Poetei

Ce fel de luptătoare eşti
Tu, zână care scrii poveşti,
De ce nu-ţi faci din slovă scut
Împodobit cu-al meu sărut
Şi platoşă din vis sublim,
Când lumea vrea să suferim?

Nu suntem, vremii, cumpăraţi,
Doar muritori şi talentaţi
Şi diferiţi în versul dulce
Şi Luna poartă-a noastră cruce,
Cum ai putea să mai renunţi
La Muzele cu lumânări de nunţi?

N-avem ce s-ar fi cuvenit,
Un cuib de cuc, cu glas dogit,
Din toate câte ne-am dorit
Cu vraja care ne-a ursit,
Dar ne-am făcut, în Cer, cetate
Din visuri de eternitate.

Dorind a mângâia suflete stingere,
Dăm tuturor, în stihuri, giuvaiere,
Din chinuri ce pe noi ne stăpânesc,
Cu-acest har ce nu e omenesc,
Ce arde-n noi cu-o patimă divină,
Suntem Poeţi şi n-avem nicio vină!

Tu cea hărăzită cu talent,
Eu, la gramatică, adesea corijent,
Doi candidaţi frumoşi la veşnicie,
De boala ce ne consumă-n Poezie,
Suntem unici în versurile scrise
Niciodată plagiatori de Vise!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem mai mulţi...

suntem atât de diferiţi, tu eşti ca ziua, eu sunt noapte,
tu eşti ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu eşti ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu eşti un cer, eu sunt un nor, tu eşti o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiţi, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzleţe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de coloraţi, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeţi, una dorită, una ştearsă

suntem cu toţi un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toţi legaţi cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulţi, mai mulţi de-o mie

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de geografie

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frânge mâinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi când cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca şi când, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos
adânc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfârşit despre ploaie!

Noi doi suntem ca şi când un beţiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sunt sigur, sunt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Cel ce ne-a făcut

Din stihuri şi din versuri, din dragoste de lume
Din aluaturi moi şi tot soiul de hume
Ne-ai încropit din univers, ne-ai zămislit din mare
O viaţă dulce Tu ne-ai dat, c-o singură suflare.

Din poezie şi iubire, din dor de om şi duh
Din norii albi, din Lună plină, din soare şi văzduh
Te-ai coborât în fiecare, cu glas smerit şi blând
Cu sfânta-Ţi adiere pură golul din noi umplând.

Şi am uitat de noi şi am uitat de Tine
Ne-am îmbătat cu patimi, cu lacrimi şi suspine
Ne-am smuls din inimi, din gânduri şi din suflet
Un murmur preaînalt, cel mai gingaş răsunet.

Pierduţi, târâţi în jos, cu totul lepădaţi
De sinele din noi şi de căderi trădaţi
Ne-ntoarcem, în sfârşit, mereu la început
Ca să-L putem pricepe pe Cel ce ne-a făcut.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de trei

Noi suntem doi, tu esti singura,
de-aceea te lasam sa faci ce vrei tu.
Noi iti dam doua inimi;
una o tinem in mine, cealalta o tinem in tine.
Chipul tau il facem sa semene
cu chipul nostru,
asa cum monezile sunt aidoma
celor doua apasari brutale
ale tiparului care le naste.
Noi doi suntem doua ramuri ale tale,
una izbucnita spre luna
din dragostea pentru cer,
alta izbucnita din pantecul tau
din dragostea ta pentru pamant.
Noi si cu tine am vrut sa fim unul,
dar materia care uraste adevarul
ne-a pedepsit si ne-a facut trei.
Noi suntem doi si tu esti singura,
de aceea tu ne stapanesti,
de aceea tu esti regina
pentru ca noi doi suntem la fel.
Iar un lucru aidoma altuia nu exista
decat in monotonele povestiri despre fericire.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocluzie

Când sunt atât de multe ţărmuri şi urmele de paşi le şterge marea
Mă rog în taină sorilor de gânduri să ne strivească cu lumină zarea
Şi peste goliciuni de şoapte, unde prea multe inimi odihnesc
Tăcerile de ieri se fac uitate şi clipe sub apus ne întregesc.
Ne ţinem şi de sete şi de umbră când dogoresc ispite peste noi
Şi ne hrănim pe rând cu răsărituri, la adăpost de zgomot şi nevoi.
Când se-nteţesc atâtea graiuri mute şi flori de câmp pe suflet înverzesc
Mă pierd unde nu-i glas de mângâiere şi tot la tine-n piept mă regăsesc.
Ne ţinem şi de scut sub vrajba lumii când rugăciunea parcă ne înalţă
Şi strâns în pumnii mici de primăvară, un singur Cer muşcă din viaţă.
Suntem un tot, o dulce frenezie, puţin din Har, puţin din moarte
Ne suntem efemer şi veşnicie, unde-i un amalgam firesc de zi şi noapte.
Când ascultăm orgoliile surde ne-am rătăci şi-am îngropa ce-am fost.
Dar ne iubim. Şi fără doar şi poate, fără iubire n-avem nici un rost...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare frică a noastră nu este faptul că suntem inadecvaţi, ci este faptul că suntem puternici peste măsură. Lumina noastră, şi nu întunericul din noi ne înspăimântă cel mai tare. Ne întrebăm adesea: cine sunt eu ca să fiu strălucitor, minunat, talentat, fabulos? Cine eşti tu ca să nu fii? Eşti un copil al lui Dumnezeu şi faptul că joci la scară mică nu serveşte lumea. Nu este nimic grandios în a te micşora pe tine însuţi astfel încât ceilalţi să nu se simtă în nesiguranţă alături de tine. Cu toţii suntem meniţi să strălucim. Ne-am născut să manifestăm gloria lui Dumnezeu în noi înşine. Iar asta nu se află în doar unii dintre noi, ci în fiecare. Şi când ne lăsăm propria lumină să strălucească, le dăm şi celorlalţi permisiunea să facă la fel. Când ne eliberăm de propria frică, prezenţa noastră îi eliberează automat pe ceilalţi.

citat din Marianne Williamson
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre noi trăim în lumea exterioară şi ne identificăm (o facem de la trei ani) cu imaginea noastră din oglindă. Suntem cei care suntem. Când spunem "eu" ducem arătătorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea largă. De obicei n-avem timp de introspecţie şi, dacă ne căutăm conştient propria noastră fiinţă, o facem nu către interior, ci spre suprafaţa mereu schimbătoare şi colorată a vieţii, ca un alergător care ar porni o cursă ţâşnind invers din startere.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-am plâns...

Şi-am plâns trecutul ca pe-un mort... Durere
Îmi picura, nespusă, pe obraz...
Şi i-am făcut din roze diademe...
Oh, amintirea-i încă mi-a rămas.

Cu giulgi brodat din aurul divin
Şi chiparoase, l-am împodobit...
Pentru acel trecut cât ne jertfim...
În el o veşnicie a pierit.

Şi cât de mult l-am plâns... şi l-am tot plâns...
Dar pentru toate astea suferim?!
Târziu, în nopţi de sângeri a apus...
Iar noi spre mâine trebui să privim...

Îngenunchem la alte veşnicii...
Nu suntem prunci... Nu suntem nici profeţi.
Precum Iisus adesea suferim
Şi ne rugăm, oh, Doamne, să ne ierţi.

Un pumn de oase pe pământ străin
Şi generaţii noi ne-or arunca
Într-un abis, ca pe un suvenir
Trudit şi inutil în lumea sa.

Deplânşi actori în lumea de apoi
Cu-nţelepciune, trudnic fredonând,
Un plâns străin ce nu mai e cu noi,
În umbra unui neştiut mormânt...

Ce drept trecutul verbului "a fi"
Să se-mplinească?! Ramuri de argint
Despart în noapte două veşnicii
Într-un poem haotic şi succint...

Despart în noapte două veşnicii...
Cu toţi avem trecut şi viitor
Şi n-avem încă vreme "a muri"
Cât rătăcim şi suflete cât dor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem doi visători

Suntem doi visători, iubito,
Care rătăcim printre stele,
Tu eşti ca o regină
Cum e luna printre ele.

Suntem, iubito, doi fulgi de nea,
Care cad din cer
Şi se topesc în palma ta,
Ca într-un vis efemer.

Suntem două frunze purtate de vânt,
Şi dragostea noastră
E un sfânt legămân,
Ca dintre cer şi pământ.

Suntem două flori ce înfloresc
Sub acelaşi soare,
Sunt un visător, iubito, eşti o visătoare
În lume asta atât de mică şi atât de mare.

poezie de Vladimir Potlog (12 decembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme

Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.

Suntem noi doi,
Atât de apropiaţi si totuşi atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul şi Apusul
Soarele şi Luna,
Iunie şi Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenţi

poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul împăcaţilor în vis

Ne-am împăcat în vise, nu suntem tot certaţi,
Ne-am întâlnit şi-azi-noapte, vorbit-am ca doi fraţi,
Mi-am amintit un vis anterior, în care
Ne-am acordat, din nou îndrăgostiţi, iertare.

poezie de Marius Robu (20 aprilie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)

Dulce limba românească
Tu-mi eşti alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.

Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem fiinţe betege?

Nici curajul nu mai avem
Trăim ca şi bulgării trişti şi grei
Ne întristăm adesea şi strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.

E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem creaţia umilă a Ta, Doamne. Nu ezita să ne previi!

Cum ai putea tu să renunţi acum?
Când te cunoaşte-o lume-ntreagă
Noi doi suntem aici perzenţi
La o-ntâlnire mult prea vagă.

Cum am putea noi să risipim acea fărămă de iubire?
Când toţi din jur sunt doar nişte spini
În cale noastră prinsă de eternul gând-suspin
Cum am putea să risipim iubirea dintre noi, mândru destin?!

De ce să renunţi tocmai acum?
Când lumea-ţi stă întinsă la picioare?
Nici visele nu sunt trecute,
Ele sunt prezent şi viitor
Cum am putea risipi dragostea ce ne poartă pe cele mai înalte culmi?
Suntem creaţia umilă a Ta, Doamne
Nu ezita să ne previi!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Eternitatea ne-a găsit
Pe bancă pe amândoi
Iubirea nu ne-a părăsit
Acea statuie printre eroi

Si oboseala m-a cuprins
Sprijin capul usor răvăşit
Vânjos tu esti acelasi ins
Acel caracter nestingerit

Avem timp dar n-avem glas
Si ochii ne privesc in gol
Am sta o vesnicie la taifas
Am bea cafea de-ar fi un hol

Voi ne-aţi uitat dar vă iubim
Când treceţi pe la noi veniti
Noi suntem goi dar tot trăim
Si fără suflete tot vă iubim

Suflete noastre au plecat
Si ne privesc acolo sus
Când pe bancă ne-am azezat
Ne-au îmbrăţişat s-au dus

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie scrisă pe pragul unei nopţi cu Lună plină!

(Veronicăi Micle)

Mă iartă că te-am atras pe-a poeziei pantă,
Privighetoare blândă, cu-al tău serafic cânt,
Venit, cum a vrut Soarta din Lumea mea Atlantă
Să-ţi apăr strălucirea, din fermecat cuvânt.

Nu mă lua în seamă, vor fi furtuni de stele,
Când liniştile-n suflet vor lăcrima cuminţi,
Lasă-mă-n pădurea dorinţelor rebele,
Să te compun cu vraja luată de la sfinţi.

De gânduri obosită, visează, iar, pragmatic,
Într-o lume sumbră ce nu te preţuieşte,
Dar să nu uiţi, iubito, că îţi sunt fanatic
Admirator în versul care te defineşte!

Mă iartă că te-am târât, fără măsură,
În visul meu, albastru, tivit cu zurgălăi,
Dar mângâiat de-al tău sărut, pe gură
În stihuri fac revoltă, pentru ochii tăi.

Eşti viaţa mea femeie, chin dulce şi miracol
Şi harpă-n al meu suflet, când vorba mi-e Oracol...

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vând ţară

Atâtea lacrimi pe hârtie, atâta ţipăt cenzurat,
ne poezim prin poezie, prin versuri false am lătrat
ba despre tine, Românie, ba despre noi, poeţi de soi.
Ce poţi să-mi dai acum, tu, mie, când eşti în lada de gunoi?

Atâta zbucium şi prostie, atâta vaiet ne-ntrerupt,
de zici că-ntreaga Românie e doar amestecul corupt
din care toţi se-nfruptă bine să aibă ce lăsa, de vor,
copiilor ce vor petrece o zi pe an în ţara lor.

Atâtea vile cu piscină, atâta hrană la gunoi,
de suntem ţara cea divină unde trecutul e strigoi,
ne pasă mult de-orfelinate, dar de faţadă, nu real
ne-am implicat cu toţi în toate, dar nu în faptă, doar verbal.

Ne acontăm vacanţe scumpe, avem la poartă trei maşini,
ipocrizia-n noi erupe când ne dăm mari printre străini,
ne înjurăm direct în faţă că suntem neam de şarlatani,
filozofăm concis de viaţă. însă privim doar către bani.

Ne doare-n cot de ţara noastră, un şut bătrânilor le dăm,
ne spală Dunărea albastră, pe la Viena când furăm,
întorşi apoi cu limuzine ne etalăm pe la săraci,
furăm şi de la ei, de-o pâine, şi din păduri câţiva copaci.

Atâtea furturi importate, atâta crimă şi viol,
ni-s rădăcinile uitate de parcă suntem dracul gol,
istoria e doar în carte, abject ne comportăm ca neam;
Să vindem azi ce se mai poate din ţara care ieri eram!

poezie de Adina Velcea (7 octombrie 2018)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem doar actorii

noi suntem doar actorii
dând viaţă la păpuşi
dar nu ştim că pândeşte
un monstru după uşi

noi suntem două taberi
care-am făcut un pact
dar nu ştim că decorul
e doar un artefact

şi când răpuşi de vlagă
în sine ne-am surpat
ne prinde somnul dulce
pe fiecare pat

de-aceea mă întorc
să-ţi fac subit un semn
când sufletul adoarme
în trupul meu de lemn

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem alt fel

Şi eram copii originali
Dar nu întocmai ca şi noi
Ne deosebeam unii de alţii
Şi fiecare diferea de el
Suntem arareori ca noi
Şi asta numai din hazard
Diferenţele de sine
Apar la orice persoană
În oricare număr şi caz
Ca subiecte aleatorii
Şi extensii la scadenţă
Între diferenţă şi sumă
Suntem alt fel de cum ne ştim
Diferiţi de cum ne credem
Deosebiţi de cum gândim
Căutând să ne cunoaştem
Aflăm că suntem variabili
Găsim că suntem fluctuanţi.

poezie de David Boia (19 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem REM-ul, lumea noastră e o ficţiune, suntem eroi de hârtie şi ne-am născut în inima şi creierul şi mintea lui, pe care eu l-am văzut. Că poate până şi el, în lumea lui, nu este decât un produs al unei minţi mult mai vaste, din altă lume. Şi el caută cu înfrigurare o Intrare către acea lume superioară, căci visul nostru al tuturor este să ne întâlnim Creatorul, să privim în ochi fiinţa care ne-a dat viaţă.

Mircea Cărtărescu în REM
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai putea de asemenea să întrebi cine conduce. Mulţi oameni cred că "Păi noi suntem oameni; noi suntem cea mai inteligentă şi realizată specie; noi suntem la conducere." Bacteriile s-ar putea să privească altfel lucrurile: mai multe bacterii trăiesc într-un centimetru liniar din colonul tău inferior decât toţi oamenii care au trăit vreodată. Asta se întâmplă în tractul tău digestiv chiar acum. Noi suntem la conducere, sau suntem doar gazde pentru bacterii? Totul depinde de perspectiva ta...

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!