Sub ploi de săruturi ...
Sfidând orice lege ce ține în frâu
Porniri pătimașe ascunse-ndelung,
Furtunile vieții din urmă ne-ajung
Pășind din izvoare în prundul de râu.
Tăcerile tale de mine s-au frânt
În pieptul meu sparte, sub sânul meu stâng.
Eu sunt prea sfioasă, iar tu pari nătâng,
Dar numai iubirea te ține ne-nfrânt.
Puhoi de cuvinte dau buzna pe loc
Sub ploi de săruturi ne-având adăpost.
Mai toate-au fost spuse, mai toate n-au rost
Pe buze-amuțite, ca la ventriloc.
Răspunsuri stăteau tăinuite-n priviri.
Prin vene torente de lavă curgeau.
Doar florile unei dorinți răsăreau,
Sub soarele blând al târziei iubiri.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre râuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre legi
- poezii despre flori
- poezii despre cuvinte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
În dar
Îți dau în dar vorbele mele
Să poți urca până la stele,
Să fii, de mine, mai presus
Știind că te iubesc nespus.
Să-ți dărui al meu meșteșug
Și să mă vezi că ard pe rug,
Un strop din harul îngeresc
Doar să mă lași să te slăvesc.
Și toate muzele să pot
Să ți-le dau, așa, de tot,
Să fiu un murmur efemer
Tu să fi steaua mea pe cer.
Să strălucești, să mă mângâi
Și lângă mine să rămâi,
La pieptul meu, pe sânul stâng,
Fierbinte-n brațe să te strâng.
Să scrii șoptindu-mă încet
Cel mai albastru menuet,
Blândă, cu-a ta melancolie,
Să fii celebră-n poezie.
Și toată lumea să te-admire,
Să ai coroană cu safire,
Ninsă de glorii și petale,
Eu să fiu sclav iubirii tale.
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre îngeri
- poezii despre superlative
- poezii despre sclavie
- poezii despre poezie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre melancolie
- poezii despre declarații de dragoste
Iubita mea din vise ...
Un dor nebun mă-mbie s-alerg în drumul tău.
Iubita mea din vise, nu o să-ți pară rău!
Cu ochii ca smaraldul și chipul tău angelic,
Ți-aș săruta și glezna și-obrazul feciorelnic.
Și de-aș călca pământul, pășind pe urma ta,
Aș face-o cu sfială și-n veci te-aș alinta.
Privind pierdut în ochii-ți, mă tot afund în ei.
Păru-ți bălai, iubito, are parfum de tei.
Mijlocul ca de viespe, l-am strâns cu al meu braț.
Ți-oi da acum arvună săruturi cu nesaț...
Pe sânul tău pun capul; miroase-a busuioc
Nu pot să mânii soarta că n-am avut noroc.
Îți mângâi tandru părul revărsat din agrafă.
Peceți îi pun, săruturi, în puful de la ceafă.
Buzele tale roșii pe loc s-au dăruit.
Vezi, nu era nevoie de prea mult stăruit!
Și tu ai prins de veste de la întâia clipă,
Că dragostea-și întinde, pe noi, a ei aripă...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre tei, poezii despre roșu, poezii despre păr blond, poezii despre păr sau poezii despre ochi
Ce rost?!
Destinul meu n-a fost prea blând,
Prea mulți în viață mi-au intrat,
S-au adunat în ea pe rând,
Fără măcar să fi-ntrebat.
Am încetat să mă mai plâng,
Că unii intră și nu-ntreabă
Dar parcă tot mai mulți se strâng
În viața mea, cei fără treabă.
Și nu-ncetează să tot vină
Se-ntrec cu toții dând năvală
Cu cât, de ei, este mai plină
Cu-atât e viața mea mai goală!
Numai acei ce eu i-aș vrea
Nu sunt pe-aproape când mi-e dor
Și atunci când vin unde să stea?
Că alții stau pe locul lor!
Unii s-au instalat în lege,
Alții voința mi-o supun
Dar niciunul nu-nțelege
Că viața mea nu-i bun comun!
Abia putând să mai respir
De câți se-nghesuie în ea
Mă dau deoparte și mă mir:
Ce rost am eu în viața mea?!
poezie de Ion Roșca din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vinovăție, poezii despre plâns sau poezii despre dor
Întoarce-te la sânul meu
Blestemul nu m-a ajutat,
Ba, dimpotrivă, agitat.
De când Tu, dragă ai plecat
Puhoi de lacrimi am vărsat,
Oricât am vrut, nu te-am uitat,
Mereu
Am regretat.
Zmeul din mine a-mbătrânit,
Petalele mi-au veștezit
Și liliacul m-a mințit,
Iar trandafirul, ocolit,
Splendoarea lor m-a părăsit.
Semnal
. Că am greșit.
Dar
Totul este trecător,
Chiar și gâlcevile ce dor.
Ce n-am să uit? Este un dor,
De șoapta-ți dulce de amor
Și nici speranțele ce-mi zbor,
Revino! Te ador
Rămână triste amintiri,
Avem loc altei regăsiri.
Acele.. Aspre ponegriri
Ce le-nșirai și din priviri,
Eu le simțeam ca
Amăgiri,
Aștept
Trimite-mi știri.
Să rătăcești? Știu că e greu,
Întoarce-te la sânul meu.
Păcate sunt și-or fi mereu,
Le ai și Tu, le am și Eu,
Le știe numai Dumnezeu.
Tu!.. Pentru mine? Ești un Zeu.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre știri, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre semnale, poezii despre religie sau poezii despre greșeli
Mașina
am încercat să urăsc apoi să iert
până la urmă m-am convins
că nu e nimic de iertat
nimic de urât
celălalt sunt eu
schimbul de priviri
atingerea ce ține la un loc
cuvintele spuse zâmbind
pot însemna orice
la capătul căutării
acum mă cuibăresc
în mașina care încă mă iartă
cu cea mai mare viteză
simt că stau pe loc
printre stelele numărate în mine
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare sau poezii despre viteză
Aveam un șantier de vise
Aveam un șantier de vise-n gânduri.
Macheta o vedeam cu ochii minții.
Și aș fi asudat trăgând cu dinții,
Făcându-mi căpătâi din pat de scânduri.
Un rost aveam, care-mi părea esența,
Să-mi storc ființa pe altarul trudei,
Sfidând și timpul și trădadea iudei
Și vicii ce le-nfruntă existența.
Dar schelele s-au prăvălit in mine
Târând cu ele visele-mi deșarte,
Lăsându-mă cu răni printre suspine,
Lovindu-mă-n timpan cu note sparte,
Când boabe de nădejde din ciorchine,
Treceau prin ruptele năvoade-n moarte.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre moarte, poezii despre gânduri, poezii despre existență, poezii despre dinți sau poezii despre Israel
Tăcerile
Ce grele sunt tăcerile din jurul meu,
când mă cuprind și le ascult pe toate!
revin din arcul frânt al unui curcubeu
cu lungi păreri de rău nevindecate.
În preajma mea le simt în fiecare zi,
stând adunate-n umbrele opace
de-acolo îmi recită zeci de poezii
sperând că ar putea să mă împace.
Dar versurile cadențate mă rănesc,
cu doruri stând pe gânduri răsfirate,
din poarta neuitării ele-mi amintesc
că v-am iubit ca un nebun pe toate.
În gândurile mele vă iubesc și-acum,
chiar dacă toamna vieții ne desparte
veniți, lăsând părerile de rău pe drum,
să mai citim poeme dintr-o carte!
Când zorii se vor prinde de fereastră,
veți fi plecat lăsând-mi doar tăcere
și florile privind-mă duios din glastră
cum încă-adun poeme prin unghere.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre nebunie sau poezii despre lectură
Preludiu de toamnă
este toamnă iar acum,
cerul s-a-ncărcat cu fum,
la margine de drum speriat
și soarele s-a spânzurat.
noaptea-n zdrențe stă pe ramuri,
vântul bate trist în geamuri,
cu trena încâlcită-n spini
se plimba toamna prin grădini.
pe braț cu coșul darnic stând,
aduce daruri tot trecând
prin piețe, magazine, târguri
sfidând tristețea din amurguri.
în giulgiul zâmbetului ei,
sclipesc doar câteva scântei,
frumoase clipe de iubiri
ce nu sunt decât amintiri.
sentimentalele suspine
nu mai au farmec pentru mine,
pe luciul boltei boreale
zboară doar paserile- astrale.
și-n zborul lor doar clipele
scuturându-și aripele
și timpul care ne-a mintit
trec vașnice spre asfintit.
acuma fulgerul s-a frânt,
doar al tristeții toamnei cânt,
și-un soare blând cu raze reci,
îți ies în cale pe poteci...
tăcerile de prin unghere
sunt singurele la veghere
și cad în sufletul meu greu
ca norul peste curcubeu.
ca prometeu legat de stâncă,
cu rana-n suflete adâncă,
un vultur hrăpăreț mă roade,
și veșnicia-n mine scade.
voi rătăci sub alte zodii,
păzit de ierburi si de rodii,
voi lăsa ziua cea de azi
pribegilor păstori nomazi.
poezie de Ion Ionescu (15 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre Soare, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt sau poezii despre vulturi
Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecutele iubiri
Trecutele iubiri, ce fără teamă
Mă prind în jocul lor perfid, mă cheamă,
Și amintirile ce-s ostenite,
Se zvârcolesc prin rafturi prăfuite.
O, voi iubiri, atât de trecătoare
Voi, raze blânde și mângâietoare,
Trimise-ați fost parcă de Dumnezeu
Pentru balsamul sufletului meu!
Tu, inimă, sprintenă căprioară,
Trecutele iubiri te înfioară,
Te sperie noian de sentimente,
Ce fac prăpăd, cât zece regimente.
Dar țineți firea și mergi mai departe,
Din viața ta poți să-ncropești de-o carte!
Ți-a pârjolit sufletul, fără milă,
Făclia amintirilor din filă.
Trecutele iubiri îmi bat în poartă.
Sufletul meu le-mbie și le iartă,
Dar mintea, ca-n reflexii de oglindă,
Prin fața ochilor mi le perindă.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre sperieturi, poezii despre jocuri sau poezii despre inimă
Curcubeu ...
Din stropi de ploi și raze blonde
Și din lumini de nepătruns,
Un curcubeu cu forme ronde
Până pe pajiște-a ajuns.
Un pod din picuri și culoare
Stă răstignit pe cer senin.
Cine îl construise oare?!
Era zidit din ploi și soare?!
Cine-l vopsise-n graba mare?!
Astfel de întrebări îmi vin...
Dar nici n-am apucat prea bine
Să caut la-ntrebări răspuns,
Că podul meu, numai ruine,
În nori de spumă s-a ascuns.
Chiar ți-aș fi dat o întâlnire,
Iubita mea cu ochi căprui,
Dar podul meu e-o nălucire-
Mai ia-l acum de unde nu-i!...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poduri, poezii despre ochi căprui, poezii despre nori, poezii despre lumină sau poezii despre curcubeu
Salt palmele-ți, le fac aripă ...
Mă uit în ochii tăi albaștri
Și chipu-mi văd în cei doi aștri.
Privirea ta mă înfioară
Și înfloresc ca într-o doară.
La gura ta mă uit și strig:
Sărută-mă că mi-este frig!
Dar tu, cu buze de copt rod,
Te uiți mirat, ca un nerod.
Salt palmele-ți, le fac aripă,
Le pun pe pielea mea ce țipă...
M-atingi numai pe sânul stâng?!
O, tu, iubitul meu nătâng!
Tu nu știi, sânul drept se strânge,
Durerea lui încet și-o plânge.
Tot trupul meu e-o vâlvătaie
Și-aș vrea la tine în odaie,
Să mă dezmierzi cu nerăbdare
Cu-o nesfârșită sărutare,
Din creștet până în călcâie
Că nu-i putere să amâie
Ce universu-ntreg o știe,
Că ne-om uni în veșnicie.
Nici minte nu-i să nu-nțeleagă
Că eu m-am dăruit întreagă.
Când al tău braț mă înfioară,
Mă simt femeie-ntâia oară...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi albaștri, poezii despre gură, poezii despre foc sau poezii despre durere
Ne înțelegem numai din priviri
Nu cred că-a fost capriciul întâmplării
ca viața să ne-aducă pe același drum,
târziu, spre toamnă, când plecau cocorii
pe vechile cărări pe care trec și-acum.
Doar din priviri am înțeles chemarea
venind fără cuvinte din adâncul tău,
cu mângâieri mai dulci decât iertarea
care-mi ștergea din gând părerile de rău.
Și ani de-a rândul, umăr lângă umăr,
am înălțat destinul nostru către cer
ca din poveri venite fără număr
să reclădim, în doi, o lume de mister.
Iar timpul scurs în legea lui firească
ne-a modelat sub semnul noului destin
făcând ca-n suflete mereu să crească
noi armonii din provocările ce vin.
N-avem nevoie de-ntrebări prea multe,
putem să ne-nțelegem numai din priviri,
tăcerile din ochii care știu să-asculte
sunt legământ preasfânt al marilor iubiri.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numere
M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic
M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.
Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit;
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute-au trecut anii și flăcău am devenit.
Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.
Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.
În luma asta-ntâmplătoare, în care am sălășluirea consemnată,
Pe lângă,, a exista", am mai și,, viețuit" într-o lume damnată,
Dar n-am avut mai multe fețe tăinuite-n a mea față;
Cu unica ce mi-a fost hărăzită, am parcurs întreaga viață.
Retoric, mă-ntreb ce-ar mai putea conta ulterior
Din tot ce-am dăruit sau am primit drept suvenir
Atâta vreme cât, în micul meu univers interior,
Mă bucur când, în fiecare dimineață, pot să respir?!
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre prăpăstii, poezii despre picioare sau poezii despre naștere
Erotică în miez de noapte
Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele și prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Și te las să-mi scotocești chiar prin gândurile toate, știi că-n toate doar tu ești, nimeni nu te poate scoate...
Și mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe și te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter și-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îți las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Și când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre noapte, poezii despre mântuire sau poezii despre miezul nopții
M-am cheltuit mereu, dar nu regret nimic
M-am născut pe unul din picioarele de plai moldave
Când susurul izvoarelor deștepta geana dimineții,
Iar lacrimile înrourate de pe sepalele florilor suave
Oglindeau, în firida clipei, lumina misterului vieții.
Cu ochi mirați și pași șovăielnici, în holograma sorților,
De toate năzdrăvăniile copilăriei, am fost ademenit.
În scurta binecuvântare a bunicilor și-apoi a părinților,
Nefiresc de iute,-au trecut anii și flăcău am devenit.
Mi-am susținut singur existența ca un atlant concrescut,
Continuu și neobosit, m-au preumblat pașii prin lume,
Vârtelnița vieții și furtunile sinelui, din plin, le-am cunoscut
Mai mult chiar decât ar putea un om obișnuit să-și asume.
Am fost și sunt exemplul viu al unor porniri multiple,
Dar nu pot să spun că totul a fost o reușită deplină;
Prin prăpăstiile contingenței, din prețioasele periple,
M-am împovărat și cu-o matrice de îndoieli arhiplină.
În omeneasca lume-ntâmplătoare,-n care am sălășluirea consemnată,
Pe lângă,, a exista", am mai și,, viețuit" într-o lume damnată,
Dar n-am avut mai multe fețe tăinuite-n a mea față;
Cu unica, ce mi-a fost hărăzită, am parcurs întreaga viață.
Retoric, mă-ntreb ce-ar mai putea conta ulterior
Din tot ce-am dăruit sau am primit drept suvenir,
Atâta vreme cât, în micul meu univers interior,
Mă bucur când, în fiecare dimineață, pot să respir?
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atâtea priviri
Nu mai plouă
ni s-au uscat și ochii
de atâtea priviri
de atâta așteptare
din zăduf
până-n apus
apa
a uitat să mai vină
pe aripi de vânt
și totul
rămâne pe loc
nici nopțile
nu mai răsar
nici zilele
nu mai apun
căci soarele
s-a topit
și s-a scurs pe pământ
lăsând fântânile
doar în nămol
nu mai crește nimic
nici umbra pe zid
în piatra aceasta
numită
timp fără ochi
în care totu-i permis
dar în special
traiu-n culise
nu mai plouă
ci doar cu cărbuni
pe care i-aduni
cu amândouă
privirile
ochii
ni s-au întors în izvoare
oare
mai este mult
până departe
ne pierdem cu firea
căci moartă-i iubirea
și doar prin instincte
ne mai menținem
omul
ființa aceasta ciudată
ce alunecă
printre izvoare
limpezi sau...
09-05-03
X X X
Ni s-au șters imaginile
din oglinda aceasta
numită
timp
ochii
ne fierb în orbite
neștiuți
căci totu-i
fărâme
cu pași de nisip
ne cățărăm pe nimic
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii (9 mai 2003)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre nisip sau poezii despre instinct
Norocul la români
Când Dumnezeu a dat norocul,
Românii goleau polobocul;
Nici n-au ajuns la împărțire,
Prea mândri-n cuget și-n simțire!
Aleg să fie guvernanți
Doar farisei și aroganți -
Preocupați să prindă "potul",
Ne-ar vinde, de-ar putea, cu totul!
Degeaba-s pricepuți la toate:
Ei nu muncesc, doar "dau din coate",
Isteți, dar numai dau din gură,
Le place doar pe... "scurtătură"!
Așa-i poporul meu faimos,
Ce, cu trecutu-i glorios,
Se mândresc azi, numai bătrânii,
Căci, unde sunt acum românii?
Ogoarele-s părăginite,
În sat sunt case părăsite,
Dar avem cluburi, "păcănele"
Vitejii țării luptă-n ele!
Românul e polivalent:
În furt, minciună, e-un talent!
Și dacă nu-și găsesc un loc,
Se vaietă că n-au noroc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre noroc, poezii despre țări, poezii despre talent, poezii despre scurtături, poezii despre sat, poezii despre prezent sau poezii despre mândrie
Aș vrea
Aș vrea să prind un tren
Care nu se vede
Pe tine te strâng la pieptul meu
Iar soarele să ne zâmbească.
E totul sterp în lumea asta
Pământul este plin cu flori
Iar noi mai stăm uitându-ne la soare.
Dincolo de nori
Din când în când
Mai adie vântul
Dar eu nu mai stau cu tine la o șuetă
Brăzdându-ți fața cu săruturi.
În suflet ți-am strâns iubirea,
Dar tu...
Ai coborât din cer, precum o mică stea
Iar eu... Am plâns... privindu-te.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri
Fără cuvinte
Dincolo de cuvinte este iubirea.
Dincolo de cuvinte poate fi
Durerea și fericirea.
Dincolo de cuvinte este ceva sfânt,
Când sunt spuse de cineva
Cu suflet curat și blând.
Dincolo de cuvinte rămâne un gol imens,
Dacă sunt spuse fără rost și sens!
Dincolo de cuvinte sunt și lacrimi de amor
Când vin dintr-o inimă plină de dor.
Căci omul fără cuvinte nu lasă nimic!
Numai o umbră tristă pe acest pământ.
poezie de Vladimir Potlog (24 februarie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre fericire