* * *

pisicuţe, motănei,
facem toţi cozonăcei,
şi, desigur, dacă vrei,
un masaj cu un ulei
parfumat, din flori de tei,
de stă-n coadă şi Grivei,
doar cotoiul lui Andrei,
e, se pare, dintre-acei
care fac doar ce vor ei,
nu cotoi, ci-un pui de bei
cu-o fixaţie pe femei,
dar nu d-alea de doi lei,
de la rude din Bombay
şi-a adus un soi de-ardei
şi trage pe nas cât trei,
cântă numai Siboney,
că a fost la Camaguey,
şi-n Cuba, ca Hemingway,
din cele două Corei
şi-a adus doi porumbei,
face vrăji de-amor cu ei,
da-ntr-o vineri pe la trei,
ce mai, l-a găsit Andrei
aprins tot, scuipând scântei
sau seminţe dacă vrei,
din pârdalnicul de-ardei,
nu-i mai arde de femei,
a revenit în bordei
şi nu are alt temei,
decât să ceară mamey
şi-alte fructe ca un gay.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musaca de vinete

Gheorghe, Yannis, Mustafa,
toţi mănâncă musaca
şi la sat şi-n capitală,
musacaua orientală
e vestită şi-i stă bine,
cu uleiuri de măsline,
rumenită la cuptor,
un meniu ispititor.
Vinete mai mari de ai
în bucăţi, felii le tai
şi prăjeşti în mult ulei
de măsline, dacă vrei,
separat într-o tigaie
carnea pui să se înmoaie,
orişice carne tocată,
cu piper condimentată,
ceapă multă, usturoi
numai un căţel sau doi,
la final presari nucşoară
şi verdeaţa necesară
şi în vas de lut mai mare
pui un strat din fiecare
vinete şi tocatură,
pătrunjel, o legătură,
roşii coapte în felioare
şi de vrei să-i dai savoare,
torni o lingură sau două,
de oţet, o modă nouă,
cu balsamic de Modena,
afli-acum de la Elena,
acest oţet renumit
dă un gust deosebit.
Deci laşi totul la cuptor
până când îmbătător
un miros ca un balsam
rupt din sânul lui Avram,
te anunţă negreşit
că e gata ce-ai gătit,
musacaua ta, pe scurt,
e-un deliciu cu iaurt.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceilalţi mai rămân oleacă sub răchită, la umbră, să odihnească bucatele. Şi, din vorbă în vorbă, cel ce avuse trei pâni dă doi lei celui cu două pâni, zicând:
– Ţine, frate, partea dumitale, şi fă ce vrei cu dânsa. Ai avut două pâni întregi, doi lei ţi se cuvin. Şi mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni întregi, şi tot ca ale tale de mari, după cum ştii.

– Cum aşa?! zise celălalt cu dispreţ! pentru ce numai doi lei, şi nu doi şi jumătate, partea dreaptă ce ni se cuvine fiecăruia? Omul putea să nu ne deie nimic, şi atunci cum rămânea?
– Cum să rămâie? zise cel cu trei pâni; atunci aş fi avut eu pomană pentru partea ce mi se cuvine de la trei pâni, iar tu, de la două, şi pace bună. Acum, însă, noi am mâncat degeaba, şi banii pentru pâne îi avem în pungă cu prisos: eu trei lei şi tu doi lei, fiecare după numărul pânilor ce am avut. Mai dreaptă împărţeală decât aceasta nu cred că se mai poate nici la Dumnezeu sfântul...
– Ba nu, prietene, zice cel cu două pâni. Eu nu mă ţin că mi-ai făcut parte dreaptă. Haide să ne judecăm, şi cum a zice judecata, aşa să rămâie.
– Haide şi la judecată, zise celălalt, dacă nu te mulţămeşti. Cred că şi judecata are să-mi găsească dreptate, deşi nu m-am târât prin judecăţi de când sunt.

Cinci pâni în Ion Creangă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andrei... Gheorghe

Avem toţi proprii Dumnezei,
Aşa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!

N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ştoarfe, false din popor-
Să-şi ia cu barda, cu topor
Ascuţit spirit... de-un Andrei!

Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... ţara lu' Andrei!

Există, să ştiţi, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!

Nu va mai fi uşor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Şi să-l arunci 'nspre feţe moarte...
Să stropeşti falşii... cum Andrei?!

De azi vor fi doar derbedei
Mai mulţi, din adevăr să fure
Şi, mai puţini oneşti să înjure
Meschini şi hoţi... Era Andrei!

Ce rară-i lumea de idei
Şi va fi tot mai rar, mai rară
Să ţină sincer la a mea ţară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!

Mă închin la spirit de holtei
În gând şi în fizic, în credinţă,
Cum încă îl am, Gheorghe, conştiinţă
De-un neam... Ce l-aş vrea tot, Andrei!!!

Te salutăm cu toţii, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!

In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E nabab ?! - Parodie după El Zorab de George Coşbuc

La mine vine un arab
Puţind a ceapă şi kebab:
- Sunt, fată, neam de beduin
Şi de la mama naibii vin,
Cu ştaif, ca un nabab.
Nici nu l-am luat bine-n reper
Şi-ai mei vecini de palier,
Dau sfoară-n ţară hotărât,
Că mă mărit numaidecât,
Cu un vestit bancher?!
Arabul meu prinse curaj
Să mă convingă că mesaj
Ca cel pe care l-a adus,
E decât toate mai presus
Şi-un cal îmi dete gaj.
- Eu vreau soţie de import,
Că pe-alea vechi nu le suport!
Şi am aflat, cu mult temei,
C-aici aveţi de soi femei,
Din munte până-n port.
În România am angro,
Am şi cai mulţi şi nu maro.
Şi o să vezi, n-o să regreţi,
Am şi cai verzi, nu pe pereţi
Şi nu-s un gigolo!
-O, Doamne, vrei să mă uimeşti,
Tu ai venit să mă peţeşti?!
Şi din deşert până la noi
Făcuşi atâta tărăboi,
Să mă ademeneşti?!
- O sută de cămile vrei,
Ca dar de nuntă, plus cercei?!
- Habibi, cât de darnic eşti!
Tu vrei doar capul să-mi suceşti,
Cu tine să mă iei...
- Dar dacă-ţi iau un Tuareg,
Cu opt cilindrii şi airbag,
Ce zici, cu mine te-nvoiesti
Şi-o să trăieşti ca în poveşti?!
De nu m-ar crede bleg!
- Vrei să mă jur pe Dumnezeu?!
Bine, mă jur, dar nu pe-al meu!
Dar cât de mofturoasă eşti,
Când tu cu mine te sfădeşti
Că vreau ce-am poftă eu!
I-am tras atuncea un perdaf:
- Să mă-nfaşor eu ca-n cearceaf,
În straiul tău cel arăbesc,
Unde doar ochi-mi se zăresc?!
Mai bine-aici, în praf
- Rămân tot la românii mei,
Chipeşi, deştepţi, cam dorm pe ei,
Dar eu cu tine în serai,
Nu plec nici pentru mulţi parai!
O să-mi aleg din ei!
Oi fi nabab, dar cu-asta ce-i?!
Mai ai acasă cinci femei
Si alţi vreo zece copii mici
Trei vieţi in plus să le dedici
Cu mine ce mai vrei?!
Şi dus a fost, cât zis-am trei,
Să-şi caute alte femei!
Am auzit că s-a-nsurat
Cu-o fată, Ana lui Scarlat
Şi-i vai de mama ei!
Şi am rămas iar în standby,
Cu varza mea şi-al meu mălai.
Vecinul meu de vizavi,
M-a ajutat a zugrăvi,
Aşa că nu e bai!
Nu m-a cerut încă legal,
Dar e un tip sentimental.
N-are Tuareg, deci nici garaj,
Doar ajutorul de şomaj
Şi pe-ăla social.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţuica de Piteşti

Ţuica asta ‒ o minune ‒
E făcută doar din prune,
Iară darul ăst' divin,
Zis şi "Ochii lui Dobrin",

Cunoscut de-ntreaga lume,
Are-un excelent renume.
Bună-i ţuica de Piteşti,
De-o bei nu te mai opreşti.

