Noi
În părul tău de frunze am prins un trandafir
să țină loc de suflu când nu mă regăsești,
chiar de mă cauți seara în pagini de povești,
sorbind dintr-o privire ca dintr-un vechi potir.
Nu mai privi în sus, căci gâtul tău mă doare,
și-mi vor fi aripile adânc înfipte-n noi
ca un răsad de aur sau ca un greu altoi
cu vocea-mi ce prin tine pălește muritoare.
Finalul poate azi sau poate mâine-și cere
dreptul suprem asupra tuturor, de viață,
dar n-am să te mai văd, pe cer senin, la față,
ci noaptea-mi va pătrunde în joc de emisfere.
O flacără se-apleacă de-atâta vânt și ploi
ce ne îngroapă, seara, în litere prin aer;
pustiului i-am pus pe umeri un giuvaer
să nu ne plece trupul prin oase și noroi.
poezie de Ionuț Popa din Valuri (2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- poezii despre păr
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.