Nu-mi va păsa
Când voi fi moartă și peste mine-n lumina lui april
Își va scutura cerul pletele de ploaie pline,
Deși vei jeli lângă mormânt cu inima cernită,
Nu-mi va păsa deloc de tine.
Voi avea pace, pacea pe care-o au frunzele
Când ploaia-îndoaie ramurile tufelor de lângă drum;
Si-atunci voi fi mai tăcută și mai rece
Decât ești tu acum.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pace
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.