Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire

Mă-mbrac mereu cu-o mantie de teamă,

Peste cămăşi ţesute din visare

Şi mă incing c-un brâu de supărare,

În timp ce viaţa-ncet mi se destramă.

Îmi scutur clipele de frământare,

Cum de pe haină-ndepărtez o scamă.

Din vechi frustrări croit-am o maramă,

Cu care-acopăr lacrimi de-ntristare.

Încercănată de dezamăgire,

Mi-ai dezgropat speranţa din adâncuri,

Cu-al tău sărut, ce-avea gust de iubire,

Şi-n goană, aplecaţi peste oblâncuri,

Vom galopa pe-albi cai de fericire,

Cu tine-alături pătrunzând noi tâlcuri.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa mea, scânteii de iubire,
Nu i-a fost dat s-ajungă fericire.
Din ochii-mi plânşi, cad lacrimi de-ntristare,
Ce-au împânzit un câmp de lăcrimioare.

catren de Mihaela Banu (25 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirifică oglindă

Când mă privesc în ochii-ţi, ce mirare!
O îndoială mă cuprinde-ndată-
În ei parcă zăresc întâia dată
Fiinţa mea, cu-o faţă-ntrebătoare.

Privirea-mi stă umil să iscodească
Şi să pătrundă taina din adâncuri.
Sub zbateri de uitare caut tâlcuri,
Ce viaţa-n doi să nu ne-o adumbrească.

Dorinţele încep să mă cuprindă.
Să-ţi intru-n suflet, căutând răspuns,
La toate câte sunt şi mă colindă.

Vechi gânduri din cenuşă vor s-aprindă
Flacăra mea, sub care m-am ascuns
În ochii tăi, mirifică oglindă.

sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

An de nopţi

E un an de nopţi, un an de când
Mi-apare-n vis aceeaşi damă,
Cu o furcă-n brâu o văd torcând
Din caier fir ce se destramă.

Dar cine-i acea torcătoare?
E o-ntrebare ce mă-ncurcă...
O fi ea doamna-n negru, care
Şi-a preschimbat coasa în furcă?

Iar firul tors din căierele
Ce lasă scamă după scamă
Să fie firul vieţii mele
Şi să asist cum se destramă?

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru altarul iubirii

În sălbatică iubire,
În altar de versuri line,
Peste culmi îndepărtate,
Trece zvon de libertate.
Timpuri vechi şi noi se-arată,
Toţi avem o crudă soartă.
Coasa morţii străluceşte,
Iarba peste trupuri creşte...

În sălbatică iubire,
Trec în goană nopţi şi zile,
În tic-tacul vieţii noastre,
Se clădesc vise frumoase.
Flori de mirt, poveri şi vise,
Multe amintiri nescrise...
Un caleidoscop şi pace.
Timpu-n noi lumina-şi toarce.

În altar de versuri line
Cufere cu temeri pline,
Timpi de sticlă, timpi de gheaţă,
Lacrimă picând pe faţă,
Goana spre stihii străine
În speranţa de mai bine.
Stele strălucind de doruri,
Neodihnă şi omoruri...

Peste culmi îndepărtate
Vuiesc clopote de moarte,
Se ascund în veşnicie
Lacrimă şi poezie...
Un vulcan mocneşte-n suflet,
Se aude-al morţii urlet,
Plâns, chemări... Dar neclintite
Stau aducerile-aminte...

Trece zvon de libertate
Prin livezi, prin timp, prin noapte...
Trec secunde prinse-n zale,
Iele-n suflet, cu marame,
Trec bătute-n pietre scumpe
Amazoane... Prind în crumpe
Timpii altor generaţii
Peste care se revarsă
Aur de solare ere,
La venirea lor acasă.

Timpuri noi şi vechi se-arată...
Timpi sfredelitori în soartă
Scormonesc după uitare
Şi se pierd, se pierd în zare!
Îngeri albi, lumină blândă
Ce mângâietor ascultă
Plânsul în zadar şi jale
Vor să semene-n amnare...

Toţi avem o crudă soartă!
Trişti, în bărbile de vată,
Îşi ascund bătrânii-n lacrimi
Mănăstirile de patimi.
Amăgiri şi vise, teamă,
Dor de tată, dor de mamă,
Ne-mplinire, suferinţă,
Taină, drum de pocăinţă...

Coasa morţii străluceşte...
Cumpănă, ne osândeşte
La tăceri şi nemurire,
La promisa fericire...
Cruci la tâmple, cruci pe câmpuri,
Cruci în noapte şi-n adâncuri,
Pomenire,-apoi uitare...
Şi tăcerea din osoare.

Iarba peste trupuri creşte...
Iată, părul îmi albeşte,
Ca o pasăre de ceară
Trece timpul, trece iară,
Mă ascund în nemurire
Şi cu lacrimi în privire
Mă despart de lutul care
Îl cunoaşteţi fiecare.

Iarba peste trupuri creşte,
Coasa morţii străluceşte,
Toţi avem o crudă soartă!
Timpuri vechi şi noi se-arată.
Trece zvon de libertate
Peste culmi îndepărtate,
În altar de versuri line,
În sălbatică iubire...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd în dulcea mea visare ...

Afară-i toamnă umedă şi rece,
Cu frunze-abia ţinându-se de ramuri,
Cu picuri prelingându-se pe geamuri
Şi-un vânt năvalnic care-n goană trece.

În gura sobei jaru-ncet trozneste,
Iar eu mă pierd în dulcea mea visare,
Cum filele se pierd din calendare
Picând în noaptea care trainic creşte.

Un foşnet pe podeaua din odaie,
Mă face capul să-l întorc agale.
Iubită mea, cu pletele-i bălaie,

Cu-al ei parfum ce-l risipeşte-n pale,
M-a sărutat cu buze de văpaie,
M-a răsfăţat cu palma ei cea moale.

sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prins o sărutare ...

Am prins o sărutare pe un pahar cu vin;
Ţi l-am întins alene, cu gustul lui divin.
Tu l-ai luat, şi-n grabă, după ce gura ta,
Gustă din sărutarea-mi ce sufletu-ţi trata,
Mi l-ai întins asemeni, ca dar, ori cu-mprumut,
Să se atingă-n treacăt, sărut peste sărut.
Pe buze umezite, pe-un vin ca un sonet,
A-nmugurit un zâmbet ca într-un vechi portret.
E zâmbetul ce-mi pare când adevăr, când vis,
Ce netezeşte drumul ce duce-n paradis.
Ne-apropiem şi-n treacăt ne-atingem înadins,
Ca să simţim de flăcări de patimi s-au aprins.
Înmuguritul zâmbet dă-n floare negreşit,
Când suflete pereche sunt puse pe iubit.
Dorinţi nestăvilite ne sfâşie pe rug.
Fiorii de iubire scăpaţi din frâie mug.
Cât nopţile vor trece şi zilele se scurg,
Eu răsăritu-ţi fi-voi, tu îmi vei fi amurg.

poezie de Mihaela Banu (26 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutele-mi urme ...

Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi,
La urme de paşi zăvorâte în timp,
Captive în chingi de ţărână şi ploi,
Cu glezne zdrelite în lanţuri de ghimpi.
Trecutul e-o dâră târându-se-ncet,
Prin vechi amintiri zvârcolindu-se-n van,
Din care răzbate sinistru scâncet
Al timpului prins, între limbi, pe cadran.
Mă-ntorc, peste umăr privind înapoi-
Nici ceasul, nici clipa să schimb nu mai pot...
Triumfe speranţa de-a merge în doi!
Trecutele-mi urme din viaţă să scot,
Chiar dacă din timpu-mi rămas-a un ciot...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă

Frumoasă eşti, iubita mea blajină
Şi pe cât de blajină-atât de dragă.
Tu pentru mine eşti o lume-ntreagă,
C-un strop de-azur pe straie de lumină.

Mă arde-al tău sărut cu gust de fragă.
Sub pleoape îmi sădeşte nehodină.
Mi-e inima un zbucium de sabină,
Rănită, ca o pasăre pribeagă.

Sfielnic de-mi era cândva cuvântul,
Se zbate-un glas neizbutind să spună,
Strivind sub neputinţă jurământul,

Că seri şi zori ne vom iubi-mpreună.
Pierite-n van, le-ntemniţează vântul
Şi-al lor ecou pierdut e în furtună.

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lasă... Lasă...
Ca mâine voi pleca de-acasă
Si greierusul negru se va sui pe masă.

Am trecut prin câmpii chiuind,
Ca un steag multicolor desfăsurându-mă,
Peste munti, peste marile adâncuri,
Aplecat peste atâtea oblâncuri.
Am gonit caii cei iuti ai tineretii,
Să nu aud sunând cornul vietii, tristetii.

Am alergat
Si n-am întâmpinat
Nici un portal zăvorât;
M-am desfăsurat de la gleznă la gât
Si-acum mi-i urât.

poezie celebră de Eusebiu Camilar din revista "Cetatea Moldovei", nr. 6 (iunie 1943)
Adăugat de cipass
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi peste suferinţe

Cad lacrimile pe asfalt
Şi se transformă-n inimioare,
Dulci picături vin din înalt,
Acolo sus, ceva ne doare

Cad lacrimile peste noi
Şi cerul plânge îngereşte,
Prea am rămas în suflet goi,
Deşi Iubirea ne doreşte

Cad lacrimi, Doamne, cad de sus
Şi se transformă-n fericire,
Căci sufletul nu a apus
Şi îşi doreşte iar iubire

Cad lacrimi mari, dar nu din nori,
Peste păcate şi dorinţe,
Când le atingi începi să zbori,
Lăsând în urmă suferinţe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Şerban Nicolae

Cu-o faţă de Neanderthal
Şi rât c-un rânjet asortat,
Ieri fost şofer, azi deputat,
Îi bate-un... diferenţial

epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

cred în mine cred că-mi surâde norocul
să mă înalţ pe aripi de îngeraş
să zbor spre soare să-i înţeleg jocul
care arde veşnic cu-al luminii făgaş.

când zâmbesc sau cu lacrimi pe faţă
sufletul meu spre azur se îndreaptă
mă las călăuzită de zori de dimineaţă
ei cern peste mine lumina înţeleaptă.

mă dezvelesc de arămia maramă
mă dezbar de gânduri ce au putrezit
norii din suflet în ploaie se destramă
curcubeul din chakre s-a limpezit.

beau elixirul toamnei într-o cramă
mă-nfrăţesc cu arborii care s-au desfrunzit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele ...

Sunt pomul ce în toamnă se înclină;
M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele,
De am rămas doar scoarţă şi inele,
Iar viaţa mea atârnă de morfină.

Mi-a frânt greu rod, firavele smicele,
Iar frunzele-s mâncate de rugină.
Un ram golaş se teme de rutină,
Sperând să nu sfârşească-n foc, surcele.

Pe-obrazul spelb al toamnei ce se-abate,
Zăresc şiroi de lacrimi de-ntristare.
În ochiu-mi stâng o clipă-a rău se zbate,

Gândind cu-o infinită-ngrijorare,
Cum crengile-mi în plină nuditate
Răzbi-vor viscole ne-ndurătoare...

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul curcubeului

În salbe colorate peste nori,
Lumina solară se destramă
Culori transpuse într-o gamă,
Aşezate-n minunate aurori.

Curcubeu cu splendide culori,
Care să-l privim ne cheamă,
În salbe colorate peste nori
Lumina solară se destramă.

Îl privim cu toţii-ncrezători
Din mijlocul naturii mamă
Şi vom şti că mâine-n zori
Ceru-i fără de maramă,

În salbe colorate, fără nori.

rondel de Ioan Friciu din Inedită (2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecasem

Plecasem demult. Mai întâi peste ape
apoi peste câmpii, peste munţi
peste aerul strâmb
peste cerc, peste îndepărtarea cercului
peste apropierea dintre noi
peste o mână pierdută
peste trei degete curbate
peste un sărut întâmplător
peste plăcut. Peste asta!
Plecasem demult
de mult
ce plecasem...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea şubredă zidire ...

Privesc uimit cum peste zare cerul,
Ploaia şi soarele, precum dulgherul,
Au ridicat într-o clipată-o punte
Din lucruri de nimic, cât mai mărunte.
Aş rătăci pe podul de culoare,
Sperând să te-ntâlnesc din întâmplare.
Să te sărut cu patimă, femeie,
Te-aş aştepta pe punţi de curcubee.
Printre fuioare de culori ce urcă,
Vom azvârli veşminte ce ne-ncurcă.
Ne vom iubi, ca flacări vii pe ruguri,
Storşi de puteri, ca boabe-n vin de struguri.
Învăluiţi în mantii de fiori,
Mijlocul să ţi-l strâng în brâu de flori,
S-atingem împreună 'nalţii nori.
Dar puntea mea-i prea şubredă zidire.
Întinsă peste boltă cu grăbire,
Un nor hain, parcă din alt tărâm,
Mi-a prăbuşit-o jos, pe caldarâm...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten drag

Mi-ai înţeles durerea
şi lacrima
mi-ai şters,
sorbind-o-ntr-un sărut.
Şi în visele mele,
mereu, ai crezut!

Mi-ai mângaiat inima,
cu vorbe bune
redându-mi speranţa.
Pot spune:
mai mult curaj
cu tine-am avut!

Am râs, mereu
împreună, în viaţă
şi adevărul
privind-ul în faţă,
temerari
prin toate am trecut!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt floarea prinsă-n piept la o agapă.
O fată m-a furat ca o pirandă
Şi c-un sărut, m-a azvârlit în apă,
Lui Eros, zeul dragostei, ofrandă.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi

Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi,
Pe când prin beznă rătăceşti şi cazi.
Din sânu-i stele curg torenţial,
Până în zori, vestind transcendental,
Că-n noua zi în care te trezeşti
Cu gândul nerostit c-ai să răzbeşti,
Strunindu-ţi caii prin virginii munţi,
Trecând cu teamă şubredele punţi,
Doar cerul îţi arată cum s-apuci
Pe drumul bun, nepresărat cu cruci.
Cât chipul stele-şi oglindesc în lac,
Sorţii încerci şi azi să-i vii de hac.
Luna, pe-acelaşi drum neabătut,
Ţi-a pus pe creştet un timid sărut.
Stele, ce printre lacrimi le-ai zărit,
Prin întuneric te-au călăuzit.
Lapte de nori şi pulbere de cer,
Schiţează-n noapte ultimul reper.
Neţinând cont de piedici, ori de frici,
Ţi-e frig, ţi-e greu, alegi să te ridici!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad perseide

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se ştie...

Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheţ, peste căldură...

Şi-or mai cădea steluţe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,

Dar ca şi visele deşarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la ţintă nu ajung...

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se ştie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!