Dacă ţuică bei un ţoi,
Simţi că ai puteri cât doi.
Două ţoiuri dacă bei,
Uiţi de anii mulţi şi grei;

Uiţi de griji şi-amarul vieţii
De povara bătrâneţii;
Uiţi de chinuri şi de boală,
De necazuri, oboseală.

La trei ţoiuri simţi căldură,
Ţi se-ncurcă limba-n gură,
Spui şi ceea ce nu vrei
Şi eşti roşu-n obrăjei,

La vedere-ai tulburări
Şi-o să mergi pe trei cărări.
Iară de la patru-n sus,
Mergi pe brânci, cum am mai spus.

poezie de George Budoi din Dicţionarul Băuturilor, Beţiei şi Beţivilor: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (15 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas de copii

trop-trop-trop
apoi stop sau poate poc-poc
după uşă, o fetiţă jucăuşă
prin gura cheii, o privire
în cămară, un băieţel, cam mititel
se ascundea iar după el
cătări sfioase, cam fricoase
în casă, tril duios,
suave glasuri de copii
sub masă, ochi mari
tulburători şi temători
joc de copii
cu zâne, prinţişori de pluş
şi un căţel murdar ca vai de el
adus de afară din gunoi
ei, un trofeu de soi...
ce joc sublim
în doi, în trei, în patru
dacă vrei
cu voi, cu ei sau între ei
un joc frumos
gingaş, copilăros
hai vino în jocul nostru de copii
un pas, doi sau trei
apoi să cazi şi tu în nămol
ca ei, ca noi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea florilor de tei

Din când în când murim din doi în doi
Şi înviem cam rar, din trei în trei.
Ne scuturăm ca florile de tei
Şi adormim ca firul de trifoi

Când îl colindă coasa gâfâind...
Atâta tot iar restul e mister?
Precum un câine urlu către cer
Şi zgârâi poarta de-aur mârâind.

Aş vrea să ştiu ce-i dincolo de-apus
Nu prorocii şi bâiguieli deşarte,
Când suflet de ţărână se desparte
De ce se duc în jos ori zboară-n sus?

Aud din cer un murmur:,, Geaba vrei...
Aşteaptă vremea florilor de tei... "

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori sunt personaje care reprezintă un melanj între doi sau trei oameni. Am conturat un personaj feminin, de exemplu, din două femei pe care le cunosc. Acest lucru îi conferă personajului din povestire sau din carte o personalitate mai complexă, mai dificilă.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vă spun o poveste veche,
c-o pisică-ntr-o ureche,
ce iubea înveterată,
un motan cam într-o toartă,
dragostea lor bunăoară,
se-arăta mai mult spre seară,
când miorlau el cotoşmanul,
aluneca pe burlanul
casei şi mai da o tură,
făcând mare tevatură,
deşteptând pe toţi vecinii,
ea, Francesca da Rimini,
ca-n infernul cel dantesc,
ei în iadul pisicesc
pedepsiţi vor fi, fireşte,
că se iubeau pisiceşte
cam pe unde apucau,
doi amanţi din neamul Miau,
când cinau poate-n siloz,
şoricei cu burta roz,
cu muştar, cu hrean, cu-ardei,
maioneză dacă vrei,
ca pe mici în scobitori
şi nu doar de sărbători,
încheind c-o savarină
demnă chiar de o felină.
Şi aşa cei doi amanţi,
şoricei mirobolanţi,
servesc regulat la cină,
sub o boltă de glicină.
Trei codiţe, trei mustăţi,
o mie de bunătăţi,
despre care nici nu ştiţi,
au motanii-ndrăgostiţi.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri imperfecte (gazel)

În viaţă-am cunoscut femei
Ce-şi împărţeau inima-n trei

De vreţi să ştiţi ce fel şi cum
Amant, iubit şi soţul ei

Doar că în timp aş vrea să spun
Intrară toţii la idei

Amantul primul ce-şi dădea
Din banii lui pe-ascuns in lei

Iubitul şi mai şi, atât
Că nu-i păsa destul, ce vrei...

Doar soţul grijă îşi făcea
Când soaţa lui află că cei

Iubiţi de dânsa se certau
De la cei patru puradei!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fustangiului (2)

E căpiat după femei,
Din gură balele îi curg,
Le pândeşte în amurg
Să prindă una sau trei.

Le sărută, vrei, nu vrei
Şi pe ziuă şi pe murg.
E căpiat după femei,
Din gură balele îi curg.

Damele atunci recurg
Prosternându-se la zei,
Să vină un taumaturg,
Să îl facă un cotei,

Căpiat după femei.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conopidă picantă

conopida de iubeşti,
de la mine ai să primeşti,
o reţetă elegantă,
aspectuoasă şi picantă.
Sniţele sau antricoate,
mititei şi-alte bucate,
hălci uriaşe de friptură,
toate cer o garnitură
şi aceasta-i o minune,
orişicine îţi va spune,
cât ţii carnea pe grătar,
musafirii toţi la bar,
în doi timpi şi trei mişcări,
mai ales la sărbători,
vei avea o garnitură,
ce ţi se topeşte-n gură.
Îţi voi spune cum să faci:
conopida o desfaci,
frumuşel în bucheţele,
mijlocii sau mititele
şi o opăreşti oleacă,
nu prea mult, să nu se treacă,
separat într-un castron,
treci mujdeiul prin tifon,
pui lămâie, sos picant
şi o pastă din Levant,
pasta de susan prăjit,
sos tahina e numit
şi amesteci totul bine,
după mode levantine,
răstorni asta-n sosiere,
tragi pe dreapta, bei o bere,
apoi iei de pe grătare,
pui, purcel sau vrăbioare,
le aşezi pe un platou,
pui un disc c-un vechi tangou,
iar apoi scoţi garnitura,
decorezi frumos friptura,
torni din sos, pui pătrunjel
şi serveşti c-un păhărel
din recolta de mai an,
pe meseană şi mesean.

poezie de Elena Malec din Bucate Rimate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi câte doi

trec oameni pe stradă
mândri, sfidători
doi câte doi
uneori şi amândoi
păşesc încet
foarte discret
spre vremea de apoi
sunt oameni mari, de soi
buni să îi pui la gunoi
pe amândoi
mereu mă întreb
desigur fără rost
ce rost am eu aici
în bâlciul asta
mare-mare...
ce pot să fac..
privesc la ei, mă închin, mă întreb
Doamne, ce ai cu noi
ne dai, ne dai doar ticăloşi de soi
mereu doi câte doi
îmi aduc aminte
de o vorbă din bătrâni
despre cei doi..
proştii merg mereu
la braţ
doi câte doi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne numărăm

iubito ştii că unul nu se numără
niciodată nu a existat în ecuaţia noastră
şi
că unul l-a făcut pe doi în taoism
la noi unul nu l-a născut pe doi
ci doi l-a născut pe trei
în taoism doi a făcut toate celelalte
este echivalent cu unul plus unul
dar unul simplu unul nu se numără
este un fel de zero peste care suflă vântul
şi
ne numărăm de la doi
doi face pe trei, trei s-a născut după nouă luni
şi
doi face pe patru
deja e kafka, lumea se ascunde de lume

ce trece de patru, iubito
e familie numeroa
să mai numărăm odată
până la doi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau la masă

faţă în faţă traşi cu penelul
hotărăsc să scoată pistolul amân
doi
întâi ea
el urcă pe bancheta din faţă
în picioare în localul ieftin din parcare
îl jefuiesc pentru că nimeni nu mai jefuise
un astfel de local înaintea lor
slăbănoaga e uma thurman (?!)
aş vrea să-ţi spun
dar nici eu nu ştiu
faza este de la începutul filmului
unde doi îşi povestesc ce păţeşti
dacă faci masaj la picioarele
iubitei şefului tău
te aruncă de la etajul şase
peste o seră la parter
şi ai probleme de vorbire după aia
de la un masaj la picioare
apoi au intrat într-o cameră cu trei tipi
urâtul îţi mănâncă hamburgerul
bea din sprite
trag în tine dacă vrei să mori
şi acum vrei
eşti într-o stare ce nu se poate spune
aş vrea să-ţi spun cum eşti dar mă tem
să nu mă arunci de la etajul şase
peste o seră care face umbră pământului
stau la masă aliniaţi cu o riglă
ea îl sărută şi-i spune:
ar trebui să jefuiască ceva
şi pot începe cu localul unde au mâncat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fustangiului

E căpiat după femei
Şi din gură bale-i curg,
Le pândeşte în amurg
Să prindă una din trei.

