Sufletul de iarbă
Cum s-au zidit în mine amintiri ca în vechile ceasloave?!
Acuma aflu că sunt mort și rănile
Sunt calde pe cruci de lemn și cruci de piatră
Vântul își șerpuie iubirea-n vânt,
Înnobilind cuvântul,
Noaptea mea și luna mea vor deveni mestecăni și vor îngheța,
Vor triumfa nepăsări pereche în colțul gurii.
Un blestem acoperit cu flori va șterge ochii de lumină,
În zorii precursori ai zilei voi rupe litera de foc
Și voi zbura spre tine cu sufletul de iarbă.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre lemn
Citate similare
Vor bea
din mine iubitele
după ce mă vor dizolva
în poeziile pe care le-am dăruit
o să dansez tango
cu ultima și prima
zeițele vor bea ultimele cuvinte
amestecate jumătate jumătate
cu whisky contrafăcut
o să fie ceva confuz
setea lor e mare
o să mă dizolv în lacrimile lor
de fericire vor zbura printre nori
vor bea din mine clătinate
de vântul de toamnă
multe patimi o să le rămână
în cerul gurii după ce-au trecut de buze
o să le transfer povara mea
pe umerii lor sărutați de buzele
mele pătimașe și fierbinți
voi deveni o băutură winterfresh
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dans
- poezii despre whisky
- poezii despre trecut
- poezii despre toamnă
- poezii despre tango
- poezii despre sărut
- poezii despre poezie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Voi fi adierea de vânt - replică la poemul "Pentru o clipă veșnică" de Lorin Cimponeriu
Am să deschid brațele larg spre tine
Când soarele ne va fi alinare
Când norii vor dispărea și eu te voi striga
Pentru a împleti cu drag lumina.
Vorbește-mi în limbi necunoscute
Eu voi înțelege lumea ta, cu limbajul inimii
Voi ridica privirea spre frumusețea din jur
Voi dezmierda pruncii prin cuvinte de alint
Pe care mai târziu mi le vor spune...
Când eu voi fi doar o adiere de vânt
Pe un obraz al unui adolescent grăbit...
Printr-o lume ireal de frumoasă...
Printr-o poveste de iarna cu soarele, răsărind.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frumusețe, poezii despre promisiuni, poezii despre nori, poezii despre inimă, poezii despre iarnă sau poezii despre cuvinte
Lemn de foc
Și va veni o vreme, când toate se vor spune
Și ce-i banalitate, va deveni minune,
Și va urca iubirea la rangul ei cel mare
Și am să vin la tine, să cad de pe picioare.
Și ca să-mi fie bine, eu cred ca e mai lesne
Să fiu copac în lume, să port pământ pe glezne
Și încă de cu toamnă, de toamna ce-o să vină
Să pot intra sub iarbă, să capăt rădăcină...
Și când se lasă noaptea pe noi ca o arsură
Cu florile nebune, să te sărut pe gură...
Pe urmă celelalte ce vor urma firește
Vor pedepsi pe-acela ce astăzi te iubește.
Și tu nedumerită de taine nepătrunse
Să te trezești deodată că te-nfășori în frunze
Tu însăți mă vei pune pe foc cum se cuvine
Dar când voi arde-n sobă voi fi din nou cu tine.
Și n-ai să știi probabil,
Prin crivățul de sânge,
De ce se uită focul
În ochii tăi.. și plânge...
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre foc, poezii despre vinovăție, poezii despre sânge, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre picioare
Adierea primăverii
Ninge și tu ai ațipit în brațele mele.
Aseară, un fulg s-a coborât în șoapta ta.
Cât de frumos mi-ai zâmbit!
În colțurile gurii tale au crescut flori de mac
Văzduhul în privirea-ți s-a topit.
Ți-ai așezat mâinile pe trupul meu ca un balsam
Ochii tăi s-au deschis mai mult ca zările,
Închizând rănile,
Ți-am închis ochii tăi, cu ochii mei care s-au întâlnit în sferele de lumină, topindu-se-n cântec
Am strigat amândoi, unii la alții,
Până ce dimineața, către cer au zburat porumbei
Ți-am sărutat ochii cu tihna mea,
Așa cum bate vântul în adierea primăverii.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre porumbei, poezii despre ninsoare, poezii despre mâini sau poezii despre muzică
Adierea primăverii
Ninge și tu ai ațipit în brațele mele.
Aseară, un fulg s-a coborât în șoapta ta.
Cât de frumos mi-ai zâmbit!
În colțurile gurii tale au crescut flori de mac
Văzduhul în privirea-ți s-a topit.
Ți-ai așezat mâinile pe trupul meu ca un balsam
Ochii tăi s-au deschis mai mult ca zările,
Închizând rănile,
Ți-am închis ochii tăi, cu ochii mei
Care s-au întâlnit în sferele de lumină, topindu-se-n cântec
Am strigat amândoi, unii la alții,
Până ce dimineața, către cer au zburat porumbei
Ți-am sărutat ochii cu tihna mea,
Așa cum bate vântul în adierea primăverii.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, nostalgie departe
Într-o zi toate acestea vor deveni pământ,
nu voi mai fi pentru a mă bucura, încă.
Voi face gălăgie de sus dintre stele
pentru că ele vor fi surorile mele.
Într-o zi voi fi tunet și ploaie.
Într-o zi veți cere aripi de înger cerului.
Într-o zi, ce va fi îndepărtată...
Cine știe dacă voi avea ochi spre a privi
pe cei care vor falsifica chiar și suspinul.
Într-o zi voi fi zefirul din depărtate universuri.
Într-o zi toate acestea vor avea un sens.
Vei vorbi de acest contribut la progres?
De voința de a ne înălța din adâncuri întunecoase,
noi mergând prin noroi rupându-ne încălțările.
Într-o zi aceste cuvinte vor deveni lumină.
poezie de Lidia Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre vorbire, poezii despre ploaie, poezii despre patrie sau poezii despre devenire
Cât ne mai ține Dumnezeu
Dacă aș dormi pe o piatră,
aș iubi piatra ca și cum aș
fura un copil orfan și l-aș
alăpta lângă foc.
Dora, prefă-te piatră! Pe
mesele săracilor. Acolo
îngerii nu au sare de
pus pe răni.
Se vor răsturna mesele
peste câini, vor tremura caii
păscându-ți carnea
împietrită pe firul de iarbă.
Dacă aș pleca într-o
noapte, aș iubi întunericul
ca și când aș rupe ultima
pâine în două: jumătate
copilului, jumătate dată de
pomană pentru mama
moartă de o mie de ani.
Când se vor sfârși ploile,
voi iubi muntele ca un porumbel
nemaiîntors pe corabie.
Prefă-te piatră, Dora, vei
zbura cu oase cu tot.
Cu pământ.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre somn, poezii despre religie sau poezii despre pâine
Voi muri...
Poate că voi muri iarna ca iernile ce se opresc în târguri
Țiganii de mătase mă vor îngropa în dansul lor
Și steaua călătoare, răstignindu-și razele se tot oprește
La geamuri depărtării albastre
Doar sufletul visează și restul e profan
O pată de lumină se scurge
În intuneric un duh de pace
Ochii tăi mă m-ai ating, când eu visez că ninge
Cu degete înstelate, copilul din mine gângurind cuvinte.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre stele sau poezii despre pace
Palmele de dor
Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde ești tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îți acopeream ochii cu liniște
Caută-mi un puzzle!
Așterne-mi în inima foc,
Desfă-ți mijlocul sânilor!
Și te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îți deschid ochii cu dimineața ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre sâni sau poezii despre lut
Să nu te uit
mâine când ție în obraji
și-n gene tremurânde
vor ninge răsărituri
și norii se vor curba în lacrimi
voi striga cerului...
da
când vor crește
în picături de iarbă
pe verde albastru de cer
amintirile noastre
voi spune...
a fost
când voi întoarce timpul
către astăzi
și tristețea va ploua în mine
cu apusuri târzii
voi striga...
stai clipă!
pune totul aici
în cumpăna mea
să nu te uit.
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre tristețe sau poezii despre creștere
Într-o zi voi urca într-un tren...
într-o zi voi urca într-un tren...
cu ranița mea cea grea în spinare
plină cu tot ce-am adunat de pe drum...
și-n liniștea vagonului voi deșerta
toate amintirile mele de-a valma
le voi lua pe rînd și le voi șterge de praf
cum iconarul și-așază icoanele la margini de drum
și ele vor lumina și vibra la fel ca atunci
clipe oprite în chenare de lemn afumat...
va străluci în soarele unei amiezi de demult
cîmpul cu iarba înaltă și florile multicolore
tata încordat și gol pînă la brîu și coasa
șuierînd ca un șarpe de casă prin iarbă...
bunicul ghemuit pe prispa joasă de lut
cu pipa alene fumegînd în colțul gurii
și păunul cu trupul lui arcuit pe șura cea veche
cu țipătul tragic ca o chemare de moarte...
îmi voi rezema capul greu în palmele umede
și voi adormi în țăcănitul ritmic al roților de tren
tot mai înfundat și mai îndepărtat... și în șuieratul
tot mai răgușit și mai stins al locomotivei...
și voi visa cîmpii elizee cu iarbă și flori multicolore
și pe tata zîmbind ca de-o mult așteptată regăsire...
într-o zi voi urca într-un tren....
poezie de Grig Salvan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre icoane, poezii despre flori, poezii despre înălțime, poezii despre încordare, poezii despre șerpi sau poezii despre tragedie
Când vei pleca
Când vei pleca, copac voi deveni
Singur pe deal voi sta în vânt și soare
Și te voi aștepta din nou să vii
Chiar dacă secole vor trece călătoare.
Voi crește mare, umbră eu voi da
Și multe păsări voi avea pe ramuri
Și mulțumit voi fi de soarta mea
Căci tare mult voi fi iubit de neamuri.
Dar, vai! Clipă de clipă, zi de zi
Îmi va fi foarte, foarte dor de tine
Și te voi aștepta din nou să vii
Pe-aripi de vânt să te întorci la mine.
poezie de Nicholas Gordon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre mulțumire, poezii despre dor sau poezii despre crengi
Orizont
Nimeni nu mai cheamă zeii să culeagă vântul din stepe
La noapte voi bea cu steaua polară
Voi spune cobzarului să aștepte
Și îmi voi împărți inima cu altă vioară
Nu mai veni!
Cerul și fluturii sunt plumburii
Merele s-au cosit, iarba-i albastră
Tu nu ai de unde să știi
Nici vântul nu te așteaptă
Nici imaginea ploii solare
Solstițiul a coborât în toamnă, lumina la val
Albastru e negru, cuvintele sunt sparte
Aripi de păsări aleargă întoarse spre moarte
Moarte șoptită din inima mea
Mă atinge vântul atunci și acum nu mai veni!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru sau poezii despre vioară
Nu sunt un fulg, sunt chiar lumina
Deși tu ai plecat in negura pustie,
Eu am cuprins lumina sufletului tău
Și am descifrat taina împletirii artelor
Nu caut sa respir prin porii pielii tale
Ci voi atinge sufletul in dansul fără ritm,
Ma simt ca un voal in senzații multicolore
Ce va cuprinde timpul și mintea uneori.
Să ne atingem ochii prin calde îmbrățișări
In care timpul nu e limitat de tine, nici de zei
De astăzi voi fi regina propriei vieți,
Voi lumina precum un felinar in noapte
Și voi cuprinde nemărginirea in lumea fără sens.
Prin somn voi cuceri țărmul, fără limite
Fără reguli și desprinse zări.
De astăzi îngerii nu se vor ascunde...
Vor domina lumina și vor atinge zarea...
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limite, poezii despre viață sau poezii despre ritm
Voi scrie...
Voi scrie Adevăr pe brațele sleite
și vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
și vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
și boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
și vor sfinți cântări, și vor sfinți cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin și pe durere
și zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii și pe ștergare
și fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
și lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
și voi culege mană, și voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristețe și pe-amar
și voi culege miere, și voi culege har.
poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Își mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Cum a fost noaptea asta, iubito?
Luna iarăși a coborât în palmele mele
Ți-am făcut cunună din iarbă
Am deschis zorii și roua dimineții
Am descântat-o până la răsăritul soarelui
Ne-am mai născut pentru o nouă zi
O fereastră, ca un ulcior cu apă
Am așteptat să-ți deschizi ochii
Să-ți privesc stelele din ochi
Să te sărut pe pleoape,
Precum valul își mângâie corăbiile obosite, de atâta iubire
Și din înaltul cerului senin în palma ta
Să mă cuprinzi cu tot cu noapte și amintiri
Cu tot cu noapte și iubire, dedicat ție, iubita mea Ileana.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre naștere, poezii despre marină sau poezii despre dimineață
Inima mea te caută în culoare
Singurătatea fară tine înseamnă mult,
doi si cu doi sint infinit
merg de la răsărit pana la apus si scriu cu mâna prin cenușă
macii afară scot capetele
luna tremură printre copaci
timpul se contopește-n palme
si tu te asezi cu trupul pe nisip, visind să dormi
cum ai iubi o floare si mâna mea te caută in culoare,
topindu-ți sărutarea, in gura mea cu foc
tu mă trezești noaptea
coboară intro depărtare de fluturi verzi!
lumină nepereche si doare somnul fără tine.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau poezii despre nisip
Altarul
De vei atinge zările cu mâna.
Să știi că eu sunt haina ce te cheamă
Să-mi fi altar în zilele de taină
Când merii vor zâmbi și voi schița
Un alt deznodământ în viața mea.
Razele de soare se vor ancora
În miezul zilei eu voi sta să te ating pe umerii
Pe care mă sprijin în noaptea grea
De vei schimba numărul de telefon
Eu te voi chema cu gândul meu
Și vei ajunge iară în visul meu acel necunoscut
Ce tainic îmi vorbește
Despre al meu cuvânt și despre stele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vestimentație sau poezii despre telefon
Autodafé
Îmi vor spune "nebună"
când le voi arăta
cu degetul spre locul, cât un bob topit de Lumină,
pe care-Și odihnește fruntea Dumnezeu.
Speriați,
dând naibii logica pe frică,
vor arde aerul de deasupra Pământului întreg,
vor otrăvi apele prin care curge Viață spre viața lor meschină
și vor rupe cu dinții carnea caldă, pulsând încă,
dinăuntrul pieptului meu.
poezie de Mădălina Grama Toma din Cuvinte în dreptul inimii (2006)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre odihnă, poezii despre logică, poezii despre frică, poezii despre dinți sau poezii despre degete
Îndepărtare
[file de jurnal afectiv]
într-o altă viață voi fi pasăre
la toate ferestrele mângâiate cândva
îmi voi așeza cântecul aproape-amintindu-mi
într-o rătăcire/ într-o neliniște... într-o așteptare
când se vor fi oprit ceasurile ca pe spectacol
floarea își va crește înțelepciunea personală
cu filosofia lor argintie și fragedă
gâzele vor acoperi rănile și pământul
răsucirea aceasta a ta înspre mine
punând în primejdie cosmosul
ca de orbire voi piguli ochii trecătorilor
într-o atingere tandră-fantomatică
se va apropia orizontul în fâlfâit vocalic
iertându-mi lipsa de stare... nepotrivirile stranii
la cumpăna destinului
voi pune semn
mâinile-ți vor fi încătușate
vei crede... de mine...
nostalgia va face cuvintele să izbească
intrată în tăcere
voi fi pasăre...
nu vei ști tu
să ajungi
la mine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre tăcere, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre reîncarnare sau poezii despre pericole