Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lorena Craia

Neatinsă nicăieri

te-apropii cu sfială
de frunza rătăcită
a unui baobab
din jungla tropicală

o-ndeși la sânul tău
ca pe o coțofană
te-nchini
te rogi
îngenunchezi
și-apoi
cu mâinile-amândouă
o tămâiezi
până când vezi pământul
cum se crapă

tu dă-o de pomană
când toamna stă să-nceapă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Lorena Craia

Aici

se lungesc pașii
când tragi de drum

cu dinții fum
și palme albe

târziu era
eram și eu

și tu, și frunza
umbra ei

copii mureau
muream și eu
și tu, și frunza
și-umbra ei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Ape rămase în ochii ei

Se crapă iar de dimineață
Pe buza ta, pe care-o mușc:
Schimbarea apelor la față
În ziua-n care mă împușc.

Se urcă soarele bătrân
Pe coapsa ta, când eu cobor,
Și nu mai vreau mai amân,
Iubito, vreau mă omor!

Acum, cu mâinile-amândouă,
Deschid priveliștea spre mine
Și-n picătura ta de rouă
Dărâm capelele sixtine.

Dacă nu știu a mă ruga,
M-ajută un diavol chior;
În ziua când vei fi a mea,
Iubito, vreau mă omor!

E liniște. Un cormoran
Se spânzură de stuful ud,
Eu îmi găsesc un bolovan,
Sub care pun trupul tău crud.

Canicula m-a istovit,
Iar pușca mea e lustruită;
Iubito, taci! Eu am murit
Și tu... aproape fericită.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Rondel sărac

Și plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi crește în odaie,
De rouă și de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Și plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Și plouă, plouă, plouă...

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Mocănița

sânul era presat
de calea ferată

o dungă neagră urca
pe coapsă
până la ceea ce a mai rămas
din ceea ce am smuls

diblurile au prins rugină
sub ochi

mă gândeam
la ultima ei
dorință

fumul gri ieșea din păduri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Rămâi cu bine

În liniștea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.

Mai trece o egretă, când și când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streșine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.

"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puține,
Pe casa ei cea nouă de granit,

Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Degustare leită cu moartea burlescă

În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Și-nlătură brutal orice cutumă.

Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,
Pândește-mă cu buza coaptă, grea,
Și degetele tale în perechi
Să-mi dezvelească sânul de cafea.

Pogoară peste mine duhul sfânt,
Al unei păcătoase Magdalene,
Și-apoi să plămădească din pământ
Cireșe-ngenuncheate pe sub gene.

Veneții se deschid pe coapse reci,
Gondolele în mine se opresc,
Păunii țipă lung, iar dacă pleci
Măcar mă ucizi la ceas burlesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Nervi de toamnă

(La toamnă, când frunza va îngălbeni...)

La toamnă, când frunza vă îngălbeni,
Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.

Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final,
Voi repeta că anii trec mereu mai greu, și mai brutal.

Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...
Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...
În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.

poezie celebră de din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Lorena Craia

Curgeau în mine două stele

mă doare o mână din lună

desfacem o inimă-n două

dar vouă
pământul vă spune smerit
că îngerul care-a dormit
în tihna poveștii de seară
coboară
cu inima-afară

lungile temeri de-o zi
le trecem pe două hârtii

fii
în copii
și-apoi să revii
în casa ciobită de fum

ferestrele sparte pe drum
mă calcă sub talpă

acum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Vuiet de metale

Blestemul din urmă m-ajunge,
Mă prinde în chingi de oțel,
Săgeata în inimi străpunge,
Cu vârf șlefuit dinspre el.

Se lasă o lespede grea,
Pe mine-n adâncuri îngroapă;
Cu palme de tot mă ferea,
Acum doar furii ne îndoapă.

E liniște-afar㠖 furtuni
În mine se zbat răzbată,
Din resturi încerci m-aduni,
Dar resturi din mine înoată.

Și ce mai rămâne se-ntinde,
Ca vița de vii pe araci;
Aștepți până rana se prinde,
Cu vârf șlefuit m-ataci.

Și simt cum desfac de sub tine
Pământul, ce-și cere osândă.
Cu gura căscată-nspre mine,
Diavolul stă azi la pândă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Caligrafia demenței

s-au uscat întrebările-n punctul
final
umezirea urechii
o noapte de greață
de viață
de tine, de mine
copil idiot

când se-aude-nserarea
mută în grabă
strada pe care
ne calcă o frunză
care mă-ntreabă
cum se curbează
gâtul amurgului rece

pământul ne spune
aproape tot timpul
ce se petrece

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Dramatic

știi cum e calci
pe bumbi de tăceri
în tandem cu morții
care bat
în tavanul pământului?

știu
cum să nu știu

tocmai de aceea
ne îngropăm sistematic
de la stânga
la dreapta

când n-ai ce face
scrii

și când n-ai ce spune?

mori

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Dezavuare

l-am ajutat pe Dumnezeu
să se privească-n oglindă

aceasta s-a spart

la fel cum mori pe dinăuntru
când nu îți îndeplinești

destinul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Eram aici

când mă îndepărtez
de maluri
ochiul atinge largul pământului

atâtea rigori
și nicio scară pe care urce
mama natură

încă mă caută
pe taigaua din mine
cu rădăcini până la glezna
întunericului
care mă calcă în picioare
până mă bătătorește
aproape de tine

acum te caut și eu
prin deșertul fierbinte
al infernului

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Aforism

și când te uiți
și când nu te uiți

luna pătrată se rostogolește
mereu

în umbre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna foarte târziu

de fapt când e toamna foarte târziu?
când mă surprind nostalgiile urcându-mă
în vârful pereților
când mă uit la tine fix din lăuntrul ochilor mei
cu pupilele răsucite
înconjurându-mă cu tine?

de fapt când e toamna târzie?
când te muți tu la mine
și eu îmi întorc sufletul înapoi în mine
și-ți tremură iubirea de frig
încotoșmănată pe margini
cândrogi să te strâng cu genunchii la piept
mă uit la tine
din toate părțile
de deasupra copacilor?

spune-mi de fapt când e toamna târziu?
când îmi rupi trupul în crengi uscate
și faci un foc în mine mă privesc în el
și tu
îți încălzești picioarele ude
de atâta toamnă-n neștire?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri...

Credeam că știu ce-i frumusețea
Că eleganța-am cunoscut
Credeam că știu ce e iubirea
Până ce chipul ți-am văzut.

Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că știu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.

Credeam că trandafiru-i roșu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.

Credeam că soarele lucește
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.

Credeam că ochii-mi sunt deschiși
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.

Ce simt acum voi păstra veșnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

Cântec deplin

Când deschid larg fereastra
Și mă uit înafară,
Doar pe tine te caut
Cu ochii...
Zorii zilei pătrund
În privirea-mi de fiară,
Atunci simt cum de mine
Te-apropii.

Când pământul se crapă
Prins în arșița verii,
Eu pe tine te-aud
Că pășești...
Pe timpan cald îmi plouă,
În livezi se coc merii
Și de aur sunt toți
Ca-n povești.

Goale, tălpile-mi trec
Prin a ierbii răcoare,
Parcă simt că te mângâi
Pe tine...
Fuga mea e un cântec
Ce se pierde în zare,
Iar eu - pradă iubirii
Depline.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Tăcere și-n jur

azi ne iubim de la cinci la șapte
pentru o cană cu lapte
când stingem lumina
oprim și iubirea
aprinde-o din nou
de-acum aprinde-o numai
cu părere de rău

așteptăm un mesaj
despre frica de pâine
așteptăm până mâine
sau ieșim până-n curte
tot batem covoare
ieșim chiar de azi cu răbdare

aveam o conservă mai veche
la geam
se pare că nu o mai am
oalele sparte-n capul dreptății
când tu mă vedeai cum eram

azi ne iubim
haimanale pe sârmă
tăcere și-n jur
până la urmă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când toamna mă duce

Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când

poezie de (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli GîlcescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Buze pergamentoase fără nicio expresie

i-am pus numele Persefona
pentru că avea coatele rotunjite
și buzele ca o cireașă târzie

mi-am dorit fie
numai a mea și a greierilor buimaci

când mă auzi cum tac
tu să taci

ea prinde contur în gândul meu
un fel de distopie
a florii de hârtie

Persefona,
cum ai dori
-ți împlinesc fantezia din antecamera de zi?

răspunsul întârzie

știu că voi ști
când ea va muri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook