Când toamna mă duce

Şi luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când

poezie de Eli Gîlcescu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aproape

Ca un murmur
ghemuind nopţi de dor
până când vor râde din nou

poezie de Eli Gîlcescu (31 mai 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi zăpezile seamănă cu tine

Speriate de lumină
plâng
de preadevreme de acasă
nu pot pleca
mai au încă de cuprins pădurile
sau chiar mai mult
asfinţind în tăceri
Dumnezeu
vatra cu gust de gutui
până cine ştie când
făcând minuni
alte zăpezi ţi-ar fi putut arăta
pădurea de stejari

poezie de Eli Gîlcescu (13 decembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A 13-a primăvară

... îmi plânge la rădăcini
pământul
în necontenită ofilire
cade pe gânduri
sângerează
grele tăceri.

Şi totuşi în altă parte plouă,
plouă
în fiecare noapte,
legănând primăverile,
fără răgaz,
ca o chemare
dincolo de întuneric, tresărind
dimineaţa
atât de aproape de tine.

poezie de Eli Gîlcescu (16 martie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi visul

Clătinând în zig-zag
înnoptări
între flori de mac
în ochii mei iarăşi
când freamătul de geană
presimte răsărirea
ca o ie înflorită
din cap până în picioare
să respire prin mine
şi frig şi cald
cum îi vine bine
şi tăcerea ca o ameninţare
şi tu habar nu ai
încotro
încotro dorul cu tine prin vară

poezie de Eli Gîlcescu (2 iunie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeala

Până şi apa greşeşte când curge la vale
şi spală de îngeri pontoanele goale
până şi cerul greşeşte
când se împiedică de pragul de nori
şi de-naltul din cale!
Greşeşte
până şi peştele când prins nu vorbeşte în plasă
şi-l lasă pe om să greşească
când îl duce acasă
copilul să-şi crească
şi să nu-i mai vorbească
deşi îşi doreşte...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În melancolie

Când totul sfârşeşte în noi
doar umbra căzută sub ierni
ne seamănă atât în nimic

poezie de Eli Gîlcescu (17 februarie 2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu îmi ceri să uit

Întârzie un dor
la hotarele Amaradiei
de la Scrăzi
până la Stejari, drept spre ponoare,
acolo unde dediţeii în somn de frunze
renasc
noaptea de migdală
cu vise,
cu viaţa tihnită dinainte,
peste această pădure
la locul ei
răbdătoare
această apă liniştită

şi ce greu le-a fost
n-ai de unde să ştii
când s-au îmbrăcat de sărbătoare
şi au iertat totul

poezie de Eli Gîlcescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi pământul, împotriva mea, varsă lacrimi.

aforism de Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci...

... când iarna visează
pe neaşteptate
atât de neliniştit şi de alb
lăcrimând din nimic
ca o apă curgătoare
să-şi amărască şi alţii nopţile cu ea

poezie de Eli Gîlcescu (19 noiembrie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ploile, cu legile lor, spânzură pământul pe nimic.

Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi fără nimic

Pământul
împotriva mea
îmi va auzi ultima suflare.

poezie de Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şi-a retras mâna

pe care o sărutam ne
bun din când în când
pe pântecul hapsân
de iubire abia umblu
prin parcul dendrologic
prind palma ta în podul casei
cu potriviri din literele
decupate dintr-o carte horror
o bat în versuri până stă suspendată
ce te-aş respira până la epuizarea
lacom privindu-te cobor un pic
caut buzele cu mintea
le despic tandru cu limba
dinţii tăi muşcă hămesiţi
aş călări luna de fericire
raiul e dincolo de balustrada
lustruită cu palmele care te-au mângâiat
refuz să păşesc pe ultima treaptă
care mă duce în abis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suferinţa duce la sinucidere, ci deznădejdea, care nu e durere, e absenţă, absenţa oricărei senzaţii, până şi a durerii.

Babs Deal în Cad zidurile
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici zăpada nu se topeşte pentru atât de puţin.

Eli Gîlcescu (12 februarie 2017)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi orice piatră ne arată prin gravitaţia ei că totul duce în jos... când priveşti cerul îţi fărâmi piatra până vântul îi deschide o poartă.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti în felul lor

Mi-e beznă în oase mi-e iad
încărunţind
peste umbre trântite de uşi
care bat
şi eu aştept să le auzi

Şi totul atât de nedrept

Mi-e dor de Crăciun
să renaşti

poezie de Eli Gîlcescu
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mulţi cai înstelaţi

ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
şi ierburile de glasuri
şi glasurile te caută
până când soarele îşi scutură dinţii
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările îşi lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânţă
în pământul cailor mei înstelaţi

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăştia suntem

Când unii bat din palme, când alţii pier,
al nimănui strigăt, ai nimănui.

poezie de Eli Gîlcescu (16 iulie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul se-ntreabă
Până când îl vor duce
Paşii spre neant.

haiku de Mihail Mataringa (6 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc până la ultima

ţigară fără filtru cu tutun mai iute
o ţin în secret de multe duminici
vreau s-o fumez în timp
ce te mai iubesc cu disperare
fumul amăgirilor se duce direct
la inimă duminica când ne plouă
sufletul plin de amărăciune

te iubesc până la filtru când schimb
pachetul aşezat între noi doi
ne atingem discret cu degetele
îngălbenite de la nicotina trasă
direct pe piele prin orice mijloace

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!