Ultima pregătire
Mă pregătesc, cu chiu cu vai,
Bagajele din timp să-mi fac
-Spre iad, Olimp, e tot un drac
Și nu știi "colțul" când îl dai
Dar în sicriu loc nu prea ai,
Și-atunci, bagajul mi-e pe plac,
Sub formă de pomeni să-l fac,
Îl duc și-așa, nu-i niciun bai
Am luat cinci tone de vin "vrac",
O mie sticle de coniac,
Și-a fost pomana ca un vis
Am dat ce vrei și ce nu vrei,
Dar principalul l-am omis:
Uitasem totuși, de femei...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre moarte
- poezii despre iad
- poezii despre greutate
- poezii despre femei
- poezii despre draci
- poezii despre Olimp
Citate similare
Pierdere reparabilă
Apreciind sinceritatea,
Matilda ce vindea la bar
A dat anunț la un ziar,
Că și-a pierdut virginitatea
Și-ntregul burg, identitatea,
I-a căutat-o, pus pe jar
Dar totul fost-a în zadar,
Ea nu mai popula cetatea
Sunând la unu, unu, doi,
Un medic a chemat-o joi
Și-a zis domn' doctor într-o doară
Pe când se dezbrăca făptura:
Nu-i bai, te fac din nou fecioară,
Dar mai întâi, îți iau măsura.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre virginitate, poezii despre medicină, poezii despre medici, poezii despre sinceritate sau poezii despre jurnalism
Valută "forte"
Banu-aduce, măi bădie
Dragoste, oricâtă vrei:
Pe-o bancnotă de o mie,
Te "iubesc"vreo cinci femei!
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre iubire, epigrame despre bani, epigrame despre femei, epigrame despre declarații de dragoste sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pisi...
Pisicuță pis, pis, pis
Te susțin oral și scris,
Vai de mine ce am zis!
Te susțin moral: pis, pis;
Tu mi-alungi gânduri infame
Și cumva îmi ții de foame,
Tu mă mângâi, mă alinți
La un timp scrâșnești din dinți;
Știi prea bine eu sunt bossul
Dar dacă mă-ntorc cu dosul
Tu mă miauni și mă zgârâi
Capul mi-l faci ca să-l târâi
Și mă chinui, mă strofoc
Nu cumva s-o iei din loc,
Să-ți găsești un alt stăpân
Fără lesă să rămân...
Și-uite-așa cum zi de zi
Fac orice-i posibil, știi
Să te-aud torcând în pat
Tu deasupra eu culcat
Dar și invers că nu-i bai
Pisicuța mea din rai,
Ești aievea nu un vis
Și nici animal proscris
Pussycuță, love and peace!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 iunie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pisici, poezii despre zoologie, poezii despre rai, poezii despre posibilitate, poezii despre iubire sau poezii despre gânduri
Timp trecut
Tresăream, când treceai pe alee și ochii priveau
Ce femeie! Imi place.
Vorbeam despre tine cu prietenii mei, ascultau,
Dar acum să-mi dai pace!
Vrei să-mi spui multe, simți ceva pentru mine.
Ce simți? Nici nu știi.
N-am timp eu de vorbe, de fapte, și nici timp de tine
Să pleci. Inapoi să nu vii.
Nu-ți mai uda ridurile, nu fac decât să se-adâncească.
Mai bine taci, cum și eu am tăcut.
Tu vrei când te văd, să te-ating și inima mea să dorească.
Te uită-n oglindă, ți-e timpul trecut.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre prietenie, poezii despre pace, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Prietenie
Îmi dai hrană când mi-e foame,
Îmi dai apă când mi-e sete,
Pot dormi oriunde-mi place,
Îmi faci pătuț din saltele și carpete.
Mă lași să te ling calin pe mâini
Sau, din când în când, în momentele adecvate,
Chiar pe față. Bineînțeles, asta după ce
Mi-am lins mie însumi toate părțile private.
M-ai învățat să vin când sunt chemat,
M-ai învățat multe chestii cum se fac,
Mă scoți la plimbare-întotdeauna, unde,
Încântat, adulmec câte-un pipi și mă c...
Te-am iubit și ți-am fost mereu loial,
Chiar și-atunci când duhneai a coniac și a tutun,
Pentru că,-n definitiv, pe lumea asta
Ești singurul meu prieten, cel mai drag și cel mai bun.
poezie de Autor necunoscut-SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre mâini, poezii despre fumat sau poezii despre apă
Greșeli, schimbări și ajutor
Fac asta din dorință,
O fac din neputință,
Căci sunt o simplă ființă
Ce simte suferință.
Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Și-o fac mai dureros.
Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puține
Și frica nu mai vine.
Și aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunț la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.
Dar n-am vrut să fie-așa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.
Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simțit.
Am greșit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe ușă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.
Și-acum când știu unde greșesc,
Acum când știu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.
Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Și-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.
Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre dorințe, poezii despre schimbare, poezii despre durere, poezii despre ajutor, poezii despre suferință sau poezii despre stele
Rugămintea
L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere,
Dar El m-a făcut slab
Ca eu să învăț simplitatea și smerenia.
L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari.
Dar El m-a micșorat
Ca eu să fac fapte bune.
L-am rugat să-mi dea bogăția
Ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac
Ca să devin înțelept.
L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viața.
Dar El mi-a dat viața
Ca să pot gusta toate lucrurile.
Nu am primit nimic
Din tot ce-am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine.
Împotriva voinței mele
Au fost ascultate rugămințile mele.
Sunt printre oameni
Un om binecuvântat.
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viață, poezii despre sărăcie, poezii despre smerenie, poezii despre fericire, poezii despre devenire sau poezii despre bunătate
Asta mi-e crucea! O duc cum pot
De ziua TA, din an în an,
Eu îți transmit un «gând» răzleț,
Ce are un «simbol și un preț»,
A unei «taine» de amor
Ce o păstrez cu prea mult dor,
Ca «Baciul» doina din folclor,
Cu ea în suflet am să mor
Dar... și cu al tău dispreț.
Am încercat, dat tu n-ai vrut
Să-ți mângâi părul despletit,
De-un timp, prea des m-ai ocolit,
Să nu-ți mai tulbur traiul plin,
De rătăcire și declin
Și să-ți respect al tău destin
Ce ti-a fost dat, chiar de-i hain,
Să-l duci pân-la sfârșit.
- Asta mi-e «Crucea», tu o știi,
Și vreau s-o car, așa socot,
Credința-mi spume c-am să pot
Chiar dacă-i grea, mai am puteri
Și, sper, destule primăveri,
De-aceia te rog să nu-mi ceri
Să-mi schimb părerile de «ieri»
Că n-o s-o fac. Și... asta-i tot.
Dispreț? E un cuvânt prea dur,
Mi-ai fost și-mi ești un om de «crez»,
De-aceia-n suflet te păstrez
Ca prieten bun. Sincer, loial
Și mi-ai rămas fără egal
In toate. Un OM rațional,
Așa cum este ideal,
Dar... Lasă-mă să meditez.
Poate... cu timpul vei afla
Prin ce-am trecut, și, încă trec,
Cu lacrimi zilele-mi petrec,
Ți-o spun și ție și, oricui,
Că nu cer « mila » nimănui,
O să mă zbat și sper să «sui»
Până în vârful muntelui,
Pe mal n-o să mă-nec.
Îți mulțumesc totuși că vrei
Să mă ajuți, așa cum poți,
Din rătăcire să mă scoți,
Dar... Am și eu destinul meu,
Ușor, sau dacă este greu
Eu îl urmez, îl «car» mereu,
Așa cum o vrea Dumnezeu,
Să merg cu ale mele «roți».
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre simbolistică, poezii despre sfârșit, poezii despre respect sau poezii despre păr
Rondelul lui
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aș lua pe tine și nimic în plus,
Cu tot cu visul nostru recompus,
Aș vrea să plec cu liniștea în cuget.
Ai fost o rază, dăruind un sclipet,
O clipă-n apa mării, la apus.
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet,
Te-aș lua pe tine și nimic în plus.
Pe coridoare vechi, un ultim umblet
Al unui sol ce are vești de-adus,
Ecoul glasului ce m-a sedus,
Parfumul tău și chipul plin de zâmbet.
De-ar fi să-mi fac bagajul meu de suflet.
rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre seducție
Axioma lui Don Quijote
A mai trecut un an o zi o clipă
se duce totul vai de râpă
și ce-aș mai spune clipei stai
să fac din tine iad sau rai
Să-L văd pe Dumnezeu că vine
să facă totul pentru mine
să nu-mi rămână niciun loc
și niciun înger vai în stoc
Când lumea toată se abține
să fie rău sau foarte bine
s-aleg iar calea de mijloc
deși nu am niciun noroc
Să mă întreb mereu ca prostul
în viață ori în moarte-i rostul
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre prostie, poezii despre noroc sau poezii despre bine și rău
Prea sărac
Am zis iubitei mele: "Vino
La câmp s-auzi un pitpalac".
Ea: "Da, îmi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... ești prea sărac."
Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează.
"De ce fugi?" zic.
- "Ești prea sărac."
Mă duc atunci la masa verde,
Să-ncerc norocul- poate fac
O lovitură... Dar norocul
"Pleacă, îmi zice; ești sărac!"
Mă duc acasă melancolic,
Stau trist, visând într-un cerdac,
Și pițigoiul din grădină
Îmi flueră: "Ești prea sărac!"
Mă duc la editor c-o carte
E iarnă, frig - voi să mă-mbrac;
Dar editorul mă respinge:
"Nu te-editez; ești prea sărac!"
Atunci, voii de disperare
Să mă atârn de un copac,
Dar craca fuse prea subțire,
Mi-a zis trosnind: "Ești prea sărac!"
Îmi place către primavară
Să mănânc ochiuri cu spanac.
- Și nici spanac, nici ochiuri semple
Nu pot să gust... sunt prea sărac!
În post simțesc, pe la Teatru,
Dureri de inimă. Ce fac?
Nu pot să intru und' se iese,
Roșind îmi zic: "Sunt prea sărac!"
Atunci, o constipațiune;
Ah! doctore, ce să mă fac?
"Siminichie".
"Nu se poate".
"De ce?"
"De ce? Sunt prea sărac!"
Mă duc la revoluțiune
Și caut leac, și poc! și pac!
"Ce cauți aici?" strigă bandiții.
Sunt dizident!
"Esti prea sărac!"
Am vrut să-mi fac și eu pomană
C-un cerșetor, c-un biet ciuntac,
Dar el râzând, mi-a zis: "Te lauzi!
S-o văz, n-o crez... Ești prea sărac!"
Adesea o revoltă-mi vine
Că nu sunt nici turc, nici turlac
Aș vrea să stric, să sparg la geamuri,
Dar mă opresc... Sunt prea sărac.
Nu! orișice să fac, văz bine
Că pentru mine-i tot un drac!
În mediul social de astăzi
Sunt prea pârlit, sunt prea sărac.
Ori încotro d-acu m-oi duce,
Nu pot cu soarta să mă-mpac,
Mi-e vecinică dușmană - vecinic
Îmi spune: "Piei! ești prea sărac!"
Sărac! da! nu e loc în lume
Pentr-un sărac! dar... ce să fac?
Să mor!... dar un revolver costă...
Chiar pentru moarte, prea sărac...
Dar mor, în fine, și groparul
Îmi ia cadavrul și, posac,
Șoptește printre dinți în silă:
"După ce-i greu... e și sărac!"
Am reînviat apoi, și iarăși
Ca mai-nainte strofe fac...
Un critic fără milă-mi spune:
"Ai început iar prea sărac!"
Și nu știu cum să aflu-acuma
L-aceste strofe un capac...
Aș vrea o inspirațiune,
Nu pot sfârși... sunt prea sărac!
Alerg atuncea pentru rimă
La Dicționarul lui Cihac...
Vai! nici acolo nu se află,
Și bietul Cihac e sărac!
De ce nu vrei tu, soartă sumbră,
Zâmbind, să nu mai fiu sărac?
Cum aș dormi acum la umbră
Cu burta-n sus într-un hamac!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale din Fabule, satire, parodii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre început, poezii despre verde, poezii despre vecini, poezii despre tristețe, poezii despre teatru sau poezii despre spanac
Faptele rele se fac mai ușor
Înainte ca jumătate din binele pe care plănuiam să-l fac
Să-l fi făcut, zilele bătrâneții m-au îmbrăcat în promoroacă;
Dacă-aș fi vrut să fac rău, n-aș fi fost ajutat de înger, ci de drac
Și răul l-aș fi făcut în întregime și mi-ar fi rămas și timp de joacă.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre jocuri, poezii despre chiciură sau poezii despre bătrânețe
O lume gri
Bine, prea mult gri
E prea puțin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veșnic!
Secundele nu au un preț,
Mă pierd în părul tău prea creț,
Să știi că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Și totuși,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să știi, ne așteaptă să zburăm!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre secunde, poezii despre prezent sau poezii despre aripi
* * *
Vai de mine, ce mă fac?
Cine-mi place, eu nu-i plac;
Vai de mine, ce să fie?
Cui plac eu, nu-mi place mie.
folclor românesc
Adăugat de cici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca la piață
Din caratele prostiei
trăiesc domnilor o mie
și-altă mie o susține
pe meleagurile române
Ei se fac zău că nu văd
cum duc țara la prăpăd
ziua în amiaza mare
trec țara peste hotare
Bogatul ce pui de drac
fură doar de la sărac
n-are nici măcar o pâine
îl fură de azi pe mâine
Cinstit vai nevoie mare
este doar cine nu are
și cică nu mai muncește
c-are balta încă pește
Și-i păcat ca să rămână
doar cu râma vai în mână
și-atunci pescuiește iar
țara-i baltă și bazar
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (28 decembrie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre viitor, poezii despre pâine, poezii despre pești sau poezii despre muncă
Tu știi?
Scenarii care n-au fost scrise
Le-am petrecut poate în doi,
Ne-am scufundat adânc în vise,
Am luat secunda înapoi.
Trăiesc frumoasa rătăcire
În lumea asta fără rost;
Mi-e frică de acea rănire
Să spun prezentului... a fost!
Privesc neliniștit în zare,
Mi-aș fi dorit să te-ntâlnesc.
Dar nu-i decât o alinare,
Sau poate tot ce îmi doresc!
Ascult de inima-mi amară,
De versu-mi ce azi plânge,
Și n-am să pot să fac iar vară,
Că-n sufletul meu ninge!
Nu-i loc de-o altă suferință
În golul inimii
Dar încă mi-am păstrat dorința
De-a te iubi. Tu știi?
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
Prea sărac
Am zis iubitei mele: "Vino
La câmp, s-auzi un pitpalac".
Ea: "Da, îmi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... ești prea sărac".
Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează
"De ce fugi?" zic. "Ești prea sărac!"
Mă duc atunci la masa verde,
Să-ncerc norocul poate fac
O lovitură... Dar norocul
"Pleacă, îmi zice; ești sărac!"
Mă duc acasă melancolic.
Stau trist, visând într-un ceardac,
Și pițigoiul din grădină
Îmi fluieră: "Ești prea sărac!"
Mă duc la editor c-o carte.
E iarnă, frig voi să mă-mbrac;
Dar editorul mă respinge:
"Nu te-editez; ești prea sărac!"
Atunci, voii de disperare
Să mă atârn de un copac,
Dar craca fuse prea subțire,
Mi-a zis trosnind: "Ești prea sărac!"
A! sărăcie! Monstru palid,
Când oare am să-ți viu de hac?
Și sărăcia îmi rânjește
Sardonică: "Ești prea sărac!"
Îmi place către primăvară
Să mănânc ochiuri cu spanac.
Și nici spanac, nici ochiuri simple
Nu pot să gust... sunt prea sărac!
În post simțesc, pe la Teatru,
Dureri de inimă. Ce fac?
Nu pot să intru und-se iese,
Roșind îmi zic: "Sunt prea sărac!"
Atunci o constipațiune:
Ah! doftore, ce să mă fac?
"Siminichie".
"Nu se poate.
"De ce?"
"De ce? Sunt prea sărac".
Mă duc la revoluțiune
Și caut leac, și poc! și pac!
"Ce cați aci?" strigă bandiții.
"Sunt dizident!"
"Ești prea sărac!"
Am vrut să-mi fac și eu pomană
C-un cerșetor, c-un biet ciuntac,
Dar el, râzând, mi-a zis: "Te lauzi!
S-o văz, n-o crez... Ești prea sărac!"
Adesea o revoltă-mi vine
Că nu sunt nici turc, nici turlac,
Aș vrea să stric, să sparg la geamuri,
Dar mă opresc... Sunt prea sărac.
Nu! Orșice să fac, văz bine
Că pentru mine-i tot un drac!
În mediul social de astăzi
Sunt prea pârlit, sunt prea sărac.
Oriîncotro d-acu m-oi duce,
Nu pot cu soarta să mă-mpac;
Mi-e veșinică dușmană veșinic
Îmi spune: "Piei! Ești prea sărac!"
Sărac! Da! Nu e loc în lume
Pentru-un sărac! dar... ce să fac?
Să mor!... Dar un revolver costă...
Chiar pentru moarte, prea sărac...
Dar mor în fine și groparul
Îmi ia cadavrul și, posac.
Șoptește între dinți în silă:
"După ce-i greu... e și sărac!"
Am renviat apoi, și iarăși
Ca mai-nainte strofe fac...
1 Amețit de băutură, cherchelit; zăpăcit, năuc.
Un critic fără milă-mi spune:
"Ai început iar prea sărac!"
Și nu știu cum să aflu-acuma
L-aceste strofe un capac...
Aș vrea o inspirațiune,
Nu pot sfârși... sunt prea sărac!
Alerg atunce pentru rimă
La Dicționarul lui Cihac...
Vai! Nici acolo nu se află,
Și bietul Cihac e sărac!
De ce nu vrei tu, soartă sumbră,
Zâmbind, să nu mai fiu sărac?
Cum aș dormi acum la umbră
Cu burta-n sus într-un hamac!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeului Pluto
În sumbra ta împărăție,
Nu-i loc de zâmbet printre hâzi,
Dar azi, de-mi dai un loc și mie,
Precis am să te fac... să râzi.
epigramă de Francois Rabelais din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe epigrame despre zâmbet, epigrame despre râs sau epigrame despre prezent
Hoții și pomana (pamflet)
Și hoții dau ades pomană,
Și bani, și haine, dar și hrană,
Convinși că fi'nțe vinovate ,
Le iartă Domnu-a' lor păcate.
Ba unii chiar biserici fac,
Din furtu-n care se complac;
De pe pereți ei ne sfidează,
Din moace ce și le pictează.
Pe Domnul cred că-l păcălesc
Și sufletul și-l mântuiesc.
Nebuni ei sunt, căci, luați aminte,
Nu súnt doar hoți, ei n-au nici minte.
Nu faci pomeni cu-adevărat
Din bani pe care i-ai furat,
Sau obținuți cu-nșelăciuni,
Escrocherii, infracțiuni,
Din bunurile obținute
Pe căi greșite, decăzute.
Căci nu-i primită, vai, nebune,
Pomana cea din furăciune!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (15 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre păcăleli, poezii despre pictură, poezii despre nebunie, poezii despre mântuire sau poezii despre iertare
Spune-mi odată? Te implor
Iubita mea o știi demult,
Cât vreau o vorbă să-ți ascult,
De mângăiere și alin,
Să-ndepărteze atâta chin,
Ce mă păzește peste tot
De-atâta dor nici că mai pot,
Puterile să-mi țin.
Nu mă lăsa" rătăcitor"
Să pribegesc fără amor,
Fă-mă luceafăr străveziu,
O stea, să strălucesc pe viu,
Mai dă-mi iubirea înapoi
Și amintirea din "zăvoi",
Că mâine-i.. prea târziu.
Nu-ți vinde "duhul" prea ușor,
Unui "cretin" și impostor,
Ce-i drept, un alt "soi,"dar parșiv,
Ce se dă mare detectiv,
Dar care-i mic în tot ce vrei
Mai altfel ca niște mișei,
Din fire"agresiv".
Iubirea mea, dacă nu-ți plac,
Spune-mi cum vrei așa-m să fac,
Mă voi retrage-ncetișor,
Ca doina veche din folclor,
In codru dulce de stejar,
Să uit de toate, de amar
Și-apoi... și-apoi să mor.
Când amintirea din trecut,
Te va-ndemna la un sărut
Să strângi în brațe un "bibelou",
S-auzi prin vis al meu ecou,
Ce te-a chemat de-atâtea ori,
La "școala" cu grădini și flori,
Acolo pe..." platou".
Să vezi în el sclipirea mea,
In suflet să-mi simți dragostea
Iar dorul să-ți fie părtaș,
Măcar o zi-n al tău lăcaș,
Așa cum mie mi-a fost dat
Să sufăr ani, înlăcrimat,
Mai rău ca un "ocnaș".
Iubita mea nu-i un blestem,
Ci o chemare, un îndemn
Să faci așa cum o dorești,
Cu vorbe reci mă copleșești,
Spune-mi odată, că-i târziu,
In ochii tăi sunt un "pustiu",
Acolo, în... "Dudești".-
Mă voi retrage-ndurerat,
Din drumul strâmb și blestemat,
Cu ochii plin de duioșie
Și inima-mi arzând "făclie".
Iți jur pe sfânta "Născătoare,"
Nicicând să nu-ți mai ies în cale,
Iubita mea... "Mărie".
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre școală, poezii despre violență, poezii despre sărut sau poezii despre stejari