Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Arme albe

Acestea vor fi cu siguranță
armele viitorului
dar mult mai albe decât acum,
albe ca merii
în mijlocul verii,
ca o casă de țară proaspăt văruită
din care se aude
râsetul copiilor

poezie clasică de (1920)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

George Bacovia

Balet

Lunecau baletistele albe...
Degajari de puternice forme –
Albe, in fata lumii enorme,
Lunecau baletistele albe...

Lunecau baletistele albe
Si lumea sufla impatimita –
Albe, razand spre lumea prostita,
Lunecau baletistele albe.

Lunecau baletistele albe...
Tainic trezind complexul organic –
Albe, starnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
|

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Coluche

Noul detergent face rufele mai albe decât vechiul detergent care făcea deja rufele mai albe. Atunci, eu nu mai am curajul să schimb detergentul, mi-e frică că hainele îmi vor deveni transparente.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul mărului bătrân

Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână
Pare a întineri.

Din secata rădăcină
Lăstăraș va răsări,
Albe flori vor înflori
În măr, lângă fântână.

Pomul va pica pe rână,
Vremea-l va bătători,
Iar lăstarul din țărână
Ramurile-și va spori

Și albe flori vor înflori.

rondel de (2016)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moldoveanul...

pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă

în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare

pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...

Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa

iar undeva prin Santiago de Chile
iau în derâdere gustul tequila-i
visând la un Negru Purcari care soarbe
tot vidul din jurul planetelor oarbe

la Fukushima fierb vișini în floare
parcă pe valuri din funduri de mare
melancolie încet se prelinge
focul din mine se stinge, se stinge

și numai la Moscova fumuri de ceață
șterg niște lacrimi uitate pe față
când din forfota și larma din gară
smulg moldoveni care pleacă spre țară...

poezie de (8 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama îmi spunea că o gospodină adevărată se cunoaște după trei lucruri: după șervetele albe de la bucătărie (nici acum nu am alte șervete, decât albe), după toartele cănilor și cratițelor, și după breteaua de la sutien.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

festin

între ele
dorurile –
vorbind cu gura plin㠖
albe, roșii, pestrițe… se sfădesc
care mai de care vor părți mai bune
fruntea, grumazul, pieptul, căușul palmelor, tălpile
le sunt delicatese…

astfel
canibalându-mă îmi rămâne sângele
îi picur destul amar să nu aibă căutare
obrazul transparent-oglindiu, sclipind
mă vinde la licitație
albe, roșii, pestrițe… dorurile
mestecă și… mai vor
nu vă fie cu mirare când
mă veți reîntâlni!

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tresare

și privește spre copaci
se aude un foșnet se aude
un pârâit
are un auz extra
ordinar
pârâie altă cracă
și-a scos cuțitul și pistolul
un grup de fantome albe
pe schiuri
ochii iscoditori se rotesc
de sub capi
șoanele albe
caută ina
micul soldat strânge pumnalul
schiurile foșnesc pe zăpada în
tărită - ochii le lucesc
ca la vârcolaci - demonii albi
s-ar îngropa în zăpadă
de frică de frig de oboseală
trec pe lângă el
-ce fericire! ce șansă! o
raritate (!?) -

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

...în alb

mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respirații
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte

tu ai culori și-n lacrimi

punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătușează ochii

în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi
într-un singur fluture alb
pe care primăvara îl rupe în
jumătate cu lunile prea încărcate
de flori
înainte să-și întindă subțire
respirația

nu se pictează pe pânza albă
viața întreruptă în luminile ude
nu o pot aprinde privirea
a căzut dincolo de respirație
păsări albe se rup din mine
și mă împart mai mult
decât ploile se împart
în picături...

poezie de
Adăugat de Andreea.GeeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mario Benedetti

sentimentele -
inocente precum sunt
armele albe

haiku de din Ungherul cu haiku-uri (Rincón de Haikus) (1999), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Quien de Nosotros Paperback" de Mario Benedetti este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -40.99- 27.22 lei.

E mult mai greu

E mult mai greu acum s-asculți
decât să faci ce-ți place
dar vai cum plâng atât de mulți
ce nu mai pot desface.
— Să-mi fie orișicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te lași lenei
dar vai câți zac acum scrâșnind
în muncile gheenei.
— Să-mi fie orișicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
— Să-mi fie orișicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

poezie clasică de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Stolul

de fantome albe albe albe
se grăbește spre etajele trase
în sticlă de sticlă ale orașului
în lumina
acestui apus care tremură de
plăcere (?!) văzând câte un
cearșaf zburător în fiecare fereastră -
lumina în
mâinile vântului se comportă
ca o mănușă întoarsă pe dos
mulgând incolorele perne

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În inima primăverii

armonii din natură am adunat în suflet
liliacul mă învăluie în parfum subtil
îmi împărtășește mândru sentimente violet
zîmbește înfrumusețat cu finețe și stil.

respir aerul proaspăt din iarba rourată
merii înfloriți sunt o candidă frumusețe
spectacolul naturii pe scena minunată
se transferă în mine cu multă blândețe.

minunile răsar iar pe magic tărâm
naturile mă cheamă să le trăiesc
albe bucurii înfloresc în salcâm
ulmi și mesteceni în codru doinesc.

euforia verde e scrisă-n diafragmă
inima primăverii e născută pe magmă.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căsuța văruită

În holul recepției
din marmură albă
care imediat îți ia
ochii
mi-am amintit
cum mă lumina
căsuța natală
văruită de mama
înainte de Paști.

poezie de , traducere de Mira Łuksza și Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Ne mutam din mine în tine

ca dintr-o casă într-altă casă
din mântuire în mântuire
ca două pietre în deșertul acestei lumi

goliți de resturi
în cămăși albe
ne lipeam brațele de adevăr
și chicoteam când întunericul
se topea sub tălpile moi

am crescut
vai cât am crescut șerpește prin gânduri
în mine sunt războaie
în tine se înserează în mijlocul zilei
și gropi adânci ne stăpânesc ființele

suntem ca morții
fiecare în pământul său cleios
ne ajunge să schimbăm două vorbe
și auzim trosnind
capacul sicriului
vai nouă că ne-am avut
dar nu ne-am rămas

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Îmbătrânit ca un fluture

Noaptea își va bănui întunericul de trădare
cât îngerii cu aripi albe au ajuns la timp
și s-a făcut pace între dușmani.

Râurile se vor liniști după furtuni deocheate
de se vor putea trece și fără poduri
spre luminoasele orașe din depărtare,

oamenii vor purta cu ei cuvântul ce-i va uni
dând un alt înțeles apropierii
din fiecare unghi.

Mai bogați cu câte o faptă
se vor simți sănătoși în gândire
și fiecare va arăta câte un semn de bunăvoință
cu surâsul pe fața luminoasă

și bărbații vor purta câte o floare
pe care s-o dăruiască unei femei
cu toată dragostea inimii lor
care vorbește prin gesturi gingașe
și nu risipește nimic din ce prisosește.

Chiar și cei rătăciți peste măsură
se vor trezi cu alte gânduri adânci
purtând în carne porniri viclene
care le încearcă răbdarea,

mai frumos decât crepusculul serii
în care culorile sunt nuanțate,
mă înfășor cu aerul ars de peste zi
îmbătrânit ca un fluture
ce nu vrea să moară de atâta miros pătrunzător
dintr-o noapte bântuită de temeri
într-o casă cu stafii.

Cine o să urce treptele cunoașterii
desupra de ce poți înțelege?

Nu știu nimic altceva pe lume,
să macine mai mult trupul
decât suferința
crescând...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Propoziția

Numai Moartea știe totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mișcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - iată de ce viața noastră
e o propoziție
atât de scurtă!
O propoziție
alcătuită mai mult
din părți de tăcere
decât de părți de vorbire.
Ce propoziție,
ce propoziție înfricoșată -
i se pare mereu
aude cum vine punctul
șuierând ca un glonte.

poezie de
Adăugat de MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -40.00- 23.99 lei.
Vasile Ghica

Cele mai cumplite necazuri ale viitorului vor fi generate, cu siguranță, de metastazele inculturii.

aforism de din Rezervație gri (iunie 2011)
Adăugat de Vasile GhicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Ghirlanda vocii în jurul marii ei splendori

Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz
Mai obosit decât seducătorul de fantome
Decât cuțitul care îți taie pulpa în patru
Decât nisipurile aurifere
Mai obosit decât lupusul privit în oglinzi
Decât sfâșietorul semnal de adio
Pe care navele îl trimit întotdeauna când prova se ridică în aer
Mai obosit după această privire
Decât curenții marini închiși în vasele de cleștar

poezie clasică de (1937)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Secvențe în alb și negru

De Anul Nou
steluță cu steluță,
cerul s-a culcat voios
sub pașii mei
chemându-mă să călătoresc
în lumea mirifică
a zăpezii albe, roșietice, viorii.
Curcubeul iernii se scurge acum
în pământul tot mai negru
purtând urmele pașilor
ca o garanție
a viitorului.

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 ianuarie 2017.
Distribuie
Girel Barbu

Albine albe

albine albe
roiesc în jurul lunii
bâzâitul lor
lovește-n geamul
care privește
în ochii poetului.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!