Picură lung șirag de primăvară...
Un vânt sprințar adie printre ramuri,
Ca un hulub ce aripile-și zbate
Și-n urmă-i iz de înnoiri răzbate,
De primăvară-ncinsă-n a ei flamuri.
Noi, din visări pierdute în uitare
Și mistuite în albastrul zării,
Cum valul înspumat în țărmul mării,
Avem o ancestrală tresăltare.
Picură lung șirag de primăvară
În sufletele noastre amorțite
Și-atâtea noi dorințe-ncremenite,
Din temnițe de frig se liberară.
Cu bob de rouă, licăr de lumină
Și cu corole-ntinse curcubee,
Pe-aripi de blânde vânturi alizee,
Ne vom preface-n fragedă tulpină.
În ritm de harpă și de violină,
Printre boboci și vesele petale,
Vom poposi în lumi atemporale,
Să savurăm iubirea clandestină...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Darul mării
Tu știi că plânsul mării e valul care curge
pe țărmul ce devine, treptat, nesimțitor
la apa ce nu-l mișcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obișnuit cu dor.
Mai știi că așteptarea e grea ca și nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.
Privești în depărtare, dar știi că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susține
răbdarea ce alungă și norii de pe cer.
În adierea brizei, din suflet îți răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ți destinde privirile-ncordate,
iar valul îți aduce iubirea ca un dar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de primăvară
Ninge-n noi cu fulgi de stele...
În grădini au nins petale
Din copacii de bezele
Ce, de-un timp, au dat în floare.
Se aud pocnind pe ramuri
Muguri noi... Și-un vânt adie
Mângâindu-ne în taină,
Ca un vers de poezie.
Totu-i cânt, lumină, taină...
Vezi?! Mustim a primăvară!
Cer și ape sunt mai limpezi,
Bun venit, iubită doamnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am pierdut
Te-am pierdut la
Malurile mării,
Printre valuri pustiite de dor.
Te-am pierdut
Printre visele toate
Bătute de vânturi,
Găsite printre stânci
Dezgolite-n vâltori.
Te-aștept de-atunci,
Aștept trecerea verii
Să-mi răcoresc
Tot cerul de iubire,
Chiar dacă tu și valul
V-albăstriți speranțele
Ce țipă dinspre ceruri.
E noapte iar
În gânduri adormite,
E luna răsărită din nisipuri.
Un pescăruș
Trezește-n mine teama,
Că te-am pierdut de tot
Și lumea-i de aramă.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adie vantul
Adie vântul printre ramuri și ca o lance se zdrobește
De mugurii de soc albaștri care de dor s-au gârbovit,
Doar lujerii subțiri de aur îi dau putere și el crește,
Ca un balaur prins de vise ce pare iar c-a-ntinerit.
Adie vântul printre sălcii și se sfărâmă regretând
Că n-a iubit și n-a fost vesel ca o vapaie trecătoare,
Și n-a fost trist și nici durerea sa plângând
N-a cunoscut privind spre cer sau nici privind măcar spre mare.
S-a prins de poala lunii lucii când a văzut astăzi iubirea
Și n-a putut să mai șoptească blânde cuvinte răsfirate,
Ca o mireasmă-și duce dorul dar el mai simte azi privirea
Unei cadîne alintate care-l saluta de departe...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atlantida
Mediterana, sub flamura zării,
mă-ndeamnă cu valul ei - braț înspumat.
Alerg, nebunatic, din urma uitării
spre țărmul de Ochiul Suprem admirat.
Visarea-și aruncă ancora grăbită,
de unde Trecutul se lasă pornit:
din ceața uitări răsare-Atlantida,
de valul turbat trasformată în mit.
Pe lacrima mării sclipesc diamante:
Tezaur Elen risipit peste tot.
Sub lava tăcerii destine presate,
remeditate de Platon, Herodot...
Torpilele-gânduri străbat Veșnicia
pa arhipelagul de taină păzit.
Din freamăt de vis Atlantida re-nvie,
De unde Trecutul se lasă pornit.
poezie de Alexandru Doga din florile dalbe (5 noiembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește macii roșii care trăiesc o clipă,
Cum bucuroși tresaltă, plutind pe-aripi de vânt,
Cum sângele țâșnește, cum viața în ei țipă,
Deși-și trăiesc iubirea pe margini de mormânt!
catren de Mihaela Banu (5 august 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copila mea
Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar
prin venirea ta,
bucuria - trăirii
și un ocean de dragoste.
Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viața noastră.
În ritm de dans țărănesc
reverși peste noi,
parfum de flori
de primăvară
și prospețime.
Ne odihnești sufletele
în sunetul viorii
cântând balada lui Enescu
și ne molipsești
de tinerețe.
Esti curcubeul
lacrimilor noastre;
De toate acestea
ne bucurăm,
doar printr-o bobiță
de rouă,
trimisă de Dumnezeu,
din dragoste
pentru noi.
poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Zidesc poem
Zidesc poem din rodnice cuvinte,
Trudnic crescute-n ale minții șesuri.
Ieșind învingătoare din eresuri,
Le-acoper trupu-n noile veșminte.
Cu glas plăpând, le salt pe metereze,
Pe-aripi de gând s-au adunat în stoluri,
Sfidând căderea în pustiu și goluri,
Pe-al timpului răboj, ca să dureze.
Printre urzeli am împletit clipite,
Ce șubredele vorbe să-nfiripe-
Din hăuri de uitare iar să țipe,
Rupându-și lanțul gleznelor zdrelite.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici sunt, copilă! ...
Printre bălți cuibărite-n căușul de lut,
Printre frunze chircite sub pasul pierdut,
Alergam despletită, cu pletele-n vânt,
Printre lacrimi de ploaie, cu sufletul frânt.
Dar timpul mă prinde de mână și-n fugă,
Alături de mine minutele-njugă.
Secunde rebele din timp ricoșează,
Sub greaua povara a vieții oftează.
Doar clipa se-oprește, scăldată-n sudoare,
Cuprinsă de spasme și-adâncă mirare
Și-mi susură-n taină, șoptind către mine:
-Aici sunt, copilă, alături de tine!...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi ...
De-aș fi picur mic de ploaie
Să sărut iarba văpaie,
S-aduc înapoi la viață
Ce pândea arșița hoață.
De-aș fi bob firav de rouă,
Aș privi la luna nouă,
Cum își leapădă cămașa,
Dispărând în zori, trufașa.
De-as fi mugurul în floare
M-aș îmbăta de culoare,
Până când zefiru-n pale
M-ar troieni în petale.
De-aș fi munte, eu, reperul
Mi-aș lua înaltul, cerul
Și-apoi străpungând albastrul
Mi-aș bate-n zenit pilastrul.
De-aș fi râu, printre ponoare,
M-aș rostogoli în mare
Și de-acolo mai departe,
Din oceane aș fi parte.
Dar sunt o biată ființă,-
Ce vreau, e cu neputință...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Plouă, plânge primăvara cu parfum de liliac,
Printre stropi se lasă seara si invaluie-n mister
Dorurile fără nume, iubirile fără leac,
Sufletele rătăcite-n efemer...
Plouă prin copacii dezgoliti de vânt,
Scutură petale pe pustii alei;
Dorul meu e măcinat de-un gând:
Lacrimile mele tu le vrei?
Plouă, cât poate să ploua-n primăvară,
Când se-adună norii spre apus;
Iar speranțele încep să doară
Ca inutile întrebări fără răspuns.
Plouă, glas sfasietor strigând a jale
Se strecoară printre stropi reci
Si imi pare că iubirea care moare
Îsi pregătește locul său de veci.
poezie de Tudor Șerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii de primăvară
nucul îmi vorbește în limbajul verde
cu soarele mă răcoresc la umbra lui
neliniștea se destramă se pierde
cu dorul înălțat pe coama vântului.
boboci de trandafiri zâmbesc sub soare
razele le mângâie fragila făptură
grădina mea de vis prinde culoare
și fericirea are aromă de mură.
pruni aruncă priviri peste gardul înalt
vântul se joacă printre vesele ramuri
mierle se întrec în triluri eu tresalt
uimită de lumina ce pictează pe geamuri.
fluturi cuceresc grădina cu asalt
fantezii de zbor mă învață-mi sunt neamuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-o altă întrebare ...
Cât te iubesc? Nu mă-ntreba, iubite,
Nu pot numi măsuri ce-s nesfârșite!
Aș vrea să nu ai pic de îndoială,
Iubirea mea-i smerită, nu e fală.
Cum te iubesc? E-o altă întrebare:
Ca valul ce mângâie țarm de mare,
Ca munții ce pe brațe saltă cerul,
Ca inima iubindu-și temnicerul,
Ca zarea unde cerul și pământul
Cu un sărut semnat-au legământul,
Ca zorii zilei după-o lungă noapte,
Ca dezmierdări printre grăbite șoapte.
Iubirea mea-i sfioasă și tăcută,
De nepătruns, de neclintit redută.
În pieptul meu, doar patima se zbate,
Cu sufletul în chingi de timp uitate.
Și te-oi iubi-n credință, cu tărie,
Până ne-om pierde urma-n veșnicie...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rănirea
De ce ne rănim reciproc?
De ce ne lăsăm conduși de întunericul din sufletele unora
De ce studiem fără oprire
De mărim lumina, dincolo de pajiște
De ce viața e lumina, de ce ea se recreează
Ca o structură indestructibilă?
Zboară cu drag și viața se zbate, printre atei
Zbor printre strune... lumină devenită abis.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprind o candelă în noapte
Și-n licăr parcă te zăresc,
Cum îmi repeți aceleași șoapte,
Ce amintiri îmi răscolesc.
catren de Mihaela Banu (19 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feerie
Sub bolțile de trandafiri,
Am îngropat tristeți trecute,
În ochi mi-am înflorit uimiri
Și în priviri iubiri tăcute.
Sub tot seninul prins în ramuri,
Magia verdelui urzește,
Făcându-i inimii balsamuri
În clipa care frunzărește.
Sub cer senin miroase-a cânt,
Pământu-și cântă simfonia,
Beau aerul curat din vânt
Și-n palme curge armonia.
Când viața trece și rănește,
Din verde crud eu scot zvâcnirea,
Iar când privirea-mi ofilește,
Prin trandafiri găsesc iubirea.
Sub bolta verde de smarald,
Mă regăsesc printre petale
Și-, n suflet, fiecare fald
Croiește drum printre vocale.
În liniștea din raza blândă,
Ascult tăceri, văd mări de visuri
Și-n viața aspră și flămândă
Pun versuri calde-n paradisuri.
poezie de Mirela Grigore din Pelerin pe cărările iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud vuind al toamnei vânt
Aud vuind al toamnei vânt.
Copaci din frunze-ngână-un cânt.
Nu-i vesel cântul, e-un jelit,
Iar eu ascult pătruns de dor,
Visând la anul viitor
Când iarna se va fi sfârșit.
Parcă mi-e gândul chinuit
Când văd frunzișul răvășit
Și-n noaptea cu năpraznic frig,
În care ore greu mai bat,
Mi-e glasul stins și sugrumat;
Nu pot tristețea să îmi strig.
În piept se zbate un suspin
Știind că timpul, asasin,
Crengi nude-mi va lăsa în loc,
Gonindu-mi frunzele-n pustiu,
Iar păsări pleacă-ntr-un târziu,
Cât timp mai curge apa-n scoc.
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai
Vântul adie printre crengile de liliac,
Frunzele tinere râd în soare, parfum plăcut,
Petale cad alene pe-aleile livezii
Dar pentru mine-această primăvară a trecut.
Sub merii fremătând în rai de flori
Pășesc pe-un drum de iarnă plin de scai,
Pentru că iubirea care surâdea-n april
E-o minciună pentru mine-n luna mai.
poezie de Sara Teasdale, 1884-1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă primăvară
Am obosit numărând zilele de iarnă,
am obosit în nopțile impenetrabile
căutând fără rost silogismele uitate
printre ceața albă a drumurilor senile.
Toate par azi învelite în lumină nouă,
urletul lupilor a devenit o simfonie
pentru aducerea stropilor de rouă
pe un ghiocel alb plin de melancolie.
Îmbrățișat de o umbră mă trezesc,
o orgă parcă desfrunzește amintiri,
stelele renasc și fără ceață ne citesc
versul cald de primăvară din priviri.
Arborii sterpi își alungă singurătatea,
nasc freamătul mugurilor pe ramuri,
chiar și furtunile își scad intensitatea
când totul e o iubire adusă pe valuri.
Aștept ieburile mângâiate de vânt
o lumină pe lăstari, atâta am vrut,
dar doi îndrăgostiți îi văd trecând
vestind azi primăvara cu un sărut.
poezie de Constantin Rusu (martie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Soaptele vietii" de Constantin Rusu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar De-aș fi un vânt!
De-aș fi un vânt ți-aș săruta
În treacăt buzele-ți cărnoase
Un vânt de-aș fi aș adia
Printre cosițele-ți frumoase,
Încet pe sâni aș poposi
Și-acolo aș sufla mai tare,
Mai jos pe coapse m-aș trudi
Să fiu furtuna cea mai mare,
Iar când în neant voi fi ajuns
La maxim cu iubirea,
Un uragan din vânt desprins
S-ating nemărginirea...
De mine atunci nu voi mai ști,
În vis voi fi cu gândul...
Și-ncet prin vis iți voi șopti
Te-am sărutat ca vântul!
poezie de Gabi Costin (10 octombrie 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!