Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Multe, multe, mici mărunte

Poate că dacă aș avea
gânduri
câte fire de nisip se nasc
sub buzele mării,
aș reuși să îmi cumpăr
o viață
în care să fiu
doar rege, nu și cerșetor.

La poarta mea
nu mai trece gândul zâmbind.
L-am strigat de sute de ori,
dar se vede însă
că a îmbătrânit
și nu mă aude
cum inima mea îl cheamă
să-mi fie el primul surâs.

Plouă cu gânduri tot mai vechi,
tot mai triste.
Mi-e greu sub ele,
mă scufund sub apa lor
din care, rupându-se, mirii
s-au îndepărtat, albi, de lume
și-au furat cu ei raza de zâmbet.

Pe acoperișurile lumii
au crescut lacrimi
care poartă pe buze
numele drumurilor ce ne-au
obosit singurătatea.
Depărtarea, vine ca o soră a ta,
cel plecat din inima mea
cu acoperiș de lacrimă.

Sunt lângă tine zilnic, dar
m-au umbrit gândurile tale
tot mai negre
și nu mai pot să pășesc
spre lumină iar.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Far - away

Pe la poarta mea
nu mai trece gândul zâmbitor.
L-am strigat de sute de ori,
dar se vede însă
că a îmbătrânit
și nu mai aude
cum inima mea îl cheamă
să-mi fie el primul surâs.

Pe aripile vântului
am scrijelat numele tău
ca, începând
de azi,
pasul lui domol
te ducă tot mai departe
de sufletul meu singur.

Plec de sub basmul
în care te-am cunoscut
ca pe cel mai bun vis
și fără privesc înapoi,
gândesc tot mai pierdută
și mai fără tine.
Chiar dacă pleci,
în sufletul meu vei rămâne
ca un mugure nou,
nemaivăzut până anul acesta.

Departe de toate,
pasul meu greu
apasă visarea
din care târziu,
voi mai ridica iar eu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Și-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuși Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Și eu care credeam sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veșniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-și găsească alinare-n lutul
Acestui colț de Rai și Românie
Mai singur decât însăși Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

A mea carte

Îmi simt buzele încleștate,
Nu mai pot să rostească nimic!
Mi-este greu să mai scriu a mea carte,
Fiindcă-n ea ai intrat câte-un pic.

Ar fi dublă simțirea și, poate,
N-aș mai ști răspund cine sunt,
Fiindcă toate-s amestecate
Și trăiri, și-ntrebări, și cuvânt.

Gânduri multe se-așază pe buze,
Dar rămân o secundă, un pic,
Și se-ntorc, parcă vrând să-mi refuze
A rosti chiar și gândul mai mic.

Va mai trece un timp peste mine,
Până când din tristețe-oi ieși...
Tot ce-aud sunt cuvinte străine
Perturbând felul meu de a fi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Scrisoare pentru copiii planetei

Dragii mei, vă iubesc!
Și atât mi-e de-ajuns...
V-am înălțat temple mai sus, tot mai sus,
Dar a rămas gol în inima mea.
Așa-i dragostea.
Da-ți-mi o pastilă de singurătate,
nu-mi mai fiți atât de departe!
Uneori vă întreb cum e vremea pe-afară
Doar așa, într-o doară.
Să-mi mai aud pruncii mi-e dor,
De copilărie și de izvor.
Gândul bunicii mă cheamă spre Cer...
Îl simt plutind în eter.
Ce rost ar avea să aud
Cum vuiește sângele în sufletul nud?!
Tăcerea îmi e de ajus.
Ea are atâtea de spus.
Cuvintele s-au scufundat în sufletul meu.
Mamei i-e greu, tot mai greu...
Pentru ce "a vedea"
Când oglinda e-n inima mea?!
E de ajuns fiți lângă mine.
Asta ține
Copac încolțit.
Dragii mei, vă iubesc, v-am iubit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Suflet arzând...

De câte ori n-am suspinat,
După ale tale gânduri reci...
De-atâtea ori m-am resemnat,
Din inimă să nu-mi mai pleci.

De câte ori nu am strigat,
La stelele ce mă-nconjoară...
Ca tu să-mi fii inveterat,
Cu inima ca o vioară...

De câte ori n-am vrut să-mi stai,
În brațele ce te-au iubit...
De-ai fi știut, azi îmi erai
Un trandafir neofilit...

Și zbucium vast străpunge seara,
Când gândurile se adună...
Ca florile din primăvara
Unei iubiri ce-a fost nebună...

Și fost-ai primul ce-a venit,
În a mea inimă fierbinte...
Și primul care m-a lovit,
Călcându-și false jurăminte.

Ce-a fost, a fost... trecut să fie!
Dar urma ta, adâncă pare...
Când sufletu-mi ca o hârtie,
Mi-ai ars cum arde și o floare...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela GhinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Singurătate

A uitat vântul să mai adie
Și soarele-a uitat a răsări
Privesc spre stele și-aștept vie
Una din ele spre-a mă iubi.

Se plimbă iute pe ceruri negre
Și cum mă văd, ele se sting
Nu pot înțelege aceste tenebre
Și lacrimi din inima mea se preling.

Păstrez în mine astă durere
Și închid ochii... iubirea o văd
Cum vine și pleacă, o pierd din vedere
Iar singurătatea face prăpăd.

Și urlă câmpul. Nimic nu mișcă
Dar totuși e ceva, e inima mea
Aceasta tot bate și e obosită
Și simt cum încetează bată și ea.

Mă resuscitează câte-o amintire
Scânteie ce-nvie al meu sentiment
Mă împac cu gândul că nicio iubire
n-o să se-nființeze în timpul prezent

casa așteaptă, plec capul și... plec
aceeași întâmplare ca noapte de noapte
miile de stele cărarea-mi petrec
și inima mea nu mai bate.

poezie de
Adăugat de wolfpressSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu te întreba!

Nu te întreba de te iubesc, ori ba.
Ești permanent în inima mea,
De parcă Universul te-a sădit în ea,
Iar eu, nu te mai pot uita.

Nu te întreba dacă dorința mai există,
Dacă sunt veselă sau tristă,
Dacă gânduri bune îți mai trimit,
Sau dacă azi, numele ți l-am pomenit.

Nu te întreba dacă azi m-am rugat pentru tine,
Dacă îmi doresc -ți fie bine,
Chiar dacă nu ești lângă mine,
Dacă mai cred în tine.

Întreabă-te, mai bine,
Dacă azi te-ai gândit la mine,
Dacă mi-ai trimis un zâmbet luminos,
Dacă m-ai privit drăgăstos.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dorinta cuantica" de Gabriela Aronovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.

Am înțeles

Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles viața,
de multe ori îmi maicâte o palmă...
ca să știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...

poezie de (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul primăverii

Mă trezesc iarăși
În așteptarea grea
Soarele pătrunde adânc
În privirea mea.
Privesc mugurii în lacrimi
La geamul meu,
Stropii de ploaie se aud mereu.
Nu pot să măsor
Depărtarea din inima mea
Bucuria revederii suspină și ea.
M-ai învăluit în lunga așteptare
Lumină cu miros de floare.
Te simt lângă mine,
Tot mai aproape
Și zilele îmi par tot mai înalte.
În febra lor să te-ntâlnesc
Primăvară, cât mult te doresc.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

Gânduri caudine

În fața mea, doar pantele abrupte
și stânci, bucăți de clipe ce-au căzut
din timpul meu, din tot ce n-am putut
să mai salvez din paginile rupte.

Cum au ajuns deasupra mea esențe
din tot ce-a fost, încerc deslușesc
urcând, pășind pe gânduri ce rănesc
și îmi transformă sufletul în zdrențe.

Privesc în jos, dar norii-mi sunt cortine,
iar ce-i în jur îmi e nedefinit
pe calea ce mai aspră îmi devine.

Continui mersul către un sfârșit
al drumului pe care merg silit,
trecând prin gânduri aspre, caudine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Naufragii sufletești

Atât ești de departe lângă mine
Încât în ochii tăi nu văd nimic,
Sau poate doar o mare de suspine,
În care mă scufund câte un pic.

Suntem două catarge depărtate,
Două corăbii ce au eșuat,
Pe două mări atât de-nvolburate,
Cu echipaje ce s-au înecat.

Dar noi, încă ascundem naufragiul,
Precum doi căpitani debusolați,
Ce evităm mereu eșafodajul,
Din care am ieși decapitați.

Stăm unul lângă altul, fără vrere,
Secați și de iubire și de tot,
Sleiți de tot ce inima mai cere,
Tu nu mai simți vrei, eu nu mai pot.

Tot așteptăm, dar așteptarea doare
Și timpul se tot scurge nemilos,
Iar noi tăcuți, nu ne-amintim de oare,
Am și trăit, vreodat', ceva frumos.

Resimt adânc, cum inima îți pleacă,
Spre undeva-ul unde eu nu sunt,
Am încetat demult s-aștept -ți treacă
Și azi iubirea, e doar vorbă-n vânt.

poezie de din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Naufragii sufletești

Atât ești de departe lângă mine
Încât în ochii tăi nu văd nimic
Sau poate doar o mare de suspine
În care mă scufund câte un pic

Suntem două catarge depărtate
Două corăbii ce au eșuat
Pe două mări atât de-nvolburate
Cu echipaje ce s-au înecat

Dar noi încă ascundem naufragiul
Precum doi căpitani debusolați
Ce evităm mereu eșafodajul
Din care am ieși decapitați

Stăm unul lângă altul fără vrere
Secați și de iubire și de tot
Sleiți de tot ce inima mai cere
Tu nu mai simți vrei, eu nu mai pot,

Tot așteptăm, dar așteptarea doare,
Și timpul se tot scurge nemilos
Iar noi tăcuți nu ne-amintim, de oare,
Am și trăit vreodat' ceva frumos

Resimt adânc cum inima îți pleacă
Spre undeva-ul unde eu nu sunt
Am încetat demult s-aștept -ți treacă
Și azi iubirea e doar vorbă-n vânt

poezie de (17 iunie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plouă!

Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.

Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.

Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!

Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mio speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singurătate

Între patru ziduri groase,
Din beton turnate-n rame,
Este camera ce-ascunde
Ale sufletului drame.

Pe peretele din față,
Orologiul bate-ntruna,
Cu el dorm, el mă trezește
Singuratec precum luna.

Răvășit dar cu speranțe,
Gândul meu zboară în zare,
Încercând -l țin în brațe
Cum vine așa dispare.

Vreau -l prind -l iau cu mine,
În luntrea ce mai plutește,
Dar nu pot că e vremelnic
Și din nou părăsește.

Peste timp apare iarăși
Cu speranțe mult mai sumbre
Că voi reuși vreodată
Să ies din conul de umbre.

Dar în dreapta, de pe rafturi,
Niște cărți mai învechite
Îmi inspiră alte gânduri,
Mai bune, mai limpezite.

Ce fac uit o vreme,
Un trecut îndepărtat
Și văd ceea ce vine
Dar, rămân cu un oftat.

Mă întorc și văd prin geamul
Așezat spre miazăzi,
Luminița și speranța
Timpului ce va sosi.

Răul din trecut se iartă,
Dar se uită rareori,
Când îți răscolește-n suflet
Zeci și sute de fiori.

Doar nucul potolește,
Ce-a crescut sub geamul meu
Și adesea trezește
Când îl bate vântul greu.

Trece o zi și altă noapte,
Gânduri și speranțe vin,
Să-mi duc crucea pân-la capăt,
Cum mi-e dat al meu destin,

Dacă adesea ori mă bucur
C-am purtat „tone” de greu,
Ce va fi? Este-o enigmă,
Știută doar de Dumnezeu.

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce simte inima mea

Iar cuprinde dimineața
Încă o noapte n-am dormit,
Zorile îmi spală fața
Sufletul mi-e răvășit.

Iar visez la mângâiere
Și ochii îmi săruti,
Iar m-apasă o durere
Simt cum cad și nu m-ajuți.

Niciodată cu cuvinte
N-am să pot ca să-ți explic,
Tot ce inima mea simte
Și ce greu e să te implic.

Totu-n jur este prea rece
Rece e-n inima mea,
Singură și nu-mi mai trece
Din minte figura ta.

Dar eu cu sufletul imimos
Păstrez o vagă amintire
A unui chip frumos
Ce-a însemnat iubire.

poezie de (12 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

De-ai fi...

De-ai fi ultima gară,
Popas în zări virgine,
Pavată cu miraje,
N-aș mai veni la tine.

Zadarnic jurăminte
Și false sărutări.
În sufletu-ți se-ascunde
Furtună și ninsori.

Zadarnic timpul trece,
Căci trece fără tine,
Mă bântuie durerea
Care mustește-n mine.

Ce așteptare crudă
Cu sensul "a uita",
De ce-ai plecat, Alina,
Rănindu-mi inima?!

În pumnu-ți bate încă
Inima mea rănită...
Acum te-ntreb, iubito,
Ești oare fericită?!

Îmi las pe banca udă
De lacrimi, tot ce-a fost.
Iau în bagaj tăcerea...
N-ar mai avea vreun rost

Să petecesc iubirea
Care s-a rupt în trei.
Tu ești cu altu-n brațe...
Știu că nu mă mai vrei.

Mai crezi în fericire?!
Cum nu, iubita mea?!
Dar ai schimbat macazul...
Nu asta-i gara mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat și ei pe el...
Și cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...

Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgășani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu mințile
Și datina,
nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Și ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezește
Și se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...

La fel și eu, ca orice bun creștin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot așa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Și-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Gândul inimii

Prin față, un gând jucăuș
Îmi trece și pare vrea
Să simt ce îmi place mai mult:
Cum inima ta mi-ar bătea
În brațe făcute căuș.

Îl prind cu o plasă de dor
În brațele-ntinse ușor,
Iar sângele-mi poartă,-n tumult,
Pe note din inima mea,
Cântarea ce-n brațe-mi pulsa.

Ești tu, ori e gândul ghiduș
Ce știe neliniștea mea?
Dar ea, cea pe care o-ascult?
De nu-i, oare cum aș putea
Să-i simt mângâierea pluș?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Ba da, draga mea. Ar trebui, ar fi minunat... Să-i vorbești, -i spui totul, nu numai despre problemele tale, dar și ceea ce ți-am povestit eu depre el, -i mărturisești totul, inclusiv dragostea ta pentru el. Ar fi bine ca el să afle toate acestea de la tine, nu din alte surse și nu știu de ce, însă sunt sigur că nu doar va încerca te ajute, dar va și reuși acest lucru. Nu știu de ce am această convingere, totuși, o am, asta-i sigur!
Lia: Ah, tati... Nu pot să-ți promit nimic în sensul ăsta, dar poate vreodată am să încerc vorbesc cu el despre toate acestea. Nu știu însă dacă voi și reuși, el mă intimidează. Are ceva care... E adevărat că mă atrage, totuși, mi-e greu să-i vorbesc, despre orice, mai ales despre așa ceva. Mi-e foarte greu și numai -l privesc, dar să-i mai și spun asemenea lucruri...
To Kuny: Păi, dacă te deranjează atât de mult privirea lui și te intimidează, nu te uita în ochii lui când îi vorbești.
Lia: Dar unde altundeva să mă uit, dacă am fi doar noi doi, eu și el?! Nu-l pot evita tot timpul... Nu știu dacă vreodată voi putea, nu știu dacă voi reuși să-i vorbesc...
To Kuny: Ar trebui, draga mea. Cel puțin, încerci. Spre binele tău, scumpo, chiar ar trebui. Și nu vreodată, ci cât mai curând. Problema asta nu suferă amânare. Crede-, așa ar fi corect. El este blând, bun, calm și înțelegător, mai ales cu tine. Are multă răbdare. Te va înțelege și sigur te va ajuta, pentru te iubește, nespus de mult. Zău, scumpo...
Lia: Poate că ai dreptate, tati. Poate voi încerca vreodată, într-o zi; nu știu sigur, poate, deci nu pot să-ți promit nimic. Dar dacă, așa cum spui tu, iubește, de ce nu ia el însuși inițiativa, de ce nu încearcă el primul să-mi vorbească deschis, la modul cel mai serios posibil; cred , în mod normal, el ar trebui să fie cel care să pornească o astfel de discuție.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook