Sărutu-i trecător
S-au dus în ploi adânci - mistere
Și luna joacă în iarbă ca floarea soarelui
Pe lunci se mistuie ca focul vetrei, fără pară
Gândul așezând tăcerea unor pietre și liniște
Îmi fură somnul meduzele solare
S-au topit și gustul de gutui s-a stins în calendare,
Despărțind apa de mit
Cerească-i doar iubirea
Sărutu-i trecător
Cenușă-i amintirea
În zbor, doar stelele au nemurirea
Covor de iarbă verde.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre Soare
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre meduze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
S-a scuturat magnolia pe iarbă
S-a scuturat magnolia pe iarbă,
Petale sângerii pe verde crud,
Ca moș, albit, mă scarpin iar în barbă
Și-mi mângâi, blând, obrazu-n lacrimi ud.
Mirosul ei îmi stăruie-n descântec,
Te văd, te simt, dar unde ești, te chem,
Plutește vraja-n mine ca un cântec
Mi-erai cândva destin, folos, îndemn!
S-a risipit misterul dintr-odată,
Iar șoaptele s-au dus pe fir de vânt,
Tandreți și sărutări, flăcău și fată,
Îmi stăruie ca gândul prin cuvânt.
Privind în ochi îți urmăream tăcerea
care strivea tot ce era ca-n vis,
parc-a fost ieri când am trăit plăcerea
de a afla cum este-n Paradis.
Și viața s-a tot scurs ca apa lină,
Eu trist privesc pașii-ți pierduți de-acum,
S-a scuturat magnolia-n grădină,
Împrăștii spre zenit al ei parfum.
Pe când voiam să-ți dăruiesc o floare,
să-ți prind în păr gingașe armonii,
Tu te mândreai cu faimă-ți și grandoare,
Nu mai veni... că n-ai de ce să vii!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre sărut sau poezii despre roșu
Rispitor în negru
Plouă risipitor de negru în albul zbor de păsări
Se mai zăresc ecouri
Vocea ta plouă
M-ai dezbrăcat în ploaie
Icoanele pereților și depărtarea umbrei dintr-o stea
Și muza iar ascultă cum se ridică norii la tine
Palme soare în zbor îmi zburdă miiei și primăvara minții a tot cioplit icoane
Și plouă în depărtarea apelor tăceri
Ascultă și privește pe geam afara noaptea cum spulberă
Amurgul se înțepenesc în frig doar mâinile de îngeri
Rămân ca o lumină în rugăciunea nopții când s-au trezit castanii îmbujorați de frig
La mine se oprește un ceas din cele șapte străluce
Și orbește lumina în aurul topit
Trezește-mă din murmur cu geana dă-mi de veste
Mă nasc puțin din ploaie de parc-aș fi murit în ochi tăi de ploi
Cireșul s-a topit și tu nu mă cunoști
Luminile sunt dense și pasărea mai ciripește pe crucea de pe schit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre păsări, poezii despre noapte, poezii despre icoane, poezii despre îngeri sau poezii despre voce
Sufletul de iarbă
Cum s-au zidit în mine amintiri ca în vechile ceasloave?!
Acuma aflu că sunt mort și rănile
Sunt calde pe cruci de lemn și cruci de piatră
Vântul își șerpuie iubirea-n vânt,
Înnobilind cuvântul,
Noaptea mea și luna mea vor deveni mestecăni și vor îngheța,
Vor triumfa nepăsări pereche în colțul gurii.
Un blestem acoperit cu flori va șterge ochii de lumină,
În zorii precursori ai zilei voi rupe litera de foc
Și voi zbura spre tine cu sufletul de iarbă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre moarte sau poezii despre lemn
Sunt doar un trecător
Noile concepte modelează gândul
Ca pe fumul negru, când îl bate vântul
Înainte de-a ne naște, soarta ne-au facut-o
Femei ce nemurirea, dintr-o dată au rupt-o.
Nu-i blestem ce s-a întâmplat, așa a fost să fie
Par zei că s-au răzbunat, dar cine poate știe
Și acum legat cu lanțul, legilor de muritor
Mai este-o poartă în lume, că-s doar un trecător.
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre naștere, poezii despre legi, poezii despre gânduri, poezii despre fum sau poezii despre femei
Cămașa
De câte ori plouă, voi să-mi sădiți un vișin
Cămașa să mi-o ștergeti de sânge și de pete
Lăsați-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Și flori de iasomie ca să dorm
Și pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezghețe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ți adevărul, iubire
Și ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieților deșarte?
Și care nor e piatră de început?
Și ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vișine, poezii despre sânge sau poezii despre păr
La moartea lui Radu
De ce n-ai așteptat până la vară
Când primăvara se renaște-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Și te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperți de aramă.
La moartea ta n-am plâns și nici nu știu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aștepți.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.
Azi te mai caut printre frunze moarte
Și cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Și se despoaie de frunzar, gorunii.
Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircit în mine
Și nu se mai trezesc spre primăvară.
Păzite-s azi doar de-un lătrat de câine.
De ce n-ai așteptat până la vară,
Pământul e arat și stă în asfințit.
Te-am așteptat atât de mult să vii
Și tot mai cred că vii, chiar de vei fi murit.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre primăvară, poezii despre plâns, poezii despre câini, poezii despre toamnă sau poezii despre stejari
Verde
Vara a-mbrăcat vualul verde,
Atingându-mi coapsă și genunchi,
Cântul greerașului se pierde,
De-al meu decolte în unghi.
În melodia, amurgului de seară,
Dansez cu frunza de pe ram,
Scutur amintirea cea bizară,
Din colbul anilor, ce-o mai păstram.
Mă ating de fluturi călători,
La ureche îmi susură vântul,
Umbra îmi vibrează printre flori,
Nouri se topesc, ușor e gândul.
Și privind câmpiile de iarbă,
Colorate-n barhăt de smarald,
Sufletul se lecuește-n grabă,
Privirea în adânc mi-o scald.
Liniștea, în orizont se-ntinde.
Flori galbene cu cerul sau iubit,
Și s-a născut culoarea verde,
Ierbile cu glas mi-au povestit.
Mi s-a colorat rochia de verde,
Gândurile s-au schimbat în ton,
Fantastică-i și Muza verde,
Ce-mi clatină, verdele-n creion.
20.07.2019
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre urechi, poezii despre seară sau poezii despre schimbare
Olimpul, zeii și dragostea
Cântă păsările!
Pe lunci se așterne ciripitul lor
Cerul s-a înseninat,
Se limpezește iarba.
Sibila nobilă romană își ascunde părul negru,
Ca abanosul de privirea oamenilor
În Olimp e liniște... zeii se iubesc cu oamenii
Ard tămâia aprinsă cu razele soarelui
Beau must și vremea e bună...
Miroase a pâine dospită, a iarbă
Prin care melci zburdalnici se dezbracă de case,
Iubindu-se în zbor.
Din icoane privirea sfinților aprinde focul în vetre,
Bătrânele satelor rostesc rugăciuni
Coasele ascut cerul cu sunetul pietrei,
Pădurile de aluni șoptesc discrete
Vraja lacului cuprins de nuferi ca niște plete de fată bogată
Răsăritul nu e departe în acord cu aripile fluterului
Un fluture desprins dintr-o carte, de un roșu colorat
Ce se naște din foc.
La culesul viilor te cheamă să vii să petrecem o seară
Mirosim trifoiul, privindu-te în ochi,
Prin apa de cleștar a zorilor,
Tăcerea nu există, dragostea e totul
Dragostea e totul...
Doi astronauți urcă schela piramidelor pe lună,
Construind muzica astrelor- libertatea zborului,
Visul știrbit omenirii, venit din înaltul cetelor de îngeri
Cosmosul, pământ arhaic al zeilor.
Ai ochii blânzi, e dimineață
Mergem să ne jucăm la moara cu roata
La orizont o stea călătoare
La geamuri se oprește...
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre Olimp, poezii despre zborul spațial sau poezii despre viticultură
Doar tu
Doar tu ești atât de repede ca apa
Doar tu luminezi,
Ce zi e astăzi când în ochii tăi verzi
Se aprind culorile smaraldului și greierii cântă a voioșie?
Adorm pe mâna ta caldă ca un copil ce caută iubire
E seară și iubirea se ascunde în bobul de grâu
Mierla aduce pacea
Respir un pârâu și murmurul lui e tot ce simt
Adierea inimii tale azi.
Mâine ne întâlnim cu palmele în iarbă
Jucându-ne de-a pitulata,
Până ce șoimii în zborul lor
Se cioplesc de nori în cuvinte și astfel ne tot strigăm
Ne tot chemăm, șoptind un ecou din glasul îngerilor.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre viitor sau poezii despre pace
La iarbă verde
Cu purcel și cu cățel,
Au ieșit iar în natură.
Iarba-i doar un firicel:
Restul e... maculatură!
epigramă de Viorica Găinariu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre verde, epigrame despre porci, epigrame despre natură, citate de Viorica Găinariu despre natură sau epigrame despre câini
Zeițele păgâne
Nu plouă si nu ninge, dar tu dormi
Afară bate vântul
E toamnă madrigală din păsări
Pleacă aripi ce zboară spre iubire
Trezește-te încet!
S-a luminat afară și s-au întors
În templu zeițele păgâne
Cu tot cu trandafirii oglinzii
și macii duminicii se rup
Desfrunzând pădurea, urcă pe dealuri
fluturi albastru colorați
Nu mai gustăm iubirea
Ne fură timpul sfera
Suntem ca răsuflarea
Ce s-a stins toamnă și vile și-n brume
Cuprinde-mă în brațe!
Și-n ochii tăi închiși ascundem o culoare.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri
* * *
De ce plecăm prea târziu
din aceste depărtări
deschide fereastra
aerul s-a stricat
parcă miroase a iarnă topită
într-un fum vechi de candelabru
descopăr o pasăre si e rănită lânga mine
doar vântul îmi spune ceva
e târziu, vremea ploilor de vară a trecut
vioara s-a rupt de corzile sferei
lumina dansează într-un greiere
parcă ar fi la ora trezirii de dimineață
nu-mi sta degeaba
apa si focul s-au risipit în inima mea
fecioarele au trup de statui
e o lume banală
numai capul pus pe tipsie rezistă la trăsnet
asta-i tot în jocul cuvintelor nu mai e nimeni
toți au fugit prea devreme
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre vioară sau poezii despre sculptură
În apa limpede a Lacului Mare
Nu mi-am dorit niciodată decât să te aud cu inima
Așa cum râul curge și susurul lui se-ngână cu cerul
Când ai ochii deschiși stelele sclipesc
În apa limpede a Lacului Mare
Atingi cu pleoapele lumina și întunericul
Mă zidesc în inima ta în fiecare zi
Ca un fir de iarbă într-un câmp
Tu mă adormi a pe un prunc și mă cerți,
Mângâindu-mă pe tâmple
Ca vântul ce-și pornește razele dimineața
Între un amurg și un răsărit.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre râuri, poezii despre inimă sau poezii despre dorințe
Românul, frate cu grătarul
Când vine ziua de Rusalii
La iarbă verde ies vandalii
Și după ce s-au stins cărbunii
Pe-acolo zici c-au fost și hunii!
epigramă de Vasile Manole (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre cărbune sau epigrame despre România
Colindele de mătase
De ce îmi cânți colinde?
Sunetul lor e de mătase
Catedralele gotice își au lumina lor
Uneori ochii noștri sunt prea sensibili sa vada lumina
Sau prea încărcați de umbră
Inima e ca un basm trist
Reflecția luminii e umbră în pietre
Trebuie să mă dezbrac de cămașă și să plec
Am văzut în ochii tăi tot... obrajii de copil
Îngeri nesupuși, somnul, catedrala rămâne închisă, Pentru restul zilelor de sărbători.
Spalăți mâinile în trandafiri
Argintul ce curăță apa, aruncă-l
E atâta lumină, încât cuvintele s-au făcut lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre Crăciun, poezii despre zile sau poezii despre sărbători
Recviem
viața se stinge ușor
într-un trup de țărână
cum seacă al apei izvor
într-o fostă fântână...
luminile toate s-au stins
sub palide pleoape...
frigul în trup s-a prelins
din aproape-n aproape...
gândurile s-au risipit
în noaptea de ceață...
dorințele au amuțit
în trupul de gheață...
iluziile toate s-au dus
păreri trecătoare...
speranțele toate-au apus
ca stelele-n zare...
viața s-a terminat
ca apa din ciuturi...
visele s-au spulberat
ca roiul de fluturi...
poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre sfârșit, poezii despre gheață sau poezii despre fluturi
Plouă și noi ne iubim
Plouă trupurile stau cuminți
lângă liniștea pietrelor
Mâna mea te mângâie pe trup
Orizontul își îmbracă vântul
în fulgi de zăpadă
Dimineața, iubirea ca soarele,
Curată în flori de nufăr se ascunde
Îți cuprind mânile cu somnul
Și liniștea păpădiilor
Eu știu să te iubesc cu apa
Și focul cu seara și dimineața
Ce ridică curcubeul, scăldat în soare
Acum timpul face din aripi magice
Culori albastre galben-verzi
Un zbor de cocori în translucida iubire.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă
Crizantemele
Crizantemele sunt florile ce mor. odată cu toamna
Strălucind se desfac și se înalță la cer,
Lăsându-și catifeaua ca o eternă poveste
Murgul doarme în iarbă
Dimineața îl găsește, visând a iubire
Miroase coama lui jucăușă
Aripile lui zburând se îmbracă frumos
Fata cosânzeană curtată de zmei, obosindu-le privirea
Cu ochi migdalați ca stelele,
Uriași fac poduri la trecători
În zori tomnatici, bruma.
Îți picură laptele din piept.
Doarme micuța egretă cu sufletu-n palme
Ațipită în vis, cum soarele în leagăn o știu stelele
Ochii șoimului ce dezleagă cerul de stele
Și vântul de piatră
Tac lumânările
Iubirea lui Perseu
Arde sărbătoarea corturilor
Își numără fii, rugul arde scarabei și zei
Au roșii obrajii
Ce liniște pe muntele cetățuia
Urcă o cruce la deal
Vânată ca focul pașilor grăbiți,
Unde-i primăvara?
Unde doarme fata de împărat, prin codrii risipiți
E un fel de zbor în veșnica zăpadă
Umbre și istorii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare
Îngerul de pe mări
Plutește-n nemișcare un înger pe mări
Salvează orizontul din ploi
Se naște ziua!
Mă împart scări de apus și toamne în miazăzi
Un început cu brațele tale întinse până la cer
Aseară am zburat cu ochii tăi în suflet,
Visând la o enigmă din spațiul sideral
A nins și s-au oprit secundele,
În macul ferestrelor deschise,
Lipindu-ți de cămașă un trandafir regal
Și eu poetul vremii te-am mângâiat un pic
Zăpada s-a topit în albul străveziu
Lumina de azur s-a contopit în timp
Culorile se așează tot mai adânc în apă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp
Doar în ochii ei mă limpezesc
Iubirea nu se poate ține în lanțuri
Ce vrei, femeie, fără temei să ardă ca tu să înțelegi ce e iubirea?
Sunt ochii ei ce-mi limpezesc privirea
Cum primăverile albesc grădina cu florile de tei
Si de m-aș mai naște încă o dată tot aș începe s-o iubesc chiar dincolo de poartă
Doar în ochii ei mă limpezesc
Și poți să crezi că dragostea se-nvinge?
La miezul nopții luna iar răsare
Inima mea am dăruit-o în palme pentru ea, doar Ilenei Nana
Și pulsul bate iar ochii îmi sclipesc
Când se întâlnesc cu ochii ei în zare
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre puls sau poezii despre miezul nopții