Le sărută, vrei, nu vrei,
Pe fese nădragii-i fug,
E căpiat după femei
Şi din gură bale-i curg.

Femeile cu mare cu sârg
Se prosternează la zei
Să cerceteze bine ce-i
Şi să-l prefacă-n tăvălug,

Căpiat după femei.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima pregătire

Mă pregătesc, cu chiu cu vai,
Bagajele din timp să-mi fac
-Spre iad, Olimp, e tot un drac
Şi nu ştii "colţul" când îl dai
Dar în sicriu loc nu prea ai,
Şi-atunci, bagajul mi-e pe plac,
Sub formă de pomeni să-l fac,
Îl duc şi-aşa, nu-i niciun bai
Am luat cinci tone de vin "vrac",
O mie sticle de coniac,
Şi-a fost pomana ca un vis
Am dat ce vrei şi ce nu vrei,
Dar principalul l-am omis:
Uitasem totuşi, de femei...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să ai succes, studiază succesul. Dacă vrei să fii fericit, studiază fericirea. Dacă vrei să câştigi bani, studiază cum să achiziţionezi bogăţii. Cei care vor să obţină aceste lucruri nu o fac din întâmplare. Trebuie mai întâi să studiezi şi în al doilea rând să pui în practică.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recensământ

La noi, la parter, stau doi tineri
Ce muncesc doar de joi până vineri.
Alături, un popă cu trei preotese
Şi lângă, o damă cu vizite dese.

La unu' o babă cu dinţii cam rari
Ghiceşte-n cafele doar fetelor mari,
La doi, bag de seamă, stă o actriţă
Cu sânii lăsaţi şi obraji cu gropiţă.

Tot la doi, în fund, lângă scară
Un gazetar mai vopseşte o cioară,
La trei, la patru şi sus pe la cinci
Dânşii le ţin pe dânsele-n clinci.

La şase-i o uşă cu gratii din fier -
Dumnezeu a venit în chirie din cer
Dar este, se pare, cel mai tare vecin -
Postim cu trabucuri, friptură şi vin.

Îi place aici, la mine-n mansardă!
De sus, lumea-i pare o fiică bastardă.
Sub noi turnul Babel se-afundă-n tăcere,
În icnete surde, convulsii şi fiere...

Iar mie îmi fuge de sub talpă Cuvântul....
Aşa că, deschide-mi, gropare, mormântul!

poezie de Livia Frunză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

în lumea plină de femei, în lumea plină de păcate
în scrumuri scocioram scântei să ardă viciile toate
şi să rămînă dintre ele doar cele veşnic elegante
chiar dacă au venit ca stele, chiar dacă vor pleca bacante

în lumea plină de bărbaţi, în lumea plină de himere
prin wal-uri căutăm cârnaţi la soiul preferat de bere
mai căutăm şi adăpost să pot privi fără prihană
un meci de fotbal pe de rost, şi el sătul de-atîta hrană

în lumea plină de femei, în lumea plină cu bărbaţi
sorbii din plin amarul ei şi din dulceaţa ei nesaţ
am fost cândva şi Don Juan şi soţ amarnic înşelat
am fost la funduri de ocean şi cerb de coarne spânzurat

dar am rămas acelaşi eu cu suflet tânăr şi hoinar
de copilaş hazliu, de zeu, de cel din urmă boschetar
şi azi impovărat de ani şi dus cu pluta uneori
în viaţă asta de doi bani, mai ard în sine meteori

chiar dacă aşi putea să schimb în drumul meu o clipă doar
o zi măcar, un om, un nimb un zâmbet tandru şi bizar
eu n-aş schimba nici un cuvânt în rima stinsului meu vers
doar aşi pleca să mai colind şi alte lumi din Univers...

poezie de Iurie Osoianu (5 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!