Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Anamaria Iliescu

Viața

M-am hotărât să plec in lume
Să caut Viața unde s-o ascunde
Poate îmi va raspunde:
De unde vine, unde se duce?
Cu ce vine, cu ce se duce?
De ce vine, de ce se duce?
Cine o trimite, cine o primește?

De ce uneori, mai mult durează
Alteori cineva, de ce o scurtează?
De ce Istoria cu Ea jonglează
Războaie și catastrofe inventează
Viața cu secera o decimeaza?

De ce Scena pe care se petrece
Abunda de atâtea sentimente?
Și mai reci sau și mai calde,
De iubire și durere,
Bucurie și tristețe,
Dorințe, vise și speranțe
Împlinite sau desarte...
De ce pe toate Viața le are?

După atâta frământare
Un răspuns iată răsare:
Viața se află si în mine și în tine
Si in întreaga Omenire,
Dar si Sus în Cer și printre stele
Si printre nori, zăpezi și ploi
Peste tot si pe Planeta
Si pe munți și intre flori
Și în izvoare și pe mare
In toate vietățile de sub Soare

Dar despre VIAȚA, răspunsurile
căutate
Doar Cel Care ne spune
EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL, VIATA
le are....

În călătorie, totuși,
când cu siguranță voi pleca
Viața, mai departe
In Lumina, Iubire și Pace o voi cauta
Și cu Sufletul câte un răspuns,
Dacă voie o să mi se dea
Și vouă în poezii Vă voi da....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ego-ul crede că are un corp ce ar putea, la rândul lui, "își piardă viața". Cineva chiar m-a întrebat de curând: "Unde se duce viața după ce murim?" Întrebarea pentru identitatea născută corp-minte pare foarte validă, dar de fapt ea este complet invalidă, și iată de ce! Așadar la întrebarea: "Unde se duce viața după ce murim?" eu, la rândul meu, am întrebat: "Dar de unde a venit? " Credem că viața vine de undeva și se aciuiază în pârlitul de butoi cu rahat numit corp-formă și că el deja avea maladia devastatoare numită "gândire". De aceea, întrebarea: "Unde se duce viața după ce murim?" pare foarte pertinentă, dar dacă în fapt nu e deloc așa? Oare unde se duce spațiul după ce copacul a putrezit demult? Oare a venit spațiul de undeva sau spațiul era Aici dintotdeauna și forma doar l-a invadat? Analogic vorbind, Viața pe care o ești este dintotdeauna și pentru totdeauna, ea nu vine și nu pleacă nicăieri, doar identificarea cu ego-ul te face crezi și să spui trăsnaia: "corpul ăsta sunt eu!" în fapt, toate corpurile sunt ale Tale și se scaldă în Tine, Tu cel care ești Viața, și nu "ai viața", exact cum peștii se scaldă în ocean.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

Eu nu știu

Eu nu știu cum mă numesc,
Nici nu știu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viața ce o trăiesc.

Eu nu știu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreține.

Eu nu știu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu știu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniștea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu știu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a știut.

Eu nu știu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârșit.
Nu știu unde am greșit, dacă am greșit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu știu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îndrăznesc să te întreb...

Îndrăznesc te-ntreb, de mâine cine sunt dacă florile mor,
Și cui voi lăsa moștenire tăcerea acestei iubiri răvășite,
Căror fluturi le voi da mireasma să mi-o poarte în zbor
Spre cetățile de la marginea mării de valuri mereu părăsite?

Aici pe pământul acesta arid sunt totuși un om stingher,
Corăbiile se scufundă în porturi și catarge se rup în neștire,
Îndrăznesc te-ntreb, cât de frumos poate fi un vis efemer
Și cine sunt eu, nestatornică, rătăcită prin această iubire?

Îndrăznesc să mai cred că viitorul ne mai este aproape,
Întrebarile toate își vor găsi și ele cândva un răspuns
De ce fug uneori corăbiile sau se scufundă în ape,
De ce viața aceasta pentru nimeni nu este de-ajuns?

Doamne și câte întrebări mai sunt înca în lume,
Si cât de multe înca îndrăznesc te întreb, dacă ai ști!
Unde este cetatea aceea atat de visata de mine,
Și unde mai sunt eu ce atâtacaut, și nu mă mai pot găsi?

poezie de (7 ianuarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceață deasă
Și un văl tot mai rece peste ani îți lasă
Tainele tăcerii spun ciudate șoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârșitul ca o despărțire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viața care veșnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca uit de ce mi-e dor,
Ca uit că ești departe.

Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!

poezie de (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebări

De ce răsare soarele?
De ce curg izvoarele?
Unde ne duce sfârșitul?
Unde este infinitul?
Soarele, de ce apune?
Unde pleacă-întreaga lume?
De ce viața se sfârșește?
De ce pământul se-învârtește?
Sunt întrebări la care,
doar timpul poate da,
răspuns la fiecare.

poezie de (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mihai Marica

Unde...?

Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?

Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?

În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!

Unde te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?

Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!

Cum ... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipe efemere...

Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.

Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.

Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca uit de ce mi-e dor,
Ca uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!

poezie de (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Poate că nu știi dar viața este despre iubire

restul sunt doar agrafe de prins dovezile
în dosare cu pereți și acareturi
sau pe câmpii cu flori și fluturi
și
poate că trebuia subliniez asta mai demult
viața este și despre muzică
care e tot o formă de iubire

ceva mai curată
poate un pic mai universală
chiar și poezia este despre iubire
uneori și despre partea mai întunecată a iubirii

poate că nu știi
dar până și războaiele se fac din iubire și ură
toate crimele
toate nedreptățile
sunt doar conseciințe colaterale ale iubirii

mi-ai tot spus că nu pot iubi pe toată lumea
am de ales între zi și noapte
între soare și lună
între alfa și omega
și eu ca un nebun tot încerc imposibilul
punând în agrafe zi de zi toate dovezile
uitând mă iubesc
tocmai pe mine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Nedrept... (Cu inimă curată...!)

Nimic nu e întâmplător sub soare,
Pe cine am cunoscut, sau am iubit...
Viața nu este-o întâmplare,
Și nu trăiești doar fii împlinit!

Nimic din ce trăiești nu este
Lipsit de sens, fără un scop sau drum...
Ceața, elementul ce viața definește,
Și uneori te simți pierdut în fum...

Și unii vin și alții pleacă...
Așa a fost dintotdeauna, chin...
Viața mereu a fost nedreaptă,
Și recompense ce-ai meritat... nu vin.

Și totul este totuși despre tine...
Și câte lecții mai ai să mai înveți,
Viața te poate duce la ruine,
Dar tu ridică-te și mergi printre corecți!

Și multe pietre se nasc într-un destin,
Capcane și vipere în chip de oaie...
Paharul uneori nu-l mai vezi plin,
Și credința începe să se-nmoaie.

Dar cei puternici au rănile pe ei...
Și nu se-opresc din mers ei niciodată!
Curajul nu poți nicicând -l iei,
Celor drepți, cu inimă curată...!

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

Așa trece viața

După soare vine ploaie,
După ploaie vine vânt.
Dar de veacuri oamenii,
Beau, râd și plâng.

După lacrimi de iubire
Vin și lacrimi de durere.
După ce gustăm din fagure de miere,
Bem și puțină fiere.

După ce ne naștem în pace,
Facem un război răzbunător.
După ce vedem o rază de lumină
Ne adâncim într-un întuneric necruțător.

Și așa trece viața
Și cu bune și cu rele.
După ploaie vine soare
Și pe cer răsar mii de stele!

poezie de (18 septembrie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am înțeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi maicâte o palmă...
ca știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...

poezie de (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Anamaria Iliescu

Pace!

Ce dorința, ce cuvânt!
fie pace pe Pământ!
Ce noțiune, ce concept!
fie pace pe Pământ!
Ce sentiment și ce stare!
Doar să fie Pace, Pace!
Ce Iubire, ce Putere!
Pace fie, Pace, Pace!

Monumentul cel mai înalt
Ce depășește a Iertării prag
Aripi de Lumină are
Pace fie, Pace, Pace!
Este cea mai puternică Iluminare
Pace fie, Pace, Pace!
lumineze întreaga Planetă
Doar cu Pace, Pace, Pace!

De unde EȘTI TU, DOAMNE
Te rugăm doar DĂ-NE PACE!
Și doar atâta să ne spui
PACE FIE PE LA VOI!
PACE FIE ȘI ÎN VOI!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Pe viața mea

E moartea vecină cu mine
Stă c-un etaj mai sus
Asta n-o spun ca mă laud
Că sunt vecin cu moartea
Ci doar că stau la bloc.

Eu am aflat sunetul vieții:
Viața
Și-al morții:
Moartea
Stau supraetajate
Într-un bloc turn.

Moartea e mai sărac㠖
Pensionară,
Văduvă
Și fără apometre
Sau repartitoare.
Și-a tăiat și căldura:
N-are teamă că moare.

M-a chemat de curând
-i bat în cuie un geam
Și m-am dus
Nu mi-e rușine s-o spun.

va veni o zi
Când moartea va veni
În vizită la mine
mă ia pe la ea
Șivoi duce...

Nu v-o spun mă laud
voi muri
Ci doar că trăiesc
V-o spun sincer,
Pe viața mea.

Moartea stă pe viața mea.

poezie de din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvana Andrada Tcacenco

Ador

Iubesc acest pământ de vise și durere
Și nu-l lovesc,

Iubesc această viață de chin și renunțare
Și n-o rănesc.

O flacără e viața,
Tu un flutur
Și flacăra te-ademenește
Și zbori, visând, crezând în ea,
Dar focul ei te mistuiește,

Un fum e viața,
Se ridică spre cer, apoi se pierde-n efemer,

Parfum e viata,
Se naște din floare, cerșește vis și moare,

Un vis e viața,
Se naște- n noapte și piere- n ale zorii șoapte,

Un cer e viața,
Plin de nopți și nori dar și de zori,

Un fulger este viața,
Lucind aprins, pe care auzul îl percepe doar după ce demult s-a stins,

O ploaie-i viața,
Ce-ți mângaie cărările de bucurie
Și nu se hotărăste îți dea,
Iubire, fericire, pe vecie,

Iubesc această ploaie
Pe care poți s-o stăpânești visând-o,
Trăiesc această viață
Ce poti s-o 'ngenunchezi iubind-o.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știi?

viața parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei că uneori nu am bani plătesc
deși pentru fiecare greșeală scot din buzunar un bănuț

atunci când te-am cunoscut era soare și bine
și ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam înot, alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte

evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viața în esența ei pare un colac de salvare. eu unul
asta știu cel mai bine.
am învățat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce să vrei ieși din mulțime dacă nu te privești în oglindă

și încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopțile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns să aștepți atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt

hai, spune
cât ai vrea țină ecoul într-un deșert? tu știi până unde poate te ducă un vis?
mă trezesc dimineața și îmi vine să îmi bag
picioarele în tot și în toate
de ce?
uite, de asta

da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
și care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greața

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața repede îmi curge

Doamne,
Viața repede îmi curge.
Și mă-întreb, unde se duce?
de-ar curge încetișor,
Precum apa de izvor,
Limpede, cristal de munte,
Nu mi-ar mai lăsa pe frunte
Brazdele-atât de adânci,
Parcă-s crăpături în stânci.
Îmi curge viața ca lava
Izbucnită din vulcan.
Îmi întinde mie tava
-îmbătrânesc an de an.
Doamne,
Lasă-mă așa cum sunt.
Mai am de împlinit ceva.
Cât mai calc acest pământ,
las semne-n urma mea.
Două flori am de crescut.
Frumoase ca două stele.
Le iubesc atât de mult.
Sunt lumina vieții mele.
Cu mine dacă ești bun,
La picioare am să-ți pun
Sufletul, ce Tu mi-ai dat
La-început, când m-ai creat.
Viața vreau curgă lin
Și fetele să-mi trăiască.
aibă un cer senin,
Tot ce-i frumos, iubească.

poezie de (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Anamaria Iliescu

TRĂIRI DE SUFLET...

Sufletul când aici, in lumea noastra apare
Dintr-un Suflet Mare, plin de iubire se naste
Și, cândva, în Lumina Iubirii va si dispare
Când va auzi a Cerului chemare.

Pana atunci întrupat în Om trăiește
Cu singurătatea convietuieste
Cu nenumărate încercări se întâlnește
Pe unele le ocolește, pe altele
drept în piept El le primește

Intre nesiguranță și speranță călătorește,
Vise împlinite și fericire își dorește,
Planuri multe - și construiește
Dar și suferințe și regrete,
bucurii și iar tristețe
Deseori pe drum găsește

Când sentimente pure în tenebre investește
Sau, pe cine n-ar trebui, iubeste
Lacrimi varsă și tot plânge
Inima-i arde și se frange
Dezamăgirile în amintiri amare și le strânge

Dar, in dezamagiri se și caleste
De sentimentele risipite se căiește
Apoi, poate, iar greșește
Când adevărată Iubire o ocolește
Pentru ca în sinceritate nu mai crede....

Si atunci se mută într-o Păpădie,
Păpădia o leagana toata-n vise
Puful sau in lumea larga o trimite
Sa devina mii de aripi de Iubire
Iar Sufletul pribeag din nou spere

Poate cineva Păpădia o va prinde
În inimă cu iubire o va tine,
Și o va transforma într-un Suflet scăldat
În Lumină și adâncă Fericire....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

se-ntîmplă ca unii aleagă
nu numai moartea
ci și orele în care funcționează
sau dacă-ți ies în întîmpinare
dimineața
cu cafeaua cu lapte și trei pastile de îndulcitor
zîmbind
pentru că așa ai decis că este viața frumoasă

alții nu pot aleagă
sau
ca la mine
alegerile lor o iau razna
ca și cum ar plăti
4ever
o datorie ce nu se mai acoperă
deși nimeni nu-și mai aduce aminte de unde vine
și nicicum unde se duce
ca și cînd ai fi jucat toată viața la loto
și dintr-o dată cîștigi
iar atunci
cheltuiești milioanele în toate cîrciumile lumii
făcînd cinste
în aceeași zi
tuturor bețivilor

recunosc că eu nu sînt un exemplu

sînt doar o-ntîmplare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Calistrat Hogaș

După ce ai plecat tu am stat trei zile în pat; acum am ieșit dar sunt o umbră și devin mai umbră din zi în zi. Constat că, departe de tine, viața mi-e cu neputință, viața mi se duce; numai tu mi-ai putea reda viața care simt cum se scurge ca o apă din întreaga mea ființă.

în scrisoare către domnișoara P.V
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pe drumuri de munte. Amintiri dintr-o calatorie in Muntii Neamtului. Editia 2014" de Calistrat Hogaș este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -17.00- 12.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook