Agate de zbateri
Agate de zbateri strălucesc peste sufletul trist.
Năluci de-adevăruri răbufnesc, răscolite-n abis.
O mie de doruri mi s-așează gângav pe frunte.
Iubirea noastră renaște din al mării descântec.
Lumina difuză a lunii danseazā-n crepusculul nopții.
Îngerul-demon își pictează triufal steaua dreptății.
Mă supun iarăși zborului nostru falnic, fierbinte,
Implorând zeului Cronos eternizarea clipelor sfinte.
Nicio rafală de moarte nu-mi mai bate pe la tâmplă.
Zăcăminte dw vorbe uitate răsar din marea adâncă.
Celebrez cu emfază ploaia aceasta târzie de astre,
Netezind tot altarul regăsirii plenare, miraculoase.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zbor
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Renășteam iubire iară
La lumina lămpii sfinte
Eu chemam iubirea noastră.
Lampa slobozea suspine,
Mă priveau florile-n glastră.
La lumina lămpii blânde
Ocolea iubirea noastră,
Tremurau în val de unde
Toate zorile albastre.
La lumina lămpii surde
Cuprindeam iubirea noastră,
Ploaia o făcea să plângă
Prin lucirile de astre.
La lumina lămpii pale
Tăinuiam iubirea noastră.
Unde-i dorul să m-audă?
Unde-i floarea din fereastră?
În lumina lunii clare
Oglindea iubirea mare,
Prin ecourile sale
Renășteam iubire iară!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre lumina lunii sau poezii despre flori
Ninge...
Ninge peste mine, ninge ca-n povești,
Mă topesc în faldul umbrelor lumești.
Și mi-e dor de mâna gândurilor tale,
Tot altarul nostru strigă în petale.
Nu mai știu nici ora care să te-aducă,
Te-ai pierdut în toamna visului-nălucă,
Mi-este gri în sânge și te-aștept sfioasă,
Ninge cu iertare din iubirea noastră.
Suntem două unde ce nu s-au văzut,
Două cânturi-sfere care au tăcut,
Mi se face moarte-n gleznele cărunte
Și-ți adorm privirea-n triste amănunte.
Te iubesc de-o eră și încă pe-atât,
Ninge-mă în clipa zborului durut,
Mi-este teamă iarăși de plecări de humă,
Vino să petrecem într-un fulg de spumă!
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre sânge, poezii despre somn sau poezii despre păr cărunt
Zbor de floare
Răspunde tu floare
Ce este in si dup257;..
Soare, lun257; si stele
Dac257; nu dorurile..
Tale.. s257; zbori și tu
Alături de păsări,
In mânze de petale,
S257; nechezi in z257;ri
Dorurile noastre
De iubiri albastre
Fugite din astre
In p257;s257;ri m257;iastre
De raze si de lumin257;
Din suflet si inim257;
Pentru iubirea divin257;
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre dor, poezii despre astre sau poezii despre albastru
Dincolo de nori (si nu numai)
Dincolo de nori, st257; iubirea
si sufletul meu printre stele...
fluturi albi se joac257; cu vântul
si soarele râde...
Te chem din lumin257; si ap257;
si noaptea e lin257; si calm257;,
tristetea-i plecat257; departe
nici valul nu miscå...
Esti izvor ce tâsneste
printre suflete oarbe si må
joc cu iubirea ce m257; prinde
în noapte...
Viata-i ca toamna, bogat257;
în roade, dar vântul împr257;stie
ziua si noaptea frunzele
moarte...
Îmi place copilul din mine
pe tine, de mult te-am uitat,
la masa întins257; cu vise
e loc de greseli si iertat...
Dincolo de nori st257; iubirea
si sufletul meu printre stele
fluturii albi plâng usor
când nu esti tu printre ele!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre noapte, poezii despre fluturi, poezii despre vânt sau poezii despre visare
În fiecare stea există un suflet
Privește apusul, ascultă sunetul mării,
acea sălbatică mare, plină de viață, în culori fascinante,
care se zbate la țărm printre stânci! Un țărm de mare
pe care valurile se sparg în mii de bucăți-destin!
Asemeni mării suntem - curată și învolburată,
într-o continuă zbatere, calmă, dar în adâncuri de nestăvilit!
Boabe de rouă la ferestrelor sufletului sunt lacrimile,
Broboanele de sudoare ale îngerului nostru
ce ne ține în brațe sufletul, atât de greu uneori!
Din doruri, din nostalgii, din noi, din șoapte,
din lacrima sufletului nostru, din aripile îngerilor,
Din simțiri delicate, din minți însetate,
din lacrimi puține, din doruri multe!
De asta și vântul merge pe câmp, are multe de spus,
căci acolo, pe câmp, macii nu pot fi îngrădiți,
Cu privirea îi pictezi la lumina stelelor și a lunii,
Cel ce timpul îl are în față nimic nu știe,
Tânguirea ta cutremură trestiile iazului albastrelor nopți,
O, despărțire! Adâncă viață din umbrele nopții!
Multe petale se aștern peste cărarea pietrelor!...
Un ochi se uită pe albia râului ce curge - sufletul
ce așteaptă să treacă râul spre întâlnirea cu spiritul.
Diferă râul de la om la om, diferă așteptarea
și întâlnirea diferă. Într-un final, toți ajung dincolo
la terminație... spre râul Lethe, râul Uitării!
Dacă întinzi mana mă vei atinge, sunt în umbra ta,
- Am întins mâna, îți mângâi sufletul!
În fiecare stea există un suflet, dacă doar o atingi rămâi vrăjit -
știi că stelele care sunt culese ajung tot pe cer!
Nu noi dăm stele jos de pe cer, trebuie doar
să le atingem - iată marele vis al pământenilor!
Ajungem să avem și noi o stea,
părți din noi ajung acolo - lumina noastră!
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre râuri sau poezii despre viață
Unde
Izvorul dragostei, visează unii
țâșnește undeva, în munții Lunii...
Din cine știe ce gheizere-albastre și ploi
bate lumina lui până la noi.
Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veșmânt,
și mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puțin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ție, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...
Dar munții Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc și o caută atât de departe...
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre muzică sau poezii despre munți
Margine de sat
uitarea
ești strop de viață
și prea mult257; moarte
ești lacrima de pe obrazul țării
ești zâmbetul copilăriei noastre
steaua care se stinge printre astre
la pieptul tău au cugetat poeți
la masa ta prea mulți s-au ospătat
din palma ta s-au ridicat cetăți
pământul ți-e cu sânge amestecat
din vinul tău băut-au toți bărbații
de furca ta boierii s-au temut
în patul tău s-au zămislit soldații
acestui neam
umil
sărac
tăcut
te-au părăsit nepoții
și copiii
vorbești mai des cu morții
nu cu viii
și Dumnezeu te vizitează rar
de Crăciun parastase și de Paște
cu o prescură și colive-n dar
atunci lumina-n candelă-ți renaște
ești strop de viață
și prea mult257; moarte
poezie de Vlad Gil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre copilărie, poezii despre țări, poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire sau poezii despre vin
În marea trecere
Tot ce ni se-ntâmpl257; nu-i întâmpl257;tor
Și tot ce tr257;iește se sfârșește lent,
Ce-i domol devine, pururea, strident,
Știm ce știm - violul nu-i dulce amor!
Doru-i totdeauna vajnic c257;l257;tor,
Dumnezeu din sânge e plurivalent,
Tot ce ni se-ntâmpl257; nu-i întâmpl257;tor,
Diavolu-i obraznic, crud și insolent...
Cel vânat devine, cândva, vân257;tor,
Cei ce plâng, adesea, râd echivalent,
Doamne, ce exist257; e inexistent,
Timpul vieții noastre e necruțu257;tor...
Tot ce ni se-ntâmpl257; nu-i întâmpl257;tor!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obrăznicie, poezii despre vânătoare, poezii despre religie sau poezii despre existență
Renaștere
Aș renaște doar din tine să am sângele nebun
Să te simt cum curgi în mine ca o lumânare arsă
Te-aș iubi până la lacrimi chiar de-ai fi un greu taifun
Să nu știu nimic de tine, versul să îmi fie casă.
Aș renaște dintr-un vers să-ți fiu muza ce te-mbie
La o mie de păcate săvârșite-n miezul nopții
Să te chem și să te-alung în abis o veșnicie
Printre demonii din umbră, ce zâmbesc șăgalnic sorții.
Aș renaște poate mâine dintr-a ta inimă mută
Să simt nebunia-ți dulce cum tresaltă peste sâni
Aș străbate chiar și Cerul să fiu martoră la nuntă
Cum a cui? A doi nebuni ce-i fac jurăminte Lunii.
Aș renaște mai mereu din al gândului poem
Să mai simt odată Cerul coborât în pieptul meu
Numai tu îmi știi păcatul de a-ți fi un crunt blestem
Care arde trup și suflet, până-n Cer la Dumnezeu.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre nebunie, poezii despre viitor, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sâni
Madrigal trist. Sirenei
Noaptea parcă este o perdea albastră
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
Vino, ca să plângem pe iubirea noastră,
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.
Vom schimba surâsuri palide și rare
Ca petala unui veșted trandafir,
Turburând a nopții tainică-nserare
C-un sărut pe frunte ca de cimitir.
Și vom pune floare tânără și vie
Pe iubirea noastră care-a-mbătrânit.
Vino: Cerul pare-o pânză albăstrie
Peste care fluturi galbeni s-au oprit.
madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- epigrame despre noapte
- epigrame despre tristețe
- epigrame despre trandafiri
- epigrame despre tinerețe
- epigrame despre sărut
- epigrame despre schimbare
- epigrame despre plâns
- epigrame despre iubire
- epigrame despre galben
Desen transcendental
Doamne, de-aș putea atinge Cerul
Și m-aș așeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, aș dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu m257; uita".
Doamme, f257; -m257; pas257;re-n v257;zduh,
Ca s257;-ți cânt și Ție Lerui-Ler,
Toarn257;-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
C257;ci, sunt tare singur și stingher.
Doamne, d257;-mi aripi de ciocârlie
Și strălumineaz257;-mi calea lin257;,
M257; așaz257;,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alin257;...
Poart257;-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneaz257;-mi pașii din gândire,
Nu mă pr257;v257;li din nou în hău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre mântuire, poezii despre gânduri, poezii despre desen sau poezii despre aripi
În cușca fiarelor
Eu sunt Mitif cel dezarmat,
în cușca fiarelor turbate,
și minți sinistre, sclerozate,
îmi fluier257;-n urechi s257; fiu b257;rbat...
Mii de fiori, vai, sângele-mi str257;bat,
m257; ia cu disperarare și cu frig
la cine, Doamne, oare, s257; mai strig,
când dinții fiarelor în carne mi se-nfig?
Devin solemn, devin tânguitor,
nimeni din jur nu-mi vine-n ajutor...
De dinafara cuștii, confrații mei surâd,
surâsul lor devine instigator și hâd,
atunci când, din mulțime, iubita-mi se desprinde
și, f257;r257; nicio mil257;, ea spiritele-aprinde,
aplaudând, cu palmele ei fine,
cum toate fiarele se plimb257;-n mine...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre urechi, poezii despre promisiuni, poezii despre plimbare, poezii despre minciună, poezii despre dinți sau poezii despre ajutor
Rondelul Valentinei
Cum se prefir257;, printre crini, lumina,
Înv257;luit257; într-un cald mister,
Și cum se-nalț257;, zvelt257;, pân' la cer,
Atuncea când o v257;d pe Valentina.
Un dor imaculat precum hermina
M257;-nvăluie și zboar257; ín eter,
Cum se prefir257;, printre crini, lumina,
Când sufletul îmi cânt257; Lerui-Ler!
Poporul nostru-și plânge r257;d257;cina,
Iar eu îmi prind o floare la rever,
Ca s257;-mi acoper plânsetul stingher...
Și-n suflet, vai!, îmi cânt257; piculina,
Atuncea când o v257;d pe Valentina!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crini
Cântec trist
Copil257;, cu ochi verzi, te rog, ia seama,
Când vei pleca pe drumuri neumblate,
Că vei lăsa în prag neconsolate,
Traista cu povești, păpușile și Mama...
Oriunde te vei duce, oriunde-ai ad257;sta,
Tu s257; nu uiți, copilo, de unde ai plecat,
S257; te întorci, din când în când, în sat,
S257;-l vezi pe al t257;u Tat257;, s-o vezi pe Mama ta.
Și peste ani, copilo, când prea târziu va fi,
Tu alor t257;i, din suflet, tu s257; le pui o floare,
C-un gând pios, în lacrimi, le-aprinzi o lumânare,
La crucile lor albe... To be or no to be...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sat, poezii despre păpuși, poezii despre ochi verzi sau poezii despre mamă
Bate un clopot
Azi bate un clopot mai fin ca o toacă
e plânsetul tandru de lacrimi secat,
bate un suflet prin fiecare pleoapă
de frica de lume in el ferecat.
O inima bate intr-un ritm sacadat
un clopot in dăngănit cu destinul,
dezacordul din viață, atât de ciudat....
drame ce-si revarsă peste noi preaplinul.
Mai fină-i azi bătaia din sufletul cald
cand soarta și-o duce demn înainte,
regrete-ascunse în al inimii fald
doruri ținute în locuri tainice, sfinte.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre ritm, poezii despre prezent sau poezii despre frică
Mie și ție
Nu putem s257; ne lipsim
de-o poem257; dulce, Simm,
Poți urî o antilopă Gnu,
dar o poezie, sigur, nu!
Înflorind la propriu-n gându-ți,
poezia ești tu însuți...
Și-'notând prin versuri line
tot aluneci c257;tre mine.
Versu-n ochii t257;i respir257;,
trupu-ți cânt257; ca o lir257;...
Totul despre poezie,
ne-a fost dat mie și ție.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Macii necunoscuți
Huruie plumbul adânc
Plânge pe geam un țânc,
Tat257;l unde-i șade
F257;r257; flori si cruce...
Pe o banc257; jilav257;
Doi ochii in batist257;
Se ascund de neagr257; lume,
Unde zace inima pereche?
Răsar la in257;ltare
Inimi necunoscute
Pierdute in lupte,
Cine le mai plânge...
Infloresc roșii maci
Din piepturi de eroi...
F257;r257; coliv257; și vin
Români cu suflet ronin...
Un copil si o mam257;
Peste câmp presoar257;
Rugi necunoscute,
Deasupra albi zboar257;
Porumbei cu năframe
Răsfirate in macii
Deasupra pe obuze
Ingropate in inimi
Strig257; câmpul câte un nume
Pierdut cu plumb prin lume
Ingenuncheate dou257; lacrimi
In tăcută iarb257;
Unde ne esti tat257;...
Groapa rece-ti este
Dorul ne biciuește
F257;r257; pas257;re de veste...
Pe sub dealuri și câmpii
Șad ai noștri eroi
Luați o floare.. o pit257;
De ei s257; ne amintim o clipă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plumb, poezii despre roșu, poezii despre porumbei sau poezii despre eroism
Gutuiul
Târzie, toamna aprinde lămplle-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă,
În pâlpâiri plăpânde din candele gălbui
Speranța primăverii mai licărește încă.
E ultimu-n livadă, se simte-al nimănui,
Otrăvitoarea brumă veninul si-l aruncă,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui,
Lumina lină aduce-o liniște adâncă.
În odăița caldă, la geam, pe-o ferăstruică,
Smerit așază, mama, sfințitele statui
Și luna, o gutuie, culeasă-n vârf de stâncă
Străbate bolta nopții cu stelele, hai hui,
Târzie, toamna aprinde lămplile-n gutui.
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gutui, poezii despre stânci, poezii despre smerenie, poezii despre sculptură sau poezii despre primăvară
Te caut
Te caut printre stele,
Prin dimineti târzii
Prin florile pustii
Si gânduri efemere...
Mi-era atât de dor
S-ating în zborul meu
Lumina s257; te v257;d
Si mâna s257;-ti ating...
Am scormonit p257;mântul
S257; îti croiesc chipul,
S257;-ti torn pe buze-arom257;
De rozmarin si ap257;...
Si m-am certat cu vântul
S257; nu-ti ating257; chipul
Si soarele s257;-si poarte
C257;ldura mai departe...
Te-am înc257;lzit la umbr257;,
Pe fruntea-ti obosit257;
Am pres257;rat petale
De dragoste-nceputå...
T257;cerea e o stânc257;,
Ce o prefac în piatr257;
S257; nu m257; uiti vreodat257;
C257;-s floare ce îmbat257;!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre ceartă
Adevăr metafizic
Acest Pământ va trece, știm prea bine,
Oameni și flori și ape vor pieri,
Doruri, speranțe, griji, dureri, suspine,
Ca ceața nopții se vor risipi.
Soarele-n cer odată se va stinge,
Jelindu-și raza trist și ostenit,
Nicio privire nu-l va mai atinge,
Nu va mai fi nicicând un răsărit.
Tot Universul va intra-n repaos
Și încet-încet se va dezintegra,
Dar peste umbra morții, peste haos,
Iubirea pură veșnic va dura.
poezie de Octavian Cocoș (21 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafizică, poezii despre durere sau poezii despre apă