Morminte
să nu jelești morminte-n despărțire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când neființa tainele-și ascute
sub existența flacără subțire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea pețire,
în racle-i Dumnezeu și-n asfințire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiți, dar ești din mine coastă
și fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de mințile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre vamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre nisip
- poezii despre naștere
- poezii despre iad
- poezii despre gânduri
Citate similare
Te scriu pe a iubirii clipei urmă
Te scriu pe a iubirii clipei urmă,
Nu ne mai luminăm în ceas ce vine
Și-avem în sânge piatră de ruine
Și ne umbrim în cuget ce ne curmă.
Trecutul mi te bea, năluci vecine,
În repruncire-i între noi o gurmă
Când morbul altor taine ne mai scurmă
Da'n paza noastră crește mărăcine.
Și cum povestea are asfințire,
Fiind căzut în dragoste mai ieri,
Din amintire curge-amor subțire.
Ci viitorul tu să nu mi-l ceri
Și lasă frunza-n brâu, spre Rai pețire
Și, dragă, nu mai năvăli-n plăceri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Quinn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre iubire
- poezii despre viitor
- poezii despre vecini
- poezii despre sânge
- poezii despre rai
- poezii despre plăcere
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nonsensuri
(despre tine)
enigme în tristul de ploaie strică umbra
încolțind o luciditate a morții în grădina luminii de-ntuneric
săpând la rădăcina minciunii fântâni de-adevăr
tu vii către a locui apa nimicului eu
vrând a urca acolo unde se coboară,
nălucă de sorgintea tăcerii
izvodită-n albul de sub strigătele poeților ești,
femeie fără truismele existenței,
cu rănile eternității,
în galop pe umbra ta din tristul de ploaie
pe glia visului meu treci fără poveri de-ntrebare
gândul doar mi se mai vopsește mirare,
duhul, bând clipa lângă nemoarte
din pipa cu fum fără timp cheamă scribul
să urce zidire pe unde se coboară
toată ploaia asta fără umbră,
asemenea fantomei tale de femeie...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre visare, poezii despre poezie, poezii despre moarte sau poezii despre minciună
Altul la fel
spre sus zvârlind privirea ta cea castă,
spre cerul plâns, tenebre de robie
la temnița din lacrimă te-mbie
în imprecații venerând năpastă.
pe zări, în a zadarului fobie,
ți-e zborul tot o liniște fantastă,
morminte-n orizont îmi naști din coastă,
aceea ce ți-am dat sub stea zglobie.
acolo demiurg a smuls din mine
în sânge de cerneală să-mi exiști
femeie, către nunta care vine...
ci în peniță port, în hram de triști,
havuzul ochilor pe stih, în sine
doar pierdere de clipe să asiști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre sclavie, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre nuntă
Slovă despre mine
lumină-mi este liniștea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu neființa ce îmi neagă.
cu viața către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înțeleagă
penița-mi suie vise în desagă
și-n toate e tăcerea ta neștearsă.
și ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portița de intrare-n paradis
ne-așteaptă-n coacerea de taine-n larvă.
privind oglinda însă tu ești doar
o slovă despre mine-n dicționar.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Balloo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre femei, poezii despre dicționare sau poezii despre cuvinte
Ploi tăcute
în umbre-s ploi tăcute de miraje
ce-n solitarul trai îmi sunt morală
iar așteptarea ta-i de abur fală
spre cer o lacrimă să îmi degaje.
lumina cea tenebrelor rivală
tot duce de-adevăruri reci bagaje;
de literă mă aflu în sevraje
în apa cântecelor, neavală.
da-n piept simțeam înțelepciune mută
și-n plumbul nostru aur năvălind
filozofală-i piatra-n doi gemută.
poeme de vecie iscălind
îți e fiirea flacără temută
în tine nemurire devenind.
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Poetul tău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre singurătate, poezii despre plumb, poezii despre muzică sau poezii despre moralitate
Coasta
Tu, domnișoară zâmbet rugăciune
La tine am a umbră vamă-n astre
Pe cerul pur de-s răcnete albastre,
Tăcândele merinde de genune.
S-au ofilit misterele în glastre,
Iubirea dezvelește căi a spune
Cea de a patra-n duh dimensiune
Și luminează inimile noastre.
Și aș fugi, dar zău că nu știu unde
Căci zările s-au adunat mănunchi
Din veacuri în spinare de secunde.
Beții îmi suie-n sacrul clipei trunchi
Nu știu de dragoste a mă ascunde
Și cad spre tine, coastă, în genunchi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Melpomene
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre secunde, poezii despre prăpăstii, poezii despre inimă sau poezii despre astre
Ecou minim
Sub pas de om e umblet de minciună
Veghează umbra-n zarea lumii, mica
Și în infern de șoapte ești, adică
Femeie-n sânge foc având să-mi spună...
De-acolo fumul rugăciuni ridică
Seninul trist pe miez să se depună,
Ci stihul ne e dat spre împreună
Că frigul din distanțe doarme-n frică.
Absența ta îmi locuiește-n perne,
În adevăr e Raiul rătăcit,
Din pipa vremii suie căi eterne...
În poezia timpului ghicit
Ne zice-n văz o rază-n zori a cerne
Și-n moarte-i duh de luturi sărăcit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălării pe un scalp cunoscut
tăcerilor e șoapta ta sudalmă
la stins de gânduri nopții pe tăișuri
amorul când ne zice măruțișuri
și trupul tău îl învelesc în palmă
în insomnii de patimă-n hățișuri
tumult e-n sânge, cruce însă calmă
la Dumnezeu ni-s îngerii în valmă
iar păsări sunt zidi acoperișuri
ci tu, femeie-n necuprinderi ale
cuvântului de liniști și de rost
incendiezi tenebre nupțiale
din neființa clipei ce a fost
mă naști iubind poemul vieții tale
scriind vecie visul anagnost
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Piket
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre păsări sau poezii despre noapte
Om nestins
[sonet schizo]
e piatra grea sui-n aureolă
și calea-i plină de nectar sisific
pe-altare gândul către-amor sacrific,
tu dulci absențe cerni sub stea frivolă...
pe-atunci era doar clipa, timp mirific
acum sunt leaturi, spre-asfințit gondolă
singurătatea-n sete benevolă
izvorul trist îmi cere să-l purific...
din amintire îți trimit misivă
că azi spre mâine țin poveri de-amurg
cu moartea-n țâța vieții, succesivă...
că mă tot nasc în umbre care curg
din veci să car ființă pe potrivă
a tot de om nestins și demiurg...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre scrisori, poezii despre sacrificiu, poezii despre prezent sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Cântecul clipei
Oglinda îmi șoptește prin firele albite
Că lupii vremii mușcă din fibre obosite,
Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare
Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare.
Dar toamna generoasă, ca struna de vioară,
În sunete adună un ritm ce înfioară.
E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie?
Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie?
Spre zări necunoscute cocorii se agită,
Își flutură penajul prin ceața-ncremenită;
Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige,
Capriciile vremii în mine s-or înfige.
Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfășoară,
Dar cântul clipei mele mi-e drag ca-ntâia oară.
Lumina mă-mpresoară și-a vieții serenadă
Mă strânge ca o rugă sub bluza de zăpadă.
poezie de Georgeta Muscă Oană
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vioară, poezii despre toamnă, poezii despre sunet, poezii despre ritm sau poezii despre lupi
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce,-n credințele lumești,
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e, și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre promisiuni
Vama iubirii
Cum ar putea să-mi fie dor de tine,
când ești în jur, în gânduri și-n tăceri
pierdute-n clipele de revederi
aievea sau acolo, doar, în mine?
Iubirea mea nu știe ce e dorul!
Cum ar putea, când știe că îmi ești
aceea ce-n credințele lumești
din inima-mi privește viitorul?
Să-mi fie dor? Nu-mi e și nu ai teamă
că-n timpul din clepsidră - un nisip -
un fir e fără tine și te cheamă.
Niciun alt gând, nimic nu îmi destramă
din visul împreună, nu e chip
să treacă de-a iubirii noastre vamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fleacuri autumnale
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre sfinți sau poezii despre seară
Viu ori treaz
pe vani pereți plâng sfinți în ilustrații
și-n sacre lacrimi desenez blesteme...
când de-al ei cântec pasărea se teme
voi, oameni, o enigmă clipei dați-i
că e cenușa stinsă-n anateme
renașterii nu-i zbor în respirații
carnală existență-n strâmte spații
și timp doar până liniștea să cheme
am frânt din mine să îmi fii femeie
ca să-mi rămâi amor și după veac
sub ochi tămăduindu-mi moartea, cheie
a descuia pe îngerul sărac
ce am lăsat să-mi umble prin idee,
dar viu ori treaz mi-e stihul tot un drac...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre sfințenie
Pe scurt
pe vremuri nu-mi tremura frica-n peniță,
acum îmi deschid tot mai des sternul
să văd în inimă
cât îmi mai este ceasul și când
îmi va suna de trezire
în dimineața zilelor veșnice
și către nopți fără dragoste de întuneric
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre dimineață sau poezii despre ceas
Corigent la poezie (cântec hain)
[sonetul a pierde... răbdarea]
șoptiri de-amor și măr ne beau din voce
și pofte pâinea sângelui mănâncă
carnagiu-n buze cu sărut ni-i încă
zidind sub clipe-altare reciproce
iar când îmi ești în trist de ploaie-adâncă,
a se înfige-n racla-n plumb precoce,
pe numele ce mâine să evoce
te strig sisific, urc a vremii stâncă
născuți și lutul neștiind lumină
morminte-n trup din întuneric vin,
enigma-n duh doar suie-n rază lină
în piept pământului, crescând hain
sicriul cântă-n patimi de ruină...
fiind, sub zodii ni-i iubirea-n chin
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Perseu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sărut, poezii despre stânci, poezii despre reciprocitate sau poezii despre pâine
Purtătoarea de coastă
toate liniștile tale mi s-au vărsat în mațe,
femeie, acolo au prins a-mi crește fluturi roșcovani
ca niște zbateri de flăcări,
dedesubt cenușa iubirii renaște omida
și iar îmicresc fluturi
până interiorul mi se face locuitor într-un altul
pacea de tine nu va exista,
doar vezi că îți rostogolesc zilnic rotundul clipelor
pe muntele cuvintelor abstinente de la luciditatea zadarului
bețiv al cernelii, în ebrietate de tine
și totuși ești o inexistență,
carnea ta e o ceață în plaiuri montane de idealuri
când fac dragoste cu tine îmbrățișez văzduhul orizontal al odăii
din omida închipuirii fluturii omida de deasupra
mațele mi se sfărâmă în așteptarea venirii tale, carnată
poți fi oricare purtătoare-mi de coastă
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Loky
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre pace, poezii despre munți, poezii despre idealuri, poezii despre foc sau poezii despre existență
Zăbovesc
zăbovesc atemporal printre rosturile zilei
delimitată de toate miresmele.
cu mine e arderea fără flacără
în urma căreia nu mai crește nimic.
dorm între două emisfere
foarte departe și tot mai subțire de lume, de tine,
într-un exil aglomerat de oameni.
vertijuri de roz dispar,
viziuni tocite din detalii închipuiesc ploi calde pe umeri,
fisuri în ziduri și-n așternut stupoare,
petale de mâini și picioare sfidând incertitudinea mea că exist.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre roz, poezii despre picioare sau poezii despre mâini
După fustele vremii
locuiești într-o clipă de ieri
ploaia amintirii și-a ridicat fustele și plouă cu bucățele de timp
mâine își va aduce aminte de azi
fântâna sânului tău rostește alb sub cuvinte
eu n-am a face,
înmormântez rugăciunea în cer
într-o vreme pitită sub eternitate
spălându-mi apele duhului de noroaie,
de aluviuni de cuget, spre a nu cerceta pe Dumnezeu
multul tău e un puțin,
între tine și mine aerul e țesut cu șoaptă
în zborul îngerului între noi
în mine oglindită ești, ești icoană
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Jedi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu strigat
[sub zodia rimei]
Îți este-a flacără, ba a-ntuneric...
În clipe asuprită-i viața toată,
secundele-s genuni ce-n sânge-noată
și șarpe-i traiul, unduind himeric
În dimineață dragostea îmbată
iar coasta mea din tine e-n feeric
și-s om, în lațul viețuirii, sferic
de lacrimi ud tăcerii grea, turbată
Ești întrebarea taină să aprindă,
în zori de noapte visul despletești
eu te privesc, icoană, în oglindă
Singurătatea-mi ține gându-n clești,
în cuget las cerescul să-mi cuprindă,
sunt propriul chip cioplit, din care crești...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane