Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mi-a fost de-ajuns ...

Prin vânt și ploi răzbesc cu greu,
Pieptiș, pân' la iubitul meu,
Să aflu poate un răspuns,
La întrebări ce m-au ajuns.
Până și timpul mi-e dușman
Împotrivindu-se în van,
Când iau in piept și vânt și ploi,
Tot poticnindu-mă-n noroi.
Și când, în fine, am ajuns,
Uit c-am venit după răspuns.
Mă pierd în ochii de smarald
Și în sărutul moale, cald,
Mă pierd în brațele de fier,
Incertitudinile pier,
Se risipesc în patru zări,
Ca frunze veștede-n cărări.
Mă-ntorc de la iubitul meu
Prin vânt și ploi, răzbesc cu greu,
La întrebări n-am un răspuns,-
Că l-am văzut, mi-a fost de-ajuns...

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Curcubeu ...

Din stropi de ploi și raze blonde
Și din lumini de nepătruns,
Un curcubeu cu forme ronde
Până pe pajiște-a ajuns.
Un pod din picuri și culoare
Stă răstignit pe cer senin.
Cine îl construise oare?!
Era zidit din ploi și soare?!
Cine-l vopsise-n graba mare?!
Astfel de întrebări îmi vin...
Dar nici n-am apucat prea bine
caut la-ntrebări răspuns,
podul meu, numai ruine,
În nori de spumă s-a ascuns.
Chiar ți-aș fi dat o întâlnire,
Iubita mea cu ochi căprui,
Dar podul meu e-o nălucire-
Mai ia-l acum de unde nu-i!...

poezie de din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Mii de întrebări... un răspuns: Duhul Sfânt!

Mii de întrebări aveam de când mă știu
Și îmi doream să cunosc pe mine...
Și a trecut mult timp... să mă am, să-mi fiu,
Învățând s-aștept în dureri divine.

Mii de întrebări mi-au adus furtună,
Ploi și zăpezi grele, vânt și mult noroi...
Timp în care sufletul mântuire adună,
Zbătându-se încă, să-nvingă un război.

Mii de întrebări m-au aruncat în mare,
În Univers, în Cer și înspre adânc...
Am riscat să aflu doar o întrebare...
Și apoi răspunsul am să îl arunc.

Cu cât întrebări se adună-n tine,
Cu atât chemare-i mai înaltă!
Este semnul tangențial cu sine
Ce te va purta pe cea mai amplă treaptă.

Cheia despre viață este să-nțelegi,
nu ai venit doar ca să privești!
Trebuie să lupți și să aplici legi
Dincolo de ce se vede și ce ești!

Te distrag lucruri care n-au valoare,
Iar întrebările le-ai uitat pe drum...
De nu te cunoști, nu capeți salvare
De a te scuti de foc, amar și fum...

Mii de întrebări au doar un răspuns.
Și răspunsul e golul ce te roade...
Iar ca să-l primești... trebuie să fii uns
De un foc divin care întâi arde!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de FlorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corina Mihaela Soare

E vremea toamnelor cu ploi

Nu-i timpul să ne spunem vorbe,
Nu-i timp să mai vorbim cu patima,
E oră prea întârziată
Și ne-au rămas doar clipele din ea.

Nu-i timpul vorbelor sucite,
Mai bine ne privim ochii tăcuți
Ei ne șoptesc printre clipite,
De vremurile când sclipeau dorinți.

E prea târziu pentru reproșuri
Și-atâta de târziu să răscolim,
Nu vreau să ne-amintim trecutul,
E de ajuns că-n nopți noi îl privim.

Ce vânt sleit suflând ne cheamă
ne usuce sângele vioi,
Iubitul meu din scurta primăvară,
E vremea doar a toamnelor cu ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Ne despart pe noi de flori

Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Și n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
țină clipă la distanță...
Atâtea depărtări și zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub același cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Și fiecare cu-a lui noapte
Vorbește și se ceartă poate
Și fiecare cu privirea mută
Privește dimineața slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
Cu ochii ce nu văd prin ceață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-ai răspuns

Mi-ai răspuns atât de clar
Când am apelat la Tine
Consemnez în calendar:
"Totdeauna susține."

Mi-ai răspuns nu cum am vrut
Ci conform cu-a Ta gândire
Iar la urmă am văzut
Partea mea de moștenire.

Mi-ai răspuns cu glas duios
primesc mesajul vieții,
-nving valul furios,
S-aleg starea frumuseții.

Mi-ai răspuns și-am înțeles
De ce-a fost "întârziere":
Spre-a avea deplin acces
Și la har și la-nviere.

Mi-ai răspuns Iubitul meu
Cu atâta-nțelepciune
Căci ești Fiu de Dumnezeu
Azi trimis-ai o minune.

Mi-ai răspuns – oricui am spus
Cum lucrezi, cu ce putere,
Cum balsam a fost adus
calmeze o durere.

Mi-ai răspuns, Îți mulțumesc
De favoarea acordată
Da, în ea odihnesc
Căci e binecuvântată.

Mi-ai răspuns cu NU sau DA
Și pot spune: totu-i bine
Traiul mi-l vei acorda
Doar cu stările divine.

Mi-ai răspuns, m-ai cercetat
Cu o sfântă cercetare
Și apoi mi-ai arătat
Cerul tot în sărbătoare.

poezie de (7 august 2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Urgii dezlănțuite

mi-e greu să lupt cu a vremii stihii
când toate rugăciunile se pierd în vânt
grindina îmi strivește zorii liliachii
cerul se dezlănțuie fără cuvânt.

lumini angelice tremură pe tichii
am uitat cum e să-mi iau avânt
spre fericire-urgiile dansează pe muchii
și nu mai știu care e rostul sfânt.

genunile își cască ochii fistichii
suspină în noapte visul înfrânt
ca un copac numai scoarță și așchii
smuls din rădăcini căzut la pământ.

mi-e greu să lupt cu a vremii stihii
și toate rugăciunile se pierd în vânt.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubitul meu

Iubitul meu, de tine despart
Cu sufletul în mii de cioburi spart.
Cine-i de vină? Poate amândoi,
Că n-am simțit ce se-ntâmpla cu noi.
Sorbind licoarea dulce din pahar,
Cum ne-am îndepărtat, nu am habar.
Doar amintiri duioase se mai zbat
Între o lacrimă și-un biet oftat.
Prin soare, ploi, voi plimba ades
Tot întrebându-mă ce s-a ales,
Dintr-o iubire care promitea
nu-și ia zborul ca o rândunea.
Îți las pe masă un bilet stingher,
În care vreau iertare să îmi cer,
Cu gânduri multe pentru rămas-bun,
Când am avut atâta timp să-ți spun.
Dar timpul a trecut nerăbdător,
Lăsându-mi vorbele pierdute-n zbor.
Acum, când totu-i prea târziu, aș vrea
bați a doua oară-n ușa mea,
te opresc la mine și să strig:
Ia-mi sufletul în palme, că mi-e frig!
Și-n loc de bun-rămas să săruți,
Cu buze moi și dulci rămase muți.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-mi plac ploi de toamnă!

Nu-mi plac ploi de toamnă, nebune, ce vor
-nchidă-a mea vară, să-i pună zăvor!
Când soarele-ascuns e de nori prigonit,
Pe patul de frunze aș sta tolănit,
Dar picurii dor.

Când ropotul ploii răsună strident,
Privesc la natură c-un aer absent.
Copacii rămas-au stingheri, tot mai goi.
Prin ramuri se-aude un biet pițigoi,
C-un cânt consecvent.

Cad picuri de-a valma-ntre cer și pământ,
În dansul sălbatic se-ncing duși de vânt.
Descântecul ploii de zor îngânând,
Își află sfârșitul sub brazdă gemând,
Cu sufletul frânt.

Mi-nchipui în palme cum frunzele-adun
Tăind a lor cale când pleacă-n surghiun,
'Nainte ca ele să piară în van,
Pierdute de timp, ce li-i crudul dușman;
Cu el nu se pun.

schimb vechea lege eu palid mai sper.
Nu vreu să le-ajungă destinul mizer!
De-aceea le-ntâmpin cu pasul grăbit,
Călcând pe al toamnei covor ruginit,
Cu fruntea spre cer.

Nu-mi plac ploi de toamnă și-aș pune zăvor,
La cerul ca plumbul ce-i necruțător.
Purtate de vânturi spre-al morții năvod,
De soarta știută în nescrisul cod,
Din nou frunze mor.

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Eu îmi pun răspunsuri și-mi dau întrebări

Am trăit din puțin
Și-o să mor din nimic.
Adevărul e-n vin,
Însă numai un pic.
Ce-i puțin nu-i de-ajuns,
Ce-i prea mult strică-ncât
Nu aștept un răspuns
La-ntrebări despre cât.
Am răspuns despre cum,
N-am răspuns despre ce;
Poate dorul, acum
Să mi-l dea, vindece...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat. Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniti pe dragul meu, ce să-i spuneți oare lui? -s bolnavă de iubire.

în Cântarea Cântărilor
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

GÂNDITOR ȘI SCĂLDAT ÎN APUS

Străbăteam o cărare a vastei câmpii
Cu privirea spre nori și-ascultând ciocârlii
Risipite-n văzduh, provocându-mi fiori
Și, în pași, rătăcirea prin câmpul cu flori.

Întrebam, când și când, nori, și păsări, și maci,
Din priviri ce-mi erau pentru gânduri tălmaci:
- Vreți să-mi spuneți, vă rog, pe aici a trecut
Fericirea, căci eu doar la voi am văzut
Bucuria de-a fi ocolită de vânt,
Neluată de ploi și-ngropată-n pământ?

- Ce vrei tu, noi nu știm, dar întreabă-n păduri,
La izvoare-apărate de vrejuri de muri,
În poiana călcată de iele sau... nu! –
Mergi în pace cu tine și-ntreabă-te tu!

Am intrat în păduri, m-am oprit la copaci,
Iar privirea mi-a fost pentru gânduri tălmaci:
- Vreți să-mi spuneți, vă rog, pe aici a trecut
Bunătatea din om? Eu, aici, am văzut
Bucuria din frunze-adiate de vânt,
Și lumini strălucind între voi și pământ.

- Ce întrebi, noi nu știm, dar pe munte, mai sus,
Vei găsi, gânditor și scăldat în apus,
Un monah ce-ar putea să te-ndrume... sau nu!
Mergi în pace cu tine și-ntreabă-te tu!

L-am găsit pe o stâncă. Știa. Înțelept,
Mi-a răspuns: "Ce vrei tu, ai demult și îți bate în piept".

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Să fim în doi...

fim în doi pe vânt și ploi,
Chiar de suntem cu griji și cu nevoi,
fim în doi pe acest Pământ,
fim uniți până la mormânt.

fim în doi, iubitul meu,
Trupul meu să fie al tău,
Inima ta să fie a mea,
ne iubim toată viața așa.

nu ne vorbim de rău,
Căci martor este Dumnezeu,
Căci el o să ne judece în ziua de apoi
fim în doi, să fim în doi...

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Rugă

Apă lină, apă albastră,
Poartă tu iubirea noastră.
Du-o în cele patru zări
Sau ascunde-o printre flori.

Vânt de vară, vânt ușor
Poartă-mi dorul călător
Printre sălcii, printre tei,
Sau ascunde-l dacă vrei.

Foc ce arzi, foc nestins
Poartă-mi gândul neatins.
Du-l către iubitul meu,
Sau arde-l în jarul greu.

Pământ negru, pământ tare
Poartă-mi viața trecătoare
Ține- deasupra ei,
Sau îngroapă-mă de vrei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Noi

În părul tău de frunze am prins un trandafir
să țină loc de suflu când nu regăsești,
chiar de mă cauți seara în pagini de povești,
sorbind dintr-o privire ca dintr-un vechi potir.

Nu mai privi în sus, căci gâtul tău doare,
și-mi vor fi aripile adânc înfipte-n noi
ca un răsad de aur sau ca un greu altoi
cu vocea-mi ce prin tine pălește muritoare.

Finalul poate azi sau poate mâine-și cere
dreptul suprem asupra tuturor, de viață,
dar n-am să te mai văd, pe cer senin, la față,
ci noaptea-mi va pătrunde în joc de emisfere.

O flacără se-apleacă de-atâta vânt și ploi
ce ne îngroapă, seara, în litere prin aer;
pustiului i-am pus pe umeri un giuvaer
să nu ne plece trupul prin oase și noroi.

poezie de din Valuri (2007)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 2 iunie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Fără răspuns

Apăs clapele pianului cu felii de suflet,
îmbrac auzul cu sunete absolute
și-l caut pe Dumnezeu acolo unde inimile de copii
învață Tatăl nostru și se luminează,
cu nerăbdarea fecioarelor, să simtă totul.
M-am înălțat ca un arbore în pădurea virgină,
fără să știu ce-i securea.
Mi-am risipit diminețile pe câmp cu jertfe de flori,
până când doreau să fie răsplătite
și așteptam sub pelerina nuntirii,
rotind un joc de întrebări.
Trupul tău fraged
se înfășura în vânt,
fără răspuns.

poezie de (24 septembrie 2011)
Adăugat de Llelu Nicolae VălăreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Sec

Venise toamna pe nepusă masă,
Iar vara își făcea, fără plăcere,
Sub ochii unei recepționere,
Bagajele pentru plecat acasă.

Vara mi-o fi de-acum fostă iubire,
De toamnă tocmai m-am îndrăgostit;
Nu-i anotimp de neînlocuit
La recepționeră în privire.

- Iubita mea, de ce nu mi-e de-ajuns
Un anotimp, și sufletul mai cere?
- Iubitul meu, acestea-s efemere,
Sec, recepționera mi-a răspuns.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iubesc

Iubesc tăcerea vie ascunsă-n ochii tăi
Privirea lor târzie ce scapără văpăi
Iubesc al nopții murmur ascuns în gândul tău.
Un strop de bunătate într-un haotic rău
Iubesc a ta greșeală, urmată de iertare
Ca un copil urmez a dragostei chemare
Iubesc o-mbrățișare a clipelor de dor
Ce aripile-mi taie și nu mai pot să zbor.

Iubesc fără-nțeles o cruntă depărtare,
Ce spintecă iluzii și-aduce-ncet uitare
Iubesc sărutul tău, născut firav din ploi,
Aroma unor buze atât de dulci și moi.
Iubesc acele gânduri de care nu-mi vorbești

Și te întreb adesea: Tu, oare iubești?

De-ar fi să-mi dau vreodată răspunsuri ce mă dor
A lacrimilor urme mereu am să le-ador.
Din tot ce-nseamnă noi trecutu-l răscolesc
Și te întrebi în taină: Eu, oare te iubesc?

Iubesc fără măsură aceleași întrebări,
Ce nu-și găsesc răspuns în cele patru zări
Prin sufletul tău cald eu veșnic rătăcesc
Și astfel înțelegi cât de mult te iubesc...

poezie de (30 ianuarie 2015)
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iubitul meu este departe peste-oceane

Iubitul meu este departe peste-oceane,
Iubitul meu este departe peste șapte mări,
Iubitul meu este departe peste oceane,
Oh, aduceți-mi iubitul de dincolo de zări...

Aduceți-mi, aduceți-mi iubitul înapoi,
Oh, aduceți-mi iubitul înapoi acasă.
Aduceți-mi, aduceți-mi iubitul înapoi,
Oh, aduceți-mi iubitul înapoi acasă.

Azi-noapte cum dormeam pe perna mea,
În patul mai larg decât fără de nave-un port,
Azi-noapte cum dormeam pe perna mea
Am visat că iubitul meu e mort.

Aduceți-mi, aduceți-mi iubitul înapoi,
Oh, aduceți-mi iubitul înapoi acasă.
Aduceți-mi, aduceți-mi iubitul înapoi,
Oh, aduceți-mi iubitul înapoi acasă.


NB. Pentru auditie, Mitch Miller:

www. youtube. com/watch? v=Io9MPyXE2K0

cântec, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aud vuind al toamnei vânt

Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârșit.

Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzișul răvășit
Și-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins și sugrumat;
Nu pot tristețea să îmi strig.

În piept se zbate un suspin
Știind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea

Aș vrea să strig
dar scot numai o șoaptă,
în cale e-ntuneric
în rest nu e nimic.
Aș vrea să spun șoptit
ceva din visul netrăit
dar m-au înconjurat corăbii de suspin
și vorba mi-a încremenit la mal.
Aș vrea măcar privirea să vorbească,
să treacă prin arsurile de ploi
cuvintele puține, dar rămase,
și să arunc cenușa de-ntrebări..
nu te pierd din nou printre cuvinte
eu n-am să mai vorbesc cu nimeni,
în gând, în șoaptă sau chiar din privire,
voi aduna în mirosul cel de timp
doar liniștea secundei cu gene neatinse
de nici un fel de ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!