Ecou minim

Sub pas de om e umblet de minciună
Veghează umbra-n zarea lumii, mica
Şi în infern de şoapte eşti, adică
Femeie-n sânge foc având să-mi spună...

De-acolo fumul rugăciuni ridică
Seninul trist pe miez să se depună,
Ci stihul ne e dat spre împreună
Că frigul din distanţe doarme-n frică.

Absenţa ta îmi locuieşte-n perne,
În adevăr e Raiul rătăcit,
Din pipa vremii suie căi eterne...

În poezia timpului ghicit
Ne zice-n văz o rază-n zori a cerne
Şi-n moarte-i duh de luturi sărăcit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altar de vise

tu ai altar de vise pe retină...
deşi din plumb nu-i aur, la o-adică
în tot seninul tău sunt ploi ce-abdică
din jilţul trist de toamnă şi ruină

la stins de oameni fumul se ridică
din van a veşnic teatrului cortină
sub joc de îngeri, umbră genuină,
exist în pielea ta de şoaptă-n frică

Lumină fortuită spre esenţă,
în oul timpului beţie-n miez
ci plânsul la izvoare-ntemeiez
sub clar de tine-n ludică absenţă

Că temniţa-n eternal de visare
pe sub de nimeni tot o cruce are

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Thalia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă în zori

E clipa-n zori, lumina ne începe
Iar Dumnezeu seninul plouă-n slavă
Un zâmbet porţi în trist de stea suavă
Femeie-aceeaşi ce-mi eşti munte-n stepe.

La gând de rost am ţintuit potcoavă,
Sub pas de cuget chinul se concepe...
Ascult la muzica visării de pe
Ecoul de eternitate, Avă...

Părinte, Coasta-n năluciri mă-neacă,
Feroce e mirării rezumat,
Puţin de întrebare-nfiptă-n teacă.

Dimensiuni eresuri la pătrat
Trandafiriu înţeapă, vremea treacă
Un duh din sânge leneş deshumat.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

de chin flămândă-i rana bând o cruce...

recente leziuni spre mâine-aleargă
şi azi e visul umbrei de pe targă
tăceri luminii doftor ce-i seduce...

în urma ta eu crez învăţ să meargă
pe sub o grea păşire sub cauce,
din mult al tău pe gânduri duh mi-aduce
deşi mi-e-n cuget zborul de litargă.

din perne spintecând un măr în carne,
din aşternut de lut şi de exist
adie nuntă frica s-o întoarne...

din maluri am găsit, din raiul trist
a clipelor în văz de timp lucarne,
pe tine-acolo, Doamne, alpinist...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reiubirea

la uşi de mâine-s lacăte de ceaţă
şi către-acolo-i greu spre a cunoaşte;
în dragoste mă recobor în moaşte
şi iarăşi stihul pielea ta mi-o-nvaţă.

singurătăţii nu mă pot a naşte
te-am izgonit, revino să-mi fii viaţă
să te respir pe căi de dimineaţă
şi chei de învieri roti în broaşte.

din zumzete de ieri te reîntoarce
că azi în zvon de sânge te-am zărit
la îngeri blânzi acasă; însă-n rit
e din genuni de crezuri fir de Parce.

ţi-e viciu lacrima pe văz crescută
tristeţi să-nece, reiubiri s-ascută...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără alte cuvinte

(sonetul de timp)

renasc tăceri, ruine emulsive,
tu-ndestulezi cu taine-a ta ulcică
ci între noi a depărtări despică
o sete-n sânge fiert, stingând misive.

şi-n rugăciuni fiind infern de frică
expectoram mirări şi moi, lascive
la uşi erau doar umbre convulsive
a înviere-n crucea noastră mică.

aceleaşi vorbe am spre a ne spune
în stih seninul mi s-a domolit
dar pe mai mult e de nimic genune.

îmi amintesc sonetul monolit
şi clar şi verde, da-n clepsidră dune
furtuni de timp truisme-au dezvelit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Cupidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri puerile

sânge asurzind de flacără
în inima întrebuinţată spre a fi,
între coapsele ei pruncul nefiinţă aşteaptă
propria dimineaţă

citind pe chipul tău poezia zâmbetului
lumina mi se dezbracă de trist,
îmi intră în scheletul viselor impudice

fac dragoste cu umbra
ce se revarsă din tine-n ţărână
din pricini de soare ori lună

amor cu pământul ce se va deschide o singură dată
să intru însoţit de carne
duhul îmi va fugi cât va vedea cu ochii

&

până moartea ne va râde în luturi
tu eşti genunea în care cad
în iubire

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Yo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii trec pe ape în ruine

corăbii trec pe ape în ruine
şi-a îngerilor umbre-s la timonă
în lumânare-i rugă monotonă
plutind pe valul tristelor destine.

deasupra-i drum spre ochii de gorgonă
a zăvorî în om averi de bine
prin soarta picurând de lungi suspine
deriva-n sânge împietrind, maronă.

voi ancora în cheag de-nduioşare
iar de repaus rocă îmi vei fi
sisifică femeie-n vis ce-mi doare.

şi adormind tu cruce nu-mi jertfi
la căpătâi; de haz în văz culoare
în zori având, sub lacrimă deşi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poseidon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu oglindă

La sânul vremii clipa-i blândă-n frică
umblând cu rana-n umbre şi deschisă
ca o corolă ce s-o-ndupleci zisă
când adevăruri muşcă, ne urzică.

Dar gândul, de nimic, de cuget clisă
nu ne abate-n glia ce-i amică
a timpului ce chinul cărnii strică
de cântă-n tine lebăda promisă.

Infern de muzici de tăceri se-aude
interioara pasăre de-a isprăvit
cu toate-n duh a lutului tău trude.

În ochi de Dumnezeu de te-ai privit
şi oglindindu-te acolo,-s nude
de rugăciuni tristeţi ce-au istovit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Freddy
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pas de zbor

lumină beau, străjer în ape sure
şi adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.

ebrietatea frumuseţii tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.

femeie-n gânduri ce-mi încărunţeşti,
prin lume-mi eşti destin şi testament,
al zămislirii dulce element
şi piatră de înmormântare-mi eşti.

genuni deasupra leneş se deschid,
păşim în cer tiptil şi-n zbor lichid.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Kalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi în zori

din depărtări de clipe te-aminteşte
sărutul ce abia-i tăcut pe gură
ce-n preacuvânt e miez şi nefăptură
şi-n pieptul visului din taine creşte.

a tale stihuri ochii mei băură
acolo, pe hârtia-n albul cleşte
din pielea ta-n divin ce îmi grăieşte
o poezie-n zodia cea pură.

înspăimântându-mi sângele