TRĂIRI DE SUFLET...
Sufletul când aici, in lumea noastra apare
Dintr-un Suflet Mare, plin de iubire se naste
Și, cândva, în Lumina Iubirii va si dispare
Când va auzi a Cerului chemare.
Pana atunci întrupat în Om trăiește
Cu singurătatea convietuieste
Cu nenumărate încercări se întâlnește
Pe unele le ocolește, pe altele
drept în piept El le primește
Intre nesiguranță și speranță călătorește,
Vise împlinite și fericire își dorește,
Planuri multe - și construiește
Dar și suferințe și regrete,
bucurii și iar tristețe
Deseori pe drum găsește
Când sentimente pure în tenebre investește
Sau, pe cine n-ar trebui, iubeste
Lacrimi varsă și tot plânge
Inima-i arde și se frange
Dezamăgirile în amintiri amare și le strânge
Dar, in dezamagiri se și caleste
De sentimentele risipite se căiește
Apoi, poate, iar greșește
Când adevărată Iubire o ocolește
Pentru ca în sinceritate nu mai crede....
Si atunci se mută într-o Păpădie,
Păpădia o leagana toata-n vise
Puful sau in lumea larga o trimite
Sa devina mii de aripi de Iubire
Iar Sufletul pribeag din nou să spere
Poate cineva Păpădia o va prinde
În inimă cu iubire o va tine,
Și o va transforma într-un Suflet scăldat
În Lumină și adâncă Fericire....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre suferință
- poezii despre singurătate
- poezii despre sinceritate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Sufletul
Cât timp Omul trăiește
În el un suflet viețuiește
Care tare își dorește
Când pe cineva îndrăgește
Sa fie chiar Sufletul - Pereche!
Dar, de multe ori se amăgește
Când ce căuta nu găsește!
Atunci, doar cu tristețea se însoțește
Și se tot gândește ca norocul îl ocoleste
Dar, cât de fericit mai este
Când, după eșecuri numeroase
Reușește și acel Suflet îl găsește
Care în toate îl înțelege
Pentru că adevărata sa pereche este!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre noroc, poezii despre fericire, poezii despre eșec sau poezii despre dorințe
Dacă îți imaginezi că într-o relație de cuplu intri ca să iei de la partener, vei suferi atunci când aștepți să primești și nu ți se dă. Dacă îți imaginezi că relația de cuplu este ca să te facă fericit, vei suferi atunci când te trezești singur pentru o clipă și îți dai seama ce viață de rahat ai. Dacă îți imaginezi că iubirea "se primește" de la celălalt, vei suferi atunci când vei uita că iubirea se "autogenerează" în fabrica din sufletul tău. Dacă îți imaginezi că într-o relație de cuplu trebuie să îți lași deoparte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile și prietenii, vei suferi de fiecare dată când vei fi șantajat în numele iubirii să renunți la tine iar la sfârșit suferința supremă când ești părăsit pentru că ești un om fără coloană vertebrală care a renunțat așa ușor la propriul suflet. Iar cea mai mare suferință este atunci când ți-ai format părerea despre iubire din ce spune religia, mass-media și anturajul tău. Ai un compas perfect al iubirii în inima ta. Acolo știi tot timpul ce e bine și ce e rău, știi când mergi pe un drum greșit sau unul al împlinirii, când e timpul să se încheie o relație sau să înceapă una. Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, când vine vorba de iubire. Dar ascultă-ți vocea interioară cu sinceritate brutală. Și atunci vei știi tot ce ai nevoie să știi despre iubire, relații, îndrăgostire, fericire.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre suflet
- citate despre suferință
- citate despre fericire
- citate despre viață
- citate despre timp
- citate despre superlative
- citate despre sinceritate
- citate despre sfârșit
Viața
M-am hotărât să plec in lume
Să caut Viața unde s-o ascunde
Poate îmi va raspunde:
De unde vine, unde se duce?
Cu ce vine, cu ce se duce?
De ce vine, de ce se duce?
Cine o trimite, cine o primește?
De ce uneori, mai mult durează
Alteori cineva, de ce o scurtează?
De ce Istoria cu Ea jonglează
Războaie și catastrofe inventează
Viața cu secera o decimeaza?
De ce Scena pe care se petrece
Abunda de atâtea sentimente?
Și mai reci sau și mai calde,
De iubire și durere,
Bucurie și tristețe,
Dorințe, vise și speranțe
Împlinite sau desarte...
De ce pe toate Viața le are?
După atâta frământare
Un răspuns iată răsare:
Viața se află si în mine și în tine
Si in întreaga Omenire,
Dar si Sus în Cer și printre stele
Si printre nori, zăpezi și ploi
Peste tot si pe Planeta
Si pe munți și intre flori
Și în izvoare și pe mare
In toate vietățile de sub Soare
Dar despre VIAȚA, răspunsurile
căutate
Doar Cel Care ne spune
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL, VIATA
le are....
În călătorie, totuși,
când cu siguranță voi pleca
Viața, mai departe
In Lumina, Iubire și Pace o voi cauta
Și cu Sufletul câte un răspuns,
Dacă voie o să mi se dea
Și vouă în poezii Vă voi da....
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre siguranță, poezii despre război sau poezii despre poezie
Lacrimi peste suferințe
Cad lacrimile pe asfalt
Și se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare
Cad lacrimile peste noi
Și cerul plânge îngerește,
Prea am rămas în suflet goi,
Deși Iubirea ne dorește
Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Și se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Și își dorește iar iubire
Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate și dorințe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferințe
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre plâns sau poezii despre nori
Zâna Primăvară (baladă primăverii)
ZÂNA PRIMĂVARĂ
(baladă primăverii)
Zâna Primăvară vine
Cu veșminte de petale.
Peste munți, văi și coline,
Așternând covor de floare.
Lăcrămioare de iubire
Așează-n mărgăritare,
Iar a cerului privire
Toarnă în flori de cicoare.
Cu privirea-i de smaralde
Umple câmpul cu verdeață,
Când dorul Soarelui arde
Păpădia-n dimineață.
Presară înmiresmare
Peste câmpul cu narcise,
Iar de-a iubirii chemare
Leagănă dorul în vise.
Fluturii își desfac în zori
Aripioarele de mire
Și se întrec sărutând flori,
Când plutesc de fericire.
Astrul nopții când răsare,
Cu baghetă fermecată
Pe Zeița Primăvară
O sărută de îndată.
În raze dalbe cuprinde
A primăverii iubire
Și din stele îi aprinde
Candelă de fericire.
Apoi o duce cu vise
În Universul Galactic,
Iar prin porți de Rai deschise
Îi strecoară dor romantic.
Din stele în toiul nopții
Îi împletește cunună
Și-i brodează voalul nunții,
Din raze, Crăiasa Lună.
De Soare se-ndrăgostește
Cu trandafiri în obrăjori,
Primăvara, când primește
Iubirea în flori de bujori.
De iubire fermecată
Se scaldă în balsam de flori,
Când prin vise e purtată,
Din amurguri până în zori.
Atunci, vraja se sfârșește
Și bagheta îi dispare
În legendară poveste,
Pe-aripi de odinioară.
Dragostea înmugurește
La sărbătoarea iubirii
Și în inimi înflorește
Cu balsamul fericirii.
Vin la concertul de seară,
Zgomotoase păsărele.
Greierii își iau vioară
Să se-ntreacă-n cânt cu ele.
Primăvara lasă-n zare
Rochia multicoloră,
Iar rodul iubirii sale
Îl oferă Verii-soră.
Maria Filipoiu
Din "Legendele Primăverii"
poezie de Maria Filipoiu (24 februarie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre flori, poezii despre nuntă, poezii despre dor, poezii despre Soare sau poezii despre văi
Rătăcire
Vise spulberate... multe,
Nimeni să te mai asculte,
Lacrimi, un oftat, tăcere,
Sufletul în tine piere
Nici nu știi ce îți lipsește,
O idilă, o poveste,
Un ceva... dar ce anume?
Îl dorești, nu știi a-l spune
Lupte, lupte și iar lupte,
Gânduri vrute și nevrute,
Teamă, deznădejde, gol
Arzi în tine, e pârjol
Și devii încet cenușă,
Disperarea ți-e mănușă,
Ți-a cam devenit trăire,
Ai uitat ce e iubire
În oglinzi deja crăpate,
De necaz, de nedreptate,
Te privești... nu vezi nimic,
Nici măcar un zâmbet mic
Știi că ești, știi ce ai fost,
Dar te cauți fără rost,
Te gândești, ce te omoară?
Poate lumea materială?
Tu ești suflet, o lumină,
Ești iubire fără vină,
Curcubeu senin de vise,
Nu nevoi adânci, abise
Când plecăm, dispar cu toate,
Devenim iar libertate,
Dar de ce să mai aștepți
Să ajungi printre cei drepți?
Nu mai bine e acum?
Uită totul, fă-ți alt drum,
Unul drept, doar pentru tine,
Pe care să fii tu bine
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre nevinovăție sau poezii despre libertate
Când dorește cineva atât de mult iubire, dar nu are parte de ea, ar trebui să se bucure și de ceea ce poate dărui sufletul său uibitor altora, căci și acest lucru poate genera o stare de mare fericire.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre dorințe sau citate despre cadouri
Leac de dor...
Gânduri, vise, sentimente,
Dor nespus de suflet spus.
In nestemate se adună,
Uneori din lacrimi fură,
Alteori furtuni provoacă
Și echilibrul ți-l răstoarnă,
Dar, dintr-odată îți oferă și o cupă de iubire
Umplută cu clipe de fericire dulce-amăruie
Care leac de tristețe și de dor, cu siguranță o să-ți fie...
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri
În orașul cu iubire
În orașul cu iubire, locuiesc tot mai puțini,
Drumul către fericire, din păcate, nu-l mai știm...
E așa frumos aici, ca-ntr-o lume de poveșt! i
Tot ce trebuie să faci este doar ca să iubești!
În orașul cu iubire, oamenii mereu zâmbesc,
De atâta fericire, ochii lor, toți strălucesc.
Politețea e firească, iar atunci când se-ntâlnesc
Nu se spune "bună ziua", ci se spune "te iubesc!"
În orașul cu iubire nu există cerșetori,
Toată lumea dăruiește doar emoții și fiori!
Florile sunt mai frumoase, frunzele în pomi dansează,
Nopțile sunt în lumină, inimile radiază...
În orașul cu iubire, oamenii nu merg, plutesc,
Le-au crescut pe spate aripi, tot spunându-și "te iubesc!"
Nu există sărăcie, sunt avuți și fericiți,
Cea mai mare bogație-i că iubesc și sunt iubiți...
În orașul cu iubire, nu există umilință
Oamenii nu știu să plângă, nu există suferință
Trupurile-s sănătoase, ele nu îmbătrânesc,
Vitamina e iubirea și pastila "te iubesc!"
În orașul cu iubire, oameni-s nemuritori
Nu există cimitire, când iubesti n-ai cum să mori!
Cine vrea eternitate, cine vrea ca să trăiască
Poate să se mute-aici, doar să știe să iubească!
poezie de Florentina Mitrică (3 martie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre vitamine, poezii despre sărăcie, poezii despre sănătate sau poezii despre superlative
Scriitorul
Scriitorul nostru este,
Ca o filă de poveste,
Își găsește mereu tema
Că viața-i oferă schema!
Peste tot sunt subiecte,
Unele sunt prea cochete,
Altele sunt deranjeante
Când el se vrea mare fante!
Altele sunt cu iubire
Ce oferă fericire,
Adevărul dă amploare
La subiecte bizare!
Când minciuna scoți în față
Supărăm pe domn paiață,
Iar pamfletul de se scrie,
Nu-i o mare bucurie!
Că se scoate la vedere,
Critici multe cu belele,
Sentimente pe hârtie
Dau o mare bucurie,
Sufletul ți-l învăluie,
Singurătatea-ți năruie
Și pentru copilași de scrii
Le faci multe bucurii!
Aducem și în nuvele
File de povești cu iele,
În romane, povești sumbre
Îmbrăcate-n mii de umbre...
Scriitorul e inventiv
Și dintr-un subiect parșiv,
Seva lui din pălărie
O așterne pe hârtie...
Acum la aniversare,
Îl felicit cu candoare!
Că el pune în valoare
Tot ce are asemănare!
Autor Marilena Dumitrescu
03. martie 2020
Marilena Dumitrescu (3 martie 2020)
Adăugat de Marilena Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre bucurie, umor despre valoare, umor despre supărare, umor despre suflet, umor despre scriitori, umor despre minciună, umor despre iubire, umor despre inocență sau umor despre hârtie
Da! E primăvară
Da! E primăvară,
Iar eu te strig iubire a mia oară,
Vino și ascunde-te în suflet,
Să oprești cu dragoste-al meu urlet.
Vino, dă-mi, ce tu cândva mi-ai luat,
Când mugurilor floarea nu le-a dat,
Când și zăpezi mai erau așternute,
Ai venit și-ai luat glasul vorbirii mute.
Da! E primăvară,
Și lacrimile-n ochi încep să doară...
Și amintiri uitate azi revin,
Ca un blestem amar, ca și un chin.
La fel ca atunci când ne-am cunoscut,
- Acum e primăvara unui nou început!
Cu glasul inimii te chem iubire,
De mă auzi tu vino și adu-mi fericire.
poezie de Răzvan Isac (3 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre uitare, poezii despre prezent sau poezii despre muguri
De cele mai multe ori într-o poveste de iubire unul iubește iar celălalt se lasă iubit, unul se dăruiește iar celălat primește, unul pune suflet iar celălalt îi calcă în picioare sentimentele. Dacă crezi că nu te poți implica, dacă crezi că nu poți dărui iubire persoanei care ți se dăruiește, atunci las-o... nu îi va fi bine... va suferi, dar măcar nu va trăi în minciună și după un timp va realiza că tot ce ai făcut bun pentru ea, a fost să o părăsești! Poți să glumești în iubire, dar nu poți să iubești în glumă...
citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umor, citate despre povești de dragoste, citate despre picioare sau citate despre minciună
Lumea de iubire
Îngenunchiați în vara de iubire
Eu visul tău; tu visul meu hoinar,
Cu lacrima șezută in privire
Cu ochii pribegi, cu suflet de amar
Privim absenți în negura uitării
Zâmbind timizi, de soarta poate crudă
Bătând tăcuți la poarta disperării
Și visători spre dragostea plăpândă.
Și țelul ce se-nalță azi în zare
E piramida verde destrămată
Ce pare ridicată din visare
De cum a fost și ce a fost odată!
O lacrimă, un zâmbet sau o floare
Când ni le-am dat au fost cu o menire
Din vise mari sau vise trecătoare
E plină lumea noastră, e lumea de iubire!
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre ochi
* * *
Vraciul se zbate să mă vindece de iubire
Pentru el numai chinuri, pentru mine iubire.
Dar el nu știe că iubesc mai mult despărțirea
Astfel rivalul nu e potrivnic la iubire.
Ah! spune cum se scapă de mrejele iubirii
Eu sunt statornic, dar ea nu crede în iubire.
Ey, fluture! Apropiindu-te de lumânare
Privești scrumul și te lași fulgerat de iubire.
Fuzulî în grădinile satului tău plânge
Omul când își vede vatra plânge de iubire.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Fuzulî despre iubire, poezii despre sat, poezii despre lumânări, poezii despre fluturi sau poezii despre cenușă
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre tei sau poezii despre religie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleragă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (23 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre nisip, poezii despre curcubeu, poezii despre culori sau poezii despre aripi
Poemul de ieri și de azi
Am îngenunchiat de mii de ori în fața omenirii ca la o confesiune
și Dumnezeu m-a mângâiat și m-a învățat rugăciuni
pe care le-am închis între aceste file
cândva fericirea era mare, uriașă
și se întindea peste lume în mii de culori nemaivăzute
îmi creșteau aripi de șoim, aripi imense
și zburam sus, sus de tot
deasupra soarelui, deasupra templelor din mine
deasupra stelelor ce vegheau pe atunci lumea
și nopțile erau diamante negre risipite prin deșerturi
cu ele am scris poeme în piatră și-n nisip
cu ele am învățat sa decupez culorile
și să le transform în caleidoscopuri de stele
acum plânsul omenirii îmi trece prin inimă
de ceva timp crește în mine o poezie mare, mare
ce refuză să se lase născută
uneori poezia urlă în mine, se zbate
vrea să iasă, să se transforme într-o altă realitate
în care să mă închid ca într-o nimfă de safir
dar, Doamne, nimeni nu știe cât mă doare
cât aș vrea să slobozesc poezia
s-o eliberez din pântecul meu ca pe-o lumină
pe vremea când aripile mele mă duceau prin alte ceruri
îmi nășteam poemele sub toate curcubeele
nisipul mi-era așternut
și plânsul dintâi erau lacrimile de fericire ale zeilor
ce-mi dăruiau vise pline de soare
iar fiecare poem era o nesfârșită declarație de iubire
pe atunci dăruiam lumii cuvinte minunate
și povești de amor fără pereche
de ceva timp sufletul meu hălăduiește prin lume
aleargă de nebun să-mi ajungă trupul din urmă
precum în legendele Shambalei
dar va veni o vreme când voi lua din nou calea curcubeelor
iar poveștile se vor scrie din nou cu sânge și lumină
direct pe sufletul și pe trupul meu
vor vorbi despre taina fericirii în dimineți fermecate
iar cântecul din mine se va auzi până la capătul lumii
poezie de Alina Beatrice Chesca (31 ianuarie 2013)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi adânci
Visele mele sunt vise mărunte,
Fără palate la poale de munte...
Vreau doar iubire în sufletul meu
Și tu să îmi fi alături mereu.
Tu ești averea ce mi-o doresc,
Doar pentru tine vreau să trăiesc.
În inima ta se află izvorul
Ce îmi astâmpără setea și dorul.
Ai tăi ochi adânci când mă privesc
Îi ascult în taină ce-mi șoptesc.
Ei nu mint și nu spun baliverne,
Lacrimi amare, povestea lor cerne!
Când te cuibărești la pieptul meu,
Uităm de tot ce a fost mai greu.
Mă rogi să cred iar în iubire,
Că nu mai vrei nici tu, dezamăgire.
Degeaba ești bogat și ai avere
Când sufletul îți seacă de durere...
Căci singurătatea n-o poți vinde,
Cum nici iubire, nu găsești oriunde!
poezie de Gheorghe Deniștean (18 noiembrie 2016)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre avere, poezii despre palate, poezii despre munți sau poezii despre minciună
Prin orice poți cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci când iubirii tale i s-ar răspunde cu dispreț sau indiferență, când toți oamenii te-ar abandona și când singurătatea ta ar fi suprema părăsire, toate razele iubirii tale ce n-au putut pătrunde în alții ca să-i lumineze sau să le facă întunericul mai misterios, se vor răsfrânge și se vor reîntoarce în tine, pentru ca în clipa ultimei părăsiri strălucirile lor să te facă numai lumină și văpăile lor numai căldură.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate de Emil Cioran despre lumină, citate de Emil Cioran despre iubire, citate despre întuneric, citate de Emil Cioran despre întuneric, citate despre singurătate, citate de Emil Cioran despre singurătate sau citate despre indiferență