lipite de liniște sihastră

și -apoi -mi bat în cuie pe albul din perete
esența amăruie de foame și de sete..

poezie de (8 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa iubirii revendicate

Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naște fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori și pace și lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Și un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.

Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăși m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Și mărșăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.

S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
Dintr-o dată piere gerul,
Sub o mantie divină,
Iar cresc muguri de mătasă,
Fluturii de catifele,
Iarăși zboară înspre casă
Pe un cer pavat cu stele.

Iar se naște fericirea...
În incubatorul lumii,
S-a născut din nou iubirea.
S-au ivit pajii furtunii...
Trec războinici, trec în cete,
Printre valuri de uitare,
Purtând vânturile-n plete,
Nourând întinsa zare.

Soarbe în adânc misterul
Flori și fluturi, zâmbet, soare.
În clepsidră, efemerul,
Cată timpul să-și măsoare.
Trec chihlimbării poeme
Pe sub fruntea azurie,
În secunde timpu-și cerne,
Azi, cuvinte, pe-o hârtie.

Flori și pace și lumină,
Ning la tâmple veșnic reci.
Tu le-acoperă-n surdină!
Și prin ploi de frunze treci.
Strângi în pumn eternitatea?!
Lacrimi curg la tâmpla ta.
De departea vezi cum noaptea
Plouă licăriri de stea.

Frunze, vise, păsări, stele,
Într-un zbor celest trec toate,
Vei rămâne fără ele
Într-o zi, poate-ntr-o noapte.
Lasă-ți sufletul ofrandă,
Celor care-ți sunt aproape,
Ca în lumea cealălaltă
Să unești munții cu ape.

Și un dulce dor de tihnă
Pieptul ți-l împresoare!
Trăind veșnic în lumină,
Să fii răsărit de soare!
Îngenunche și te roagă,
Înger ce-n lumină-ai fost!
Dacă aripa-i beteagă,
Iartă! E al vieții rost...

Mă aduce printre ele,
Printre stele, printre muze,
Printre crucile pictate,
Doar sărutul de pe buze.
Tu ești diavol de lumină,
Prima carte de povești,
Tu răzbați din întuneric...
Numai tu mă mai iubești!

Mă aduce printre ele
Și un dulce dor de tihnă...
Frunze, vise, păsări, stele,
Flori și pace și lumină.
Soarbe în adânc misterul,
Iar se naște fericirea,
S-a dechis spre mâine cerul,
Mi-am revendicat iubirea...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Iarnă pe moarte

Scuipând geruri și blesteme, ca o ftizică pe moarte,
Iarna asta-i de departe cea mai plină de extreme,
Târâind trena murdară în noroiul de pe camp
Clatină din capul tâmp înspre antiprimăvară.

Stau ascunsă în mirarea mugurilor temerari,
Așteptând, incendiari, -i cuprindă abundarea,
Când se va-ngâna de viață în cuvinte fără șir,
Literele în delir vor ști iar să se sumeață.

Din pământ răsar noduțe, o armată fără grai,
Pe care n-o bănuiai împotrivă-ți să se-asmuțe,
Între azi și între ieri s-a pus soarele străjer
Îmbrăcat în cavaler, oblojind mai vechi dureri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!