Arme albe
Acestea vor fi cu siguranță
armele viitorului
dar mult mai albe decât acum,
albe ca merii
în mijlocul verii,
ca o casă de țară proaspăt văruită
din care se aude
râsetul copiilor
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1920)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre vară, poezii despre siguranță, poezii despre râs, poezii despre mere, poezii despre copilărie sau poezii despre alb
Citate similare
Balet
Lunecau baletistele albe...
Degajari de puternice forme
Albe, in fata lumii enorme,
Lunecau baletistele albe...
Lunecau baletistele albe
Si lumea sufla impatimita
Albe, razand spre lumea prostita,
Lunecau baletistele albe.
Lunecau baletistele albe...
Tainic trezind complexul organic
Albe, starnind instinctul satanic,
Lunecau baletistele albe.
|
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre instinct, poezii despre fete, poezii despre draci, poezii despre dans, citate de George Bacovia despre dans, poezii despre balet sau citate de George Bacovia despre alb
Noul detergent face rufele mai albe decât vechiul detergent care făcea deja rufele mai albe. Atunci, eu nu mai am curajul să schimb detergentul, mi-e frică că hainele îmi vor deveni transparente.
citat din Coluche
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate despre schimbare, citate despre frică, citate despre devenire, citate despre curaj sau citate despre alb
Rondelul mărului bătrân
Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână
Pare a întineri.
Din secata rădăcină
Lăstăraș va răsări,
Albe flori vor înflori
În măr, lângă fântână.
Pomul va pica pe rână,
Vremea-l va bătători,
Iar lăstarul din țărână
Ramurile-și va spori
Și albe flori vor înflori.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre bătrânețe sau poezii despre copaci
Moldoveanul...
pe piața Florenței ning trandafirii
cu albe petale din liniștea firii
și dorul de casă imploră, imploră
să intru cu albe petale în horă
în centrul Parisului scârțâie scrumul
și plânge a jale când cerul când drumul
și sufletul parcă-i călcat în picioare
de vânt ce adie a raze de soare
pe când la Toronto tot plouă și plouă
cu stropi ca o pulbere fină de rouă
și inima scaldă în farmecul serii
ca ploile noastre din mijlocul verii...
Hamas-ul din Gaza împroașcă rachete
aiurea țintite în Plânsul Perete
și stau cu o teamă ce-mi mângâie ceafa
de parcă-s Hristos anchetat de Caiafa
iar undeva prin Santiago de Chile
iau în derâdere gustul tequila-i
visând la un Negru Purcari care soarbe
tot vidul din jurul planetelor oarbe
la Fukushima fierb vișini în floare
parcă pe valuri din funduri de mare
melancolie încet se prelinge
focul din mine se stinge, se stinge
și numai la Moscova fumuri de ceață
șterg niște lacrimi uitate pe față
când din forfota și larma din gară
smulg moldoveni care pleacă spre țară...
poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre Moldova
- poezii despre vânt
- poezii despre vișine
- poezii despre uitare
- poezii despre trandafiri
- poezii despre suflet
Mama îmi spunea că o gospodină adevărată se cunoaște după trei lucruri: după șervetele albe de la bucătărie (nici acum nu am alte șervete, decât albe), după toartele cănilor și cratițelor, și după breteaua de la sutien.
citat din Adriana Trandafir
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre cunoaștere sau citate despre adevăr
festin
între ele
dorurile
vorbind cu gura plină
albe, roșii, pestrițe
se sfădesc
care mai de care vor părți mai bune
fruntea, grumazul, pieptul, căușul palmelor, tălpile
le sunt delicatese
astfel
canibalându-mă îmi rămâne sângele
îi picur destul amar să nu aibă căutare
obrazul transparent-oglindiu, sclipind
mă vinde la licitație
albe, roșii, pestrițe
dorurile
mestecă și
mai vor
nu vă fie cu mirare când
mă veți reîntâlni!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre gură sau poezii despre dor
Tresare
și privește spre copaci
se aude un foșnet se aude
un pârâit
are un auz extra
ordinar
pârâie altă cracă
și-a scos cuțitul și pistolul
un grup de fantome albe
pe schiuri
ochii iscoditori se rotesc
de sub capi
șoanele albe
caută ina
micul soldat strânge pumnalul
schiurile foșnesc pe zăpada în
tărită - ochii le lucesc
ca la vârcolaci - demonii albi
s-ar îngropa în zăpadă
de frică de frig de oboseală
trec pe lângă el
-ce fericire! ce șansă! o
raritate (!?) -
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre schi, poezii despre vârcolaci, poezii despre ochi, poezii despre frică, poezii despre fericire sau poezii despre fantome
...în alb
mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respirații
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte
tu ai culori și-n lacrimi
punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătușează ochii
în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi
într-un singur fluture alb
pe care primăvara îl rupe în
jumătate cu lunile prea încărcate
de flori
înainte să-și întindă subțire
respirația
nu se pictează pe pânza albă
viața întreruptă în luminile ude
nu o pot aprinde privirea
a căzut dincolo de respirație
păsări albe se rup din mine
și mă împart mai mult
decât ploile se împart
în picături...
poezie de Andreea Pânzariu
Adăugat de Andreea.Geea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pictură
- poezii despre culori
- poezii despre arte plastice
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
sentimentele -
inocente precum sunt
armele albe
haiku de Mario Benedetti din volumul de versuri Ungherul cu haikuuri (Rincón de Haikus) (1999), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre inocență sau umor despre alb
Seceta
Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecați
Plouă
Cerul s-a înduioșat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecați
În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiași bolovani
Vor fi aceleași rădăcini,
Vor fi mai multe schelete.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre moarte, poezii despre groază sau poezii despre Soare
E mult mai greu
E mult mai greu acum s-asculți
decât să faci ce-ți place
dar vai cum plâng atât de mulți
ce nu mai pot desface.
Să-mi fie orișicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te lași lenei
dar vai câți zac acum scrâșnind
în muncile gheenei.
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lene, poezii despre văi, poezii despre religie, poezii despre muncă, poezii despre iad, poezii despre frumusețe sau poezii despre creștinism
Stolul
de fantome albe albe albe
se grăbește spre etajele trase
în sticlă de sticlă ale orașului
în lumina
acestui apus care tremură de
plăcere (?!) văzând câte un
cearșaf zburător în fiecare fereastră -
lumina în
mâinile vântului se comportă
ca o mănușă întoarsă pe dos
mulgând incolorele perne
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre plăcere, poezii despre oraș sau poezii despre mâini
Liniștea de la zece
Liniștea de la zece
vine și trece mai departe
prin aerul rece.
Pleacă și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
E caldă,
tăcută,
cu aripi cusută...
Doar e de la zece
și trebuie să urce, să adulmece,
să se strecoare printre ghivece,
să nu se împiedice, să nu se înece
în marea de gânduri întâlnită în drum
de la începuturi
și până acum...
La mine poposește mai mult
căci știe că mă feresc de tumult.
Mă înconjoară ca un pled de lână pufoasă
mă face să mă simt bine în casă,
aproape că mă copleșește
cu atenția-i insistentă,
așa de mult mă iubește...
De multe ori o trimit la plimbare,
dar nu vrea să plece,
stă cu mine pe margini de suflet
și-mi îngână în tăcere un cântec,
mă atinge din când în când,
vrând parcă răspuns,
mai ales atunci când dau semne de plâns...
O atingere moale, ușoară,
parcă ar fi a unui alt suflet
ce zboară,
căutându-și și el liniștea
și din pură întâmplare,
a ajuns tocmai în casa mea.
Liniștea de la zece
vine și trece,
trece și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre început, poezii despre plimbare, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre lână sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
În inima primăverii
armonii din natură am adunat în suflet
liliacul mă învăluie în parfum subtil
îmi împărtășește mândru sentimente violet
zîmbește înfrumusețat cu finețe și stil.
respir aerul proaspăt din iarba rourată
merii înfloriți sunt o candidă frumusețe
spectacolul naturii pe scena minunată
se transferă în mine cu multă blândețe.
minunile răsar iar pe magic tărâm
naturile mă cheamă să le trăiesc
albe bucurii înfloresc în salcâm
ulmi și mesteceni în codru doinesc.
euforia verde e scrisă-n diafragmă
inima primăverii e născută pe magmă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre natură, poezii despre verde, poezii despre păduri sau poezii despre naștere
Propoziția
Numai Moartea știe totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mișcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - Iată de ce viața noastră
e o propoziție
atât de scurtă!
O propoziție
alcătuită mai mult
din părți de tăcere
decât din părți de vorbire.
Ce propoziție
ce propoziție înfricoșată
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
șuierând ca un glonte.
poezie de Vasile Romanciuc din Literatura și arta, nr.36 (3965), 16 septembrie 2021, pag.5 (2021)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre negru sau poezii despre mișcare
Cântec (8)
Dintre pietrele lungi pe care le-ating
cu mana,
privirea ta suna cel mai indepartat.
Acum ti-o marginesc treptele albe,
acum ti-o sfarseste luna
pe care joaca aschiile soarelui cufundat
Surasul tau, cu colturi abia arcuite
deasupra-ntinderilor ovale de nisip,
si dupa mine va fi, si dupa oasele mele albite,
si dupa chipul tau, fara chip
Mai ingenunchi si scurg nisipul dintr-o palma
intr-alta,
ca-ntr-o clepsidra rasturnata aerian,
in timp ce scara cu trepte albe, inalta,
si-a risipit si treptele pe care le urcam.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre timp, poezii despre nisip, citate de Nichita Stănescu despre nisip, citate de Nichita Stănescu despre alb, poezii despre superlative, citate de Nichita Stănescu despre superlative, citate de Nichita Stănescu despre muzică, poezii despre jocuri, citate de Nichita Stănescu despre jocuri sau citate de Nichita Stănescu despre Soare
Ghirlanda vocii în jurul marii ei splendori
Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz
Mai obosit decât seducătorul de fantome
Decât cuțitul care îți taie pulpa în patru
Decât nisipurile aurifere
Mai obosit decât lupusul privit în oglinzi
Decât sfâșietorul semnal de adio
Pe care navele îl trimit întotdeauna când prova se ridică în aer
Mai obosit după această privire
Decât curenții marini închiși în vasele de cleștar
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1937)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre semnale, poezii despre seducție sau poezii despre aer
Îmbătrânit ca un fluture
Noaptea își va bănui întunericul de trădare
cât îngerii cu aripi albe au ajuns la timp
și s-a făcut pace între dușmani.
Râurile se vor liniști după furtuni deocheate
de se vor putea trece și fără poduri
spre luminoasele orașe din depărtare,
oamenii vor purta cu ei cuvântul ce-i va uni
dând un alt înțeles apropierii
din fiecare unghi.
Mai bogați cu câte o faptă
se vor simți sănătoși în gândire
și fiecare va arăta câte un semn de bunăvoință
cu surâsul pe fața luminoasă
și bărbații vor purta câte o floare
pe care s-o dăruiască unei femei
cu toată dragostea inimii lor
care vorbește prin gesturi gingașe
și nu risipește nimic din ce prisosește.
Chiar și cei rătăciți peste măsură
se vor trezi cu alte gânduri adânci
purtând în carne porniri viclene
care le încearcă răbdarea,
mai frumos decât crepusculul serii
în care culorile sunt nuanțate,
mă înfășor cu aerul ars de peste zi
îmbătrânit ca un fluture
ce nu vrea să moară de atâta miros pătrunzător
dintr-o noapte bântuită de temeri
într-o casă cu stafii.
Cine o să urce treptele cunoașterii
desupra de ce poți înțelege?
Nu știu nimic altceva pe lume,
să macine mai mult trupul
decât suferința
crescând...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre trădare, poezii despre sănătate sau poezii despre suferință
Ne mutam din mine în tine
ca dintr-o casă într-altă casă
din mântuire în mântuire
ca două pietre în deșertul acestei lumi
goliți de resturi
în cămăși albe
ne lipeam brațele de adevăr
și chicoteam când întunericul
se topea sub tălpile moi
am crescut
vai cât am crescut șerpește prin gânduri
în mine sunt războaie
în tine se înserează în mijlocul zilei
și gropi adânci ne stăpânesc ființele
suntem ca morții
fiecare în pământul său cleios
ne ajunge să schimbăm două vorbe
și auzim trosnind
capacul sicriului
vai nouă că ne-am avut
dar nu ne-am rămas
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre război, poezii despre mântuire sau poezii despre miezul zilei
Propoziția
Numai Moartea știe totul
despre noi.
Zilele noastre albe,
zilele noastre negre
sunt mișcări ale condeiului ei.
Nu prea are vocabular
Moartea - iată de ce viața noastră
e o propoziție
atât de scurtă!
O propoziție
alcătuită mai mult
din părți de tăcere
decât de părți de vorbire.
Ce propoziție,
ce propoziție înfricoșată -
i se pare mereu
că aude cum vine punctul
șuierând ca un glonte.
poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!