Te scriu pe a iubirii clipei urmă
Te scriu pe a iubirii clipei urmă,
Nu ne mai luminăm în ceas ce vine
Și-avem în sânge piatră de ruine
Și ne umbrim în cuget ce ne curmă.
Trecutul mi te bea, năluci vecine,
În repruncire-i între noi o gurmă
Când morbul altor taine ne mai scurmă
Da'n paza noastră crește mărăcine.
Și cum povestea are asfințire,
Fiind căzut în dragoste mai ieri,
Din amintire curge-amor subțire.
Ci viitorul tu să nu mi-l ceri
Și lasă frunza-n brâu, spre Rai pețire
Și, dragă, nu mai năvăli-n plăceri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Quinn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre iubire
- poezii despre viitor
- poezii despre vecini
- poezii despre sânge
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre plăcere
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Morminte
să nu jelești morminte-n despărțire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când neființa tainele-și ascute
sub existența flacără subțire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea pețire,
în racle-i Dumnezeu și-n asfințire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiți, dar ești din mine coastă
și fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de mințile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vamă
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre nisip
- poezii despre naștere
- poezii despre iad
- poezii despre gânduri
Poem al cărnii cu viciu a nefi
Fiind, de cazi în umbre-a morții viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ți-s rănile din gând în chinuri coapte
Și-n sânge ai de patimi edificiu.
Cu mine te-nvelesc și bându-ți șoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l țin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.
Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exiști a neființă idolatră.
Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Și-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre întuneric, poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre sărut, poezii despre plumb, poezii despre noapte sau poezii despre moarte
Cea de a patra dimensiune dintre noi
înmormântând sărutul tău pe gură
în mine șoapta clipelor adie
părelnic mâine, bând din veșnicie
e-n vise ce din ieri se tot țesură.
spre amintire astăzi drumul știe
eresul stins din flacăra cea sură
de-atâta-nzăpezire sub arsură
a stihului pe sânul de hârtie.
și totuși căi mai am spre mine-acasă
pe unde e cuvânt să te mai scriu
acolo unde nu-i de-amor sicriu
și noaptea în iubire nu se lasă.
că drag mai am de împărțit cu tine
cât încă moartea nu îmi aparține...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare sau poezii despre prezent
Fără alte cuvinte
(sonetul de timp)
renasc tăceri, ruine emulsive,
tu-ndestulezi cu taine-a ta ulcică
ci între noi a depărtări despică
o sete-n sânge fiert, stingând misive.
și-n rugăciuni fiind infern de frică
expectoram mirări și moi, lascive
la uși erau doar umbre convulsive
a înviere-n crucea noastră mică.
aceleași vorbe am spre a ne spune
în stih seninul mi s-a domolit
dar pe mai mult e de nimic genune.
îmi amintesc sonetul monolit
și clar și verde, da-n clepsidră dune
furtuni de timp truisme-au dezvelit...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre senzualitate, poezii despre scrisori, poezii despre prăpăstii sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Asculta-ti sufletul
Asculta-ti sufletul,
Cind deznadejdea iubirii te copleseste,
cind neincrederea dragostei te macina,
cind gelozia iti intuneca gindurile,
esti prins in abisul tristetii....
asculta-ti sufletul acela gol si transparent
prin care traiesti fiecare amintire in prezent
si o amplifici la maxim in fiecare secunda a tristetii,
parca vrand sa o separi de ce a fost rau,
de o dragoste uitata, de o gelozie prezenta,
si sa ramai cu o dragoste pura intr-un coltisor de rai,
asculta-ti sufletul caci viitorul te invata cum sa traiesti in lumina sa
in care se oglindesc ratiunea si iubirea trcuta,
dragostea si uitarea,
deziluzia si cugetul clipei in care ai mers mai departe,
numai ele te invata viitorul,
cum sa speri si sa separi ratiunea de iubire
si iubirea de trufie, mergand mai departe spre infinitul vietii....
asculta-ti sufletul.
poezie de Silviu Petrache (11 martie 2005)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre gelozie, poezii despre uitare, poezii despre suflet sau poezii despre secunde
Paradigme maneliste
pe chip ca de hârtie-n alb pierindă
îmi tălmăcești eresul tău cu struna
și iarăși în amor e toamnă-ntruna
cu frunza-n brâu de flacără fiindă
pe gura ta-i truism și e minciuna
și-ți este-n zori privirea mea oglindă
când dintre stins și sete să te-aprindă
tu nu culegi din taine pe nici una
veghindu-i îngeri umbrei căpătâiul
tangoul de lumină-ți suie-n glezne
și mai era și-un vis de pisc, dar bezne
au așezat mormânt pe sânge-ntâiul
răpindu-te cu ochi păgâni, frumoaso
în mine mierea de iubire las-o
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Momo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tango, poezii despre minciună, poezii despre miere, poezii despre manele, poezii despre gură sau poezii despre glezne
Nu râde citind înainte
[voiculesciană]
Îți vizitează ochii tristeți de ploi mărunte,
Pe aurul zâmbirii argintul lor își lasă...
Ce diavol, Doamne,-i clipa ce pacea ne apasă,
Sisifică-i secunda suind-o iar în munte...
Dar când se va preface și azi în amintire
Și mâine-a fi de păsări în viață singur cânt
În viețuire noaptea s-o soarbă din potire
Vei ști atunci în sânge un drum ce-i timp înfrânt.
În imnul neființei de Sus enigme-n tot
Luci-vor pe-a ta carne cu zborul în ruine
Aeriform cuvinte din tanițe le scot
Și iată! Veșnicia în moartea noastră vine...
În rest aceleași umbre, fântâni ce-s de lumină
Când lor te-alegi pe cale, înmiresmată-n vină...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Twilight
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre înfrângere, poezii despre zbor, poezii despre vinovăție, poezii despre viață sau poezii despre tristețe
Sonet de noapte
Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.
Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n liniști se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.
A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al șoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...
Că și poeții Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut
Ochi de ploaie
Statuie-i amintirea, timp îndeamnă
spre viitor, din ou de azi să iasă
ca umbra ce-n lumină e crăiasă
când frunza-n brâu îmi ruginește-a toamnă.
Imaculări sub vorbă numeroasă
pe tine-n stih de liniște condamnă...
În poezia neființei, Doamnă
eu nupțial duc lutu-n a ta Coasă.
Iar Dumnezeu, în sacrul domiciliu
pictat e-n a enigmelor pereți,
pătat de Om cu rugăciuni... Șireți
se-adună Șerpi cu Mere în sigiliu...
Ci tu, femeie ce-n păcat exiști,
ai ochi de ploaie, uzi de taine, triști...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi
Care este
alergi pe urme umbrelor divine
iar Dumnezeu te-mbracă-n frumusețe
femeie cu privirile-ndrăznețe
în timpul care trece, este, vine
când îngerului rar îi dai binețe
zăcând a ta tristețe în ruine
și lacrimi porți a hazuri genuine
în ochii tăi, abis de seninețe
să te mai scriu, îmi pare vorba goală
și fără al zeirii înțeles,
un bici pe cruce, din zadar cules,
te-aduce-aminte din visări de smoală
pe gând e fum și viața e o pipă
în cugetul ce spre vecie țipă
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Puffy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi
Verde cosmic
Ci fără-ambrozii trec și zei la Punte
pe guri de-olimp sărut de moarte-a strânge
plătind, sub lacrima ce sete-nfrânge
un ban de vorbe-n tinereți cărunte.
Neliniști beau din ochiul care plânge
în trist de gând cu văzul de sub frunte
când omul scaldă dogme-n zări mărunte
ori de fiind când patimi plouă-n sânge.
Din lumânare fumegau duminici
și ruga rod de taine bandaja...
Final trăind, născută-n lut deja
a dimineață șoaptele-ți sunt birnici.
Femeie,-n cosmic verde-i, ne reneagă
mereu de brâu sub Măr cu frunza-ntreagă...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre păr cărunt, poezii despre plâns sau poezii despre mere
Instantanee
[vopsite în alb]
Din larva lui astăzi fluturele mâine zboară spre Luntre
clipa lui ieri ți-a întocmit banul de plată la Punte
când te-ai născut aveai deja Moartea în oase
existența e un pariu pierdut cu veșnicia
Uneori te locuiesc înțelepciuni
când noaptea e simbrie nesomnului, vopsită în alb
nenumele preacuvântului în hârtia cu tăcere,
în încă viețuire doarme neființa
pe tine te cunosc din pricina țâțelor tale
ce-și varsă imacularea dedesubtul poemelor de dragoste,
instantanee cu Dumnezeu, înrămate-n pereții odăii,
cruci aduc pe bustul meu cu degetele de a ține stiloul
Stiletul sângelui ne spintecă frunza-n brâu,
păcătuirea luturilor noastre
sufletele ni se adăpostesc în corola a tot de lumină
sub tenebra trupurilor însetând pofte lui Eros
În rest, mormintele nu ni s-au deschis încă
în cuibul acela carnea-n curândă nuntă,
în casa de piatră întuneric
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre sâni
Hulă
al neființei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
și să se vândă pe sub mâini de karme.
aprinsă-n patimi carnea e o iască
acelorași nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.
în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
și-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.
spre dumnezeu cel tată dar holtei
cioplești un fir de dragoste subțire
ce-l poți tăia ușor, de obicei
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Hermes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre mâini
Doar o amintire...
Copilărie - un simplu cuvânt, nu o simplă amintire
O mie de sentimente ce in mine reînvie
Când acest cuvânt melodios îmi sună în ureche
Frumusețea copilăriei - fără pereche
Știi tu oare ce frumos ne jucam pe câmpul verde-crud din al bunicilor sat?
Cum zburdam de fericire, cum făceam ce ne era mai drag?
Când probleme vieții nu ne interesau,
Când jocurile amuzante erau tot ce ne plăceau.
Dar nu mai putem face nimic
Timpul a zburat.
Nu mai sunt acel copil mic ce eram odată.
Când viitorul se aproprie și prezentul e trecut.
Trecutul rămâne doar o amintire vagă.
poezie de Alexandra Marinescu (21 septembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre frumusețe, poezii despre urechi, poezii despre umor sau poezii despre sat
Nimeni nu se lasă mințit
A căzut o boare de adevăr peste cuvinte,
vorbele spuse nu se mai pot retrage,
rămâne tot mai puțin spațiu de întoarcere.
Se impune totul printr-o lege nescrisă,
dar neîncrederea sporește tot mai mult,
nimeni nu se lasă mințit.
Ziua se urcă cu lumina pe schele,
ferestrele se deschid tot mai larg,
o neîncredere se ridică încet din genunchi.
Cine va sta în umbră să judece,
va ști să lase la urmă răspunsul
mult mai subțire decât se așteaptă
și mai străin decât noi, de întrebare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre neîncredere, poezii despre legi, poezii despre cuvinte sau poezii despre adevăr
Din tot ce am...
A mai trecut o zi, a mai trecut un ceas,
simt clipele prin amintiri cum zboară
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
duc mai departe-a timpului povară.
Și nu mă plâng, și nu regret nimic,
las timpului destinul să mi-l treacă
din ieri, din azi, din mâine mă ridic
chiar dacă-ar fi să sap și-n piatră seacă.
Ani grei s-au adunat în urma mea
tăcerile, mai lungi ca niciodată,
din gânduri îmi alungă piaza rea
și calea dreaptă-n suflet mi-o arată.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
cărările îmi par tot mai schimbate,
din tot ce am, din câte am avut,
în inimă-mi rămân doar nestemate.
Ridic cu ele-n cuget un altar,
pentru tăceri loc sfânt de întrupare
din vorbele arzânde ca un jar,
de strajă stând pe dune mișcătoare.
Chiar dacă toamna vieții a sosit,
nu mă opresc din drum, merg înainte,
pornind tăcut din locul hărăzit,
mă-ndrept tot mai smerit spre cele sfinte.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P
Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii și tine,
întreaga amintire de când eram om viu.
Averii mele brute mai grabnic dați-i foc,
vedeți că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârșitul nostru vine sfârșitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte și noroc.
Mai scriu aici ca banii găsiți prin buzunare
să-i îngropați cu mine ca semn că îi detest
și ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,
să m-așezați în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n față, cu lumea în spinare.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre testament, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre proteste, poezii despre orgoliu sau poezii despre noroc
Dracul gol
e tot spre a muri a mă renaște
pe-acest Pământ ce n-are-n veci vertebre
lumini cu viața învelind tenebre
din astăzi mâine coborând în moaște
în alergări de timp spre zări funebre
mi-e-n cuget năzuirea de-a cunoaște
în vis din flori corole să-mi demaște
prin omenești și trecătoare febre
și arbori sunt, ce umbrelor condamne-i,
pe-afară plumbul vine rostogol
de sub sisifica rostire-a toamnei
zadarnic dau de Tine blând ocol,
puținul Tău de vin de-n sânge Doamne-i
mai mult de-i dres în minte-i dracul gol
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Cu cât sunt mai aproape de cel din urmă ceas
Ce numai el scurtează mizeria umană,
Cu-atât văd ce grăbit e al vremii ager pas -
Și să mai sper în vreme e amăgire vană.
Spun gândurilor mele: Curând se va topi
Ca neaua huma aspră a trupului. Nu mult
Răstimp de-ale iubirii de-acum vom mai vorbi,
Căci vine potolirea simțirii în tumult.
Cu trupul deodată, speranța se va duce
- Ea care-atât ne-ndeamnă iluzii să nutrim -
Și lacrima, și râsul, și teama, și mânia.
E limpede cum printre păcatele năuce
Și sterpe, regăsită se nalță omenia.
Și cum ades zădarnic oftăm și suferim!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, citate de Petrarca despre iubire, citate de Petrarca despre gânduri, poezii despre frică, citate de Petrarca despre frică sau poezii despre ceas
Legată la ochi
De fiecare dată când am crezut că văd,
Îmi mai făceam noi răni, din suflet curgând sânge,
Când ceea ce văzusem lăsa-n urmă prăpăd...
Acuma știu de ce inima-ntruna-mi plânge!...
Atâta sânge curs s-a închegat în piatră
Și propria mea mână a aruncat-o-n mine,
Să-mi pedepsesc risipa IUBIRII strânse-n vatră,
Ce trebuia păstrată întreagă, pentru tine!
Astăzi, când ne vedem mai clar ca niciodată,
Răni vechi, încă mustind, îmi vindeci de trecut
La fel ești de rănit, deși n-ai nicio pată,
Doar că nu ai știut să ceri, când te-ai vândut!...
Și neputința grea, scăldată în IUBIRE,
Deschide alte răni, cu șovăirea sa,
Făcându-mă să cred că totu-i amăgire...
Ascunde-mă de mine și leagă-mă la ochi
Cu nemurirea ta!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!