[Ca un pom ce dă dă ploaie]

Ca un pom ce dă dă ploaie
Şi pă lângă el să moaie
Uscăciunea ce-l seca,

Tocm-aşa fără-ndoială
Cu firească orânduială
Acum şi inima mea

D-o dumnezeiască ştire
S-au mai dat şi ea în fire
Ş-a-nceput a să-ndrepta.

poezie de Nicolae Văcărescu din Scrieri alese (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pom stătea lângă mine

un pom
stătea lângă mine
şi mă
privea

prin ochii mei
ochii lui
fugeau
şi-mi căutau amintirile
c-un pom lângă drum
ce mă
privea
rezâmându-şi privirea
de
propria mea privire

şi m-a ţesut
în idei
şi-n priviri
o floare frumoasă de pom
ce încă
mai sătătea lângă mine
şi mă privea
06-05-2016 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan din Antologie-Poetica
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea

Inima mea e un castel
Şi te rog acum ceva:
Să nu pleci din el,
În lume, pe undeva...

Prin tine, inima mea
Respiră zi şi noapte
N-o părăsi pe ea,
Nu te duce departe!

Inima mea e fericită
Când eşti în preajma ei.
Se simte împlinită,
Iubirea să n-o iei.

Inima mea trăieşte
Pentru-a ta, mereu bate
Şi nimic nu îi lipseşte
Când aude dulci şoapte.

Inima mea a prins culoare
Nu-ţi găseşte un defect,
A uitat de suparare
Eşti mai mult ca perfect.

Inimile noastre, împreună
Pe veci, frumos s-au unit
Şi-n această lume nebună,
Într-o zi... s-au întâlnit.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (19 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te agăţai de inima mea

Admiram sedus picăturile ploii,
ca în suflet să mi te fixez;
ţipam prin ploaie, ne simţeam bine,
şi-mi venea să cânt, să dansez.

Vara sosea cu hohote de grâu,
cu cicori de ploaie cântând;
tu, cu rochia udă ca-n copilărie,
te agăţai de inima mea surâzând.

Şi fugeam către sat pe un drum,
ţinându-ne de mâini amândoi;
o, pământul era de apă acum,
şi-ţi vedeam sânii, aproape goi.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O doină postumă

Nu aveam o şchioapă de pământ să-mi fie
Locul meu... acuma-mi stăpânesc mormântul;
Şi nu îndrăzneşte ciocoiul să vie
Să-mi stoarcă pământul!

Alergam ca vită, mânat de poruncă...
Mă desfăt acuma-n tihna boierească;
Ar vrea şi nu poate ciocoiul la muncă
D-aci să m-urnească!

Mă bătea boierul... acum nu mă bate
Nici vântul, nici raza fierbintelui soare;
Timpul n-a şters încă semne de pe spate,
Dar nu mă mai doare!

Îmi lipsea cămaşa pe ger şi pe ploaie,
Când şedea ciocoiul lângă calda-i vatră;
Acum port o haină care nu se moaie:
Ţărână şi piatră!

Fraţii şi copiii, ce-au rămas în gheară,
Din a lor durere auzindu-mi cântul,
De la ciocoime atâta să ceară
Cât mi-a dat mormântul!

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de veşnicie

stropi de veşnicie

ploaie de luni şi stele
în cerurile mele
eterne
ploaie de sori şi comete
în universurile mele
concrete
ploaie de planete şi culoare
în inima mea
iubitoare
ploaie de lumină divină
în fiinţa mea
deplină
ploaie de iubire infinită
în sufletul meu
care-ntruna palpită

poezie de Gabriela Marin
Adăugat de Gabriela Marin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţară s-au desfiinţat foarte multe spitale

În compensaţie firească,
Şi generos cum e din fire
Guvernul a decis să crească
Mult numărul de cimitire.

epigramă de Ioan Zaharia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIREŞE ROŞII...

Intr-o livadă minunată
Cu cireşe roşii încărcată,
De dimineaţa m-am plimbat şi cireşele le-am admirat.

Să le culeg am ezitat,
Am ezitat şi să se mai coacă am aşteptat.
Dar o ploaie puternică, dintr-odată s-a iscat
Şi cireşele s-au scuturat!

Chiar dacă unele, după ploaie le-am adunat
Cireşele roşii pe care le-am admirat,
Totuşi, iată, s-au stricat...

Viaţa, să mă înveţe, aşa a încercat
Şi pe viu mi-a arătat
Ca atunci când un dar ţie ţi s-a dat,
Şi tu să-l primeşti, ai ezitat

Darul, departe de tine a zburat,
Pentru că cine ţi l-a dat Acum, pentru totdeauna ţi
l-a luat!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge în inima mea

Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraş;
Ce-i tristeţea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?

O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperişe şi-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!

Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.

Un chin e fără măsură
Să nu ştii de ce,
Fără iubire şi ură,
Suferi peste măsură.

poezie de Paul Verlaine, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai e niciun loc

Nu mai e niciun loc
În memoria mea
În care să nu fi tu.
Mă mistuie un foc
Îmi cade-n palmă o stea
Oare ce mai faci tu?

Nu mai e niciun gând
În mintea mea
În care să nu fi tu.
Vântul adie blând
Tăcerea se lasă grea
Mă-ntreb, ce mai faci tu?

Nu mai e niciun cotlon
În inima mea
În care să nu fi tu.
Port acum acel palton
Ce-l purtai tu pe vreme rea
Dar tu, ce mai faci tu?

poezie de Alina Gurban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care-i face frumoasei acum

loc pe pista îngustă de biciclete tăiată
în mii de ani prin pădure
de sălbăticiunile deplasate spre acelaşi regim
omnivor e unul – un om – cu rădăcinile bine
înfipte-n borcanul cu dulceaţă de mure
având el
şi o alură înaltă – de pom – femeia
prea tânără mai are acum o pedală
de dat şi uite se va îndrăgosti ca o proastă
de vârstele pădurarului! cine va şti
ce a fost
între oameni şi lupi şi fire cu plumb
trase din puşca de vânătoare de căprioare –
bătrâne
ca toate bunicuţele mireselor silvice?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge în inima mea...

Il pleut doucement sur la ville -
Arthur Rimbaud

Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraş;
Ce-i tristeţea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?

O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperişe şi-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!

Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.

Un chin e fără măsură
Să nu ştii de ce,
Fără iubire şi ură,
Suferi peste măsură.

poezie celebră de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie

Şi acum iar nu înţeleg
De vreme ce sunt un simplu pom
Şi am neputinţa săpată în palmă
Pentru ce mai poposiţi la paorta mea?

S-au v-aţi amintit că sunt negustorul
Care vinde pe credit
Petice pentru haina perfecţiunii.

poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroşani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine

N-a fost întotdeauna cer senin şi Soare,
Nu am simţit mereu ce simt acum,
Dar de-aş lua-o de la capăt în viaţa viitoare,
Fără-ndoială, aş alege-acelaşi drum.

Şi dac-aş şti ce viscol sau furtună
Mi-ar frânge visele în ghilotine
Tot n-aş lăsa mirajul să apună,
Aş şti că locul meu e lângă tine.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O... ştire

S-a-ntors din morţi un neavenit
Şi-a dat o ştire colosală:
"Acolo-i, frate, de trăit!"...
Şi să te ţii... înghesuială!

epigramă de Gheorghe Gurău (septembrie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrângeri

parcă am obosit-n coşmarul cuvintelor-zumzet ;
se gudură ora şi acum lângă început-mi mers.
ritmul şi măsura mi-au hrănit graiul umblet,
reazemul mi l-am găsit în reflexie şi univers.

înfrângeri de toamnă am trăit lângă arţar
de zorzoane încercat-am să curăţ cosmos.
prin singurătate am riscat, eu asasin de zadar
de-mi stau semenii ascunşi în unghi fioros.

iluzia paradisului mi-o înăbuş acum sub preş
o, şi uscăciunea din suflet îmi ucide viaţă;
inaccesibil eu devenit acum zăpezii de cireş
de se îngustează lumina pe mână lunguiaţă.

parcă nimic nu mă mai străbate actual;
nici uitările, nici amintirea anilor adunaţi.
o, tu fascinantă învăluire a tristeţii festival
rotind deznădejdii peste noi cei tulburaţi!

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe, multe, mici mărunte

Poate că dacă aş avea
gânduri
câte fire de nisip se nasc
sub buzele mării,
aş reuşi să îmi cumpăr
o viaţă
în care să fiu
doar rege, nu şi cerşetor.

La poarta mea
nu mai trece gândul zâmbind.
L-am strigat de sute de ori,
dar se vede însă
că a îmbătrânit
şi nu mă aude
cum inima mea îl cheamă
să-mi fie el primul surâs.

Plouă cu gânduri tot mai vechi,
tot mai triste.
Mi-e greu sub ele,
mă scufund sub apa lor
din care, rupându-se, mirii
s-au îndepărtat, albi, de lume
şi-au furat cu ei raza de zâmbet.

Pe acoperişurile lumii
au crescut lacrimi
care poartă pe buze
numele drumurilor ce ne-au
obosit singurătatea.
Depărtarea, vine ca o soră a ta,
cel plecat din inima mea
cu acoperiş de lacrimă.

Sunt lângă tine zilnic, dar
m-au umbrit gândurile tale
tot mai negre
şi nu mai pot să păşesc
spre lumină iar.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi va păsa

Când voi fi moartă şi peste mine-n lumina lui april
Îşi va scutura cerul pletele de ploaie pline,
Deşi vei jeli lângă mormânt cu inima cernită,
Nu-mi va păsa deloc de tine.

Voi avea pace, pacea pe care-o au frunzele
Când ploaia-îndoaie ramurile tufelor de lângă drum;
Si-atunci voi fi mai tăcută şi mai rece
Decât eşti tu acum.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre rânduri

Stau ascunse-ntre cuvinte
Vorbe calde, vorbe sfinte,
Ce îţi cad din cer pe-o coală
Par că-s scrise cu cerneală

Dar găseşti lacrimi prin ele
Suferinţe, zile grele,
O mătase îngerească
Care vrea să te-nvelească

Tu încearcă, le priveşte,
Fii ce poţi să fii, iubeşte,
Simţi căldura lor în suflet
Cum te-ndeamnă la un zâmbet?

Cel ce e, e lângă tine,
Vrea să-ţi fie pururi bine
Inima citind o ştie
Ritmul ei e poezie

Tu simţi dragostea firească
Mantia dumnezeiască
Rânduri, rânduri... de ce oare?
Nu e tot ceea ce pare?

poezie de Adi Conţu (13 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperiu pe inima mea

plini de dor, inrositi,
sunt ai mei ochi
secata de rusine,
indurerata de despartire,
fata mea te uraste.

fara priviri in oglinda,
dezamagirea imi inchide sufletul
usa e inchisa
nu te mai astept acasa
nu te mai astept la noi

nu mai exista noi

ai ucis inocenta
ti-ai ridicat nenorocitul
de imperiu pe inima mea
mi-ai furat tot
toate cu un scop si pentru un ideal

canta acum
urla acum
loveste-ma acum,
iarta-ma si iubeste-ma

ramas bun.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu este atât de necivilizat sau de barbar, ca, atunci când îşi ridică ochii spre cer, chiar dacă nu ştie prin ce minune dumnezeiască este totul posibil, să nu înteleagă ceva din măreţia lucrurilor, din tot ce e orânduială, consecvenţă, utilitate, frumuseţe şi proporţie şi mai ales să nu priceapă că toate acestea nu ar fi posibile dacă nu ar exista o rânduială divină, dacă nu ar fi modelate de un creator măreţ.

Lactanţiu în Despre instituţiile divine
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!