Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Când mi-am zidit menirea în slovă

Când mi-am zidit menirea în slovă
În versuri îmi pusei iubirea slovei
Prin cântec am oftat la gura sobei
Și neamul l-am slujit fără de păcat.

Dar mi-am luat bocceaua in spate
Și-n lume iarăși am plecat străin în cele state
Unde unit e doar cuvântul
Cel scris cu sângele albastru.

Atunci când bate vântul
Pe-o frunză verde de arțar
Și un crâmpei din cerul de-alabastru
Iluminează veacul în noaptea de cleștar.

Când mi-am zidit menirea în slovă
Uitând c-amarul n-are pic de rouă
Să-mi picure în suflet miere iar
Doar se preschimbă în zori de chihlimbar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viața ca o închisoare

când am fost aruncat în viață nimeni nu mi-a spus ce mă așteaptă
așa că mi-am luat porția zilnică de plimbare
și noaptea rația de libertate

când am simțit pubertatea împungându-mă
i-am întors spatele, mi-am șters lacrimile și am mers mai departe
chiar dacă mersul era doar o învârtire în cerc

mi-am ridicat brațele, simțeam că pot să zbor, infinitul mă chema
dar umbra, ancora împământenirii, îmi atârna prea greu în suflet
și am lăsat orizontul să se ducă la culcare... și tu?

o singură dată am visat că zbor și iubirea plutea alături
dar mi-am luat ranița responsabilităților în spate
și am continuat să mă învârt în cerc dându-i formă vieții

cândva, oricând, moartea va veni cu toate protestele
și voi privi cu teamă și cu groază pasul ce mă scoate din rând
dar poate că atunci voi realiza că viața e doar un alt fel de-închisoare

indiferent de ce va spune lumea, știu că pot să aleg

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neconcordanță

Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
și n-am dorit a nu mă vrea.

Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de amețeli.

Eu mi-am dorit doar o poveste,
și-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.

Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari și al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
și-acum, eu sunt doar un proscris.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am scris totdeauna ce am crezut. Bună sau rea, mi-am așternut totdeauna pe hârtie credința mea. Iar când undeva n-am mai putut scrie ce cred, mi-am luat pălăria și, fără supărare, am plecat.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Sunt ceea ce nu sunt!

Spun lumii ceea ce nu sunt,
Doar prin ce fac și ce rostesc,
Spun dimineții ce nu sunt,
Prin ce sărut și ce iubesc.
N-am mers pe unde merge drumul,
Am mers pe unde nu-i cărare
Și am lăsat în flori parfumul
Tot verdelui din larga zare.

În zile lungi am pus refren,
În nopți pustii am pus un cânt
Și-n suflet un copac peren,
Să-mi lase rodul pe pământ.
Nu mi-am uitat în vorbe ruga
Și-am prins în palme focul vieții,
Mi-am cufundat în verde fuga
Și-n roșu, clipele tristeții.

Mi-am construit un vis al meu,
Iar din căderi înalț izvor,
Din tot ce-a fost în viață greu
Deschid ferestre-n viitor.
Iubirilor le-am dat culoare
Și-am scris povești de dor, cu foc,
Iar în poeme-am pus cicoare
Și izul fin de busuioc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diana Niță

Mi-am regăsit

Mi-am regăsit liniștea în cuvinte,
Când haosul punea stăpânire între virgulă și spațiul dinainte.
Mi-am regăsit culoarea în imagini,
Când non-culorile scrijeleau zgârieturi în cretacic.
Mi-am regăsit timpul sau doar o parte
Pierdut printre rânduri sau devieri din aproape-n aproape.
Mi-am regăsit zâmbetul în fotografii,
Acum rămas pierdut printre amintiri.
Mi-am regăsit dorul de mine,
Pe treptele abandonării de sine.

Mi-am regăsit pasiunea pentru cunoaștere,
Abilitate dezvoltată din naștere.
Mi-am regăsit chemările,
Am lăsat în urmă uitările.
Mi-am regăsit ceea ce declarăm pierdut,
Însă, tot a rămas ceva în necunoscut.
Mi-am regăsit adăpost
Când sufletul se zbătea între tăcere și zgomot.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiere amară și miere la borcan

Ti-aș ierta sufletul,
Amărăciune
Ce ai suferit într-un chin
Strângând dinții
Și pumnii
Tăind cu elan în carne vie.

Mut aș fi
În fața trăirii fără de păcat.
Dar împungi aerul cu degetul,
Amărăciune
Și îl faci greu de respirat
Cu metehnele lumii.

Mi-am chinuit prezentul
Și de steatoză
Încă nu am crăpat
Și nici de tensiune
Nervii nu au cedat
Când bani mi-a cerut
Nu i-am dat.

M-am aplecat să sărut
Mâna oricărui cerșetor
Ce a trăit slugarnic
Între ziduri de marmură
Si oglinzi lucitoare
Până când am uitat.

Am înțeles atât de târziu
Că moartea e doar o sperietoare
Și am închis-o cu șapte lacăte
Iar cheile le-am aruncat
Într-o tufă deasă
La o răscruce de drumuri.

Am uitat că m-a pizmuit
Când mătănii făceam
La un altar însemnat
Dar atunci nu m-a mai durut
Moartea si nici un blestem
Al singurătății ce am primit.

Am oftat mult
Dar am primit libertatea
De a privi în ochi
Învăluită în sclipirea minții
Si nu m-am mai temut
De neiertatea și blestemul oamenilor.

Fierea amară s-a prefăcut
În lapte și miere
Și ca un nou născut m-am infruptat
Și alți zori de zi am trăit
Chiar dacă aveam pingele rupte
Și dinții ruinați de atât strâns.

Capul nu l-am mai plecat
Până la apusul sclipirilor cu fard
Ce gândeam nespus că sunt de neajuns
Pentru că nu eram de-ajuns
Când pe pământ trăiam ca un înger
Imortal și imun printre oameni cu duh.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O stea ... căzătoare

O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.

M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.

Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.

M-am înfrățit în absolut cu Universul
născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.

Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.

De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.

poezie de din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile ȘerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lan de caprifoi

cresc nuferi galbeni pe lacul verde
cerul albastru se oglindește-n noi
noaptea cosmarelor în lumină se pierde
în zori beau rouă dulce din caprifoi.

romantismul roz în mine se dezvoltă
am strâns sublimări din vast univers
steaua a așezat peste tâmple o boltă
ca un curcubeu zămislit de vers.

melancolia neagră se destramă în cântec
doina pădurilor vibrează în sânge
dezolarea cenușie tare-aș vrea s-o spintec
cînd sufletul trist suspină și plânge.

gânduri bune cu rele în minte amestec
iubirea de viață în slovă se distinge.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Logigan

Nu mă învăța cine sunt!

sunt propriul meu ucenic și învățător
mi-am zidit temeliile din piatră
am respirat foc și iubire
am alergat prin ape și curcubeie
am ferecat și desferecat lanțuri
și,
la fiecare apus și răsărit,
mi-am prins vântul în piept să-mi bată inima cu putere
trăiesc intens și iubesc pe măsură
am născut patru vieți și un înger în cer
știu să plâng de fericire și să mă zdruncin de durere
știu să ascult și să întind o mână celor căzuți
uneori sunt nătângă și mă tem,
dar lupt până la capăt
Dumnezeu mi-a spus că mă iubește
când mă rog sprijin cerul cu fruntea
nu mă învăța cine sunt!
ești rece, dar nu tu ești oglinda mea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbătrânesc

Au început puterile să-mi scadă
De jumătatea vieții am trecut
Din dar și dor cu DUH amestecate
Un chip zidit de DUMNEZEU, din lut

Mi-a răsărit un rid sub pleoapă stângă
L-am salutat și ne-am împrietenit
Un dor prin tinerețe ne alungă
Și-l cert... când îmi șoptește de iubit

Am neputeri de-acum și plete dalbe
Mi-am adunat anii într-un mărgean
"Ești tânăra-încă ", îmi șoptesc, castanii
Frumoasă, tânăra ca-n orice an

Mă rog lui Dumnezeu să-mi fie aproape
Și-i cer doar sănătate de acum
O, de-aș putea să urc spre bătrânețe
Agale, fără piedici puse-n drum!

Să-mi văd nepoții mari, să joc la nuntă
pot munci până-n ultimul ceas
dăruiesc multe comori prin scrisuri
nu mă tem nicicând de "Bun rămas! "

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvântul - joc, iubire și vrajă

Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă și-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărți
se construiesc palate
și morminte.

Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenușă-n depărtări.

cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
imașul vântul -
te întreb iubito prin vreme
unde ne sunt jocul
iubirea și vraja
ce-ascund prin frază
cuvântul?

poezie de din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lidia: Când m-am despărțit de Iustin, mi-am zis naiv: "Peste două luni nu-mi voi mai aminti de el". Când s-a împlinit sorocul, suferința era tot acolo și mi-am mai dat un termen. Patru luni. M-am prefăcut că nu bag de seamă atunci când s-a împlinit și acesta, iar Iustin tot era acolo. La fel s-a întâmplat și peste jumătate de an și tot așa. Mi-am ținut mintea ocupată cu munca, iar brațele ocupate cu Mica, dar, uneori, o îmbrățișare, o emoție pe care aș vrea să o împărtășesc cu el, un cântec mă îngenuncheaz㠖 dacă sunt acasă. Dacă sunt pe stradă, îmi pun ochelarii de soare peste ochii care plâng de dor.

replici din romanul Arlechinul de
Adăugat de A.TSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Lupii trecutului Sofia" de Natașa Alina Culea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.00- 31.20 lei.
Lorin Cimponeriu

Bate vântul

Bate vântul
inima mi-a rămas caldă ca atunci
ca cerul albastru
când te-am imbrățișat
bate vântul
ascultă-l!
înțelege-l!
e ca iubirea noastră mișcatoare de ploi si de fluturi
bate vântul iubirii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

și-a luat toamna tributul de verde

și-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
și am simțit gustul de uscăciune
cum e și sufletul meu
și tot acum l-am înțeles pe Paler
când am intrat pe ușă tăcând
pentru că tu plecaseși
lăsându-mi doar amintirile
și-am mai știut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-șin-du-te...

și-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...

poezie de
Adăugat de George IonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spășită

În genunchi mi-am tors speranță
din fuiorul viețuirii,
norocului să-i țes treanță;
cu drama nefericirii.

În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conștiința mi-apasă
suflet rătăcit prin lume.

În genunchi voi sta spășită,
până aripi îmi vor crește.
Ca-n lume neprihănită
să-mi duc destin de poveste.

În genunchi îmi duc menirea
printre îngerii din Ceruri,
să le caut nemurirea
gândurilor puse-n versuri.

Sufletu-n genunchi rămâne,
invocând Divinitate,
gândurile de-a-mi rămâne
cuprinse-n pagini de carte.

În genunchi mă voi întoarce
pe pământ, la altă viață.
Îngerii de-mi vor preface
sufletul, într-o speranță.

poezie de (12 iulie 2014)
Adăugat de Un prietenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

* * * (după o colindă românească)

Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.

Scoală țară și ascultă,
Cum îți cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ți-ai găsit beleaua.

Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.

Cu așa conducători,
Nu știi încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.

Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.

parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

păstaie în ciob de sticlă

citeam pe o frunză
desenul venelor mele – mă-nspăimânt
de atunci la fiece toamnă

nu există o lume anume
a durerii, stigmatul îl plimbăm
triumfalist: iat㠖 îmi șopti din ciob oglinda
«cât de frumos sufăr»

Hohotul de râs nu-i erezie
doar trupul meu nisipos – râd de
umbra mea, azi nu a îmbătrânit niciun pic
țopăie, o ia-nainte, haihui… uu – ooo – eeee

aș plânge – așa de poft㠖 fără motiv temeinic
mai fac
o tumbă, un «dus-întors» pe sârmă, iarăși…
…………………………..

vai
vaaii…
umbra
unde mi-am risipit umbra… eeee – ooo – uu
citeam pe-o frunză, vârtejul din ochi
ochi
dezghiocându-se prelins

o mărgică rostogolindu-se
Un Pământ
dintr-o nervură

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Când singur

Când singur iar mă revăd
Și trece curând al meu nume,
Și-atâtea sperări...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

Când inspirată de evocări
Mai crezi în câteva glume
Sau al beției mister...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

Și când, aproape, nimic nu mai ești,
Când cauți că orice renume,
De-acum e târziu...
Mi-am zis: e târziu -
O, gânduri,
În lume!

poezie celebră de din Comedii în fond (1936)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Mi-am dat seama, prea târziu

Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.

poezie de (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Violetta Petre

Pereche mi-e poemul...

Se leagănă un cântec pe-o vioară, precum un prunc în brațe de lehuză,
Eu strâng în brațe goale de vădană, buchet de lacrimi răstignit pe buză;
Pe urmele de sare trec luntrașii, într-un cortegiu fără destinații,
Prin ploaia rece azi, îmi număr pașii și nu mai am cui cere explicații.

Sunt dumnezeii duși la balul novei, sărbătorind renașterea sublimă,
Pe fruntea mea mai plânge înc-o slovă, îndoliată, fără ritm și rimă.
Iar sfinții și-au luat liber de la rugă, icoanele sunt goale și sinistre
Și îngerii, de frig, o iau la fugă, câlcând peste pomeni și acatiste.

Un clopot se mai leagănă apatic și glasul Sarei, stins se mai aude
Și nu mai înțeleg, menirea care-i, a vieții, când pământu-i plin de iude?
Eu unde să m-ascund să-mi plâng amurgul și unde să găsesc un colț de pace,
Când doar tăciuni și jar mai paște murgul și iarba în cenușă se preface?

Nu mai am cer, secat-au mări și-oceane, și luna s-a mutat într-o poveste,
Giganta roșie înghite vechiul soare, pădurile sunt măcinate de tempeste.
Calea Lactee e-n degringoladă, mor universuri, alte lumi să nască,
Aceleași holograme la paradă, vor defila, destine să sluțească.

Se leagănă un cântec de vioară, ca un final de partitură veche,
Eu strâng la piept poemul, să nu-mi moară; și cum să nu îl strâng, când mi-e pereche?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook