Norocul la români
Când Dumnezeu a dat norocul,
Românii goleau polobocul;
Nici n-au ajuns la împărțire,
Prea mândri-n cuget și-n simțire!
Aleg să fie guvernanți
Doar farisei și aroganți -
Preocupați să prindă "potul",
Ne-ar vinde, de-ar putea, cu totul!
Degeaba-s pricepuți la toate:
Ei nu muncesc, doar "dau din coate",
Isteți, dar numai dau din gură,
Le place doar pe... "scurtătură"!
Așa-i poporul meu faimos,
Ce, cu trecutu-i glorios,
Se mândresc azi, numai bătrânii,
Căci, unde sunt acum românii?
Ogoarele-s părăginite,
În sat sunt case părăsite,
Dar avem cluburi, "păcănele"
Vitejii țării luptă-n ele!
Românul e polivalent:
În furt, minciună, e-un talent!
Și dacă nu-și găsesc un loc,
Se vaietă că n-au noroc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- poezii despre noroc
- poezii despre țări
- poezii despre talent
- poezii despre scurtături
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre mândrie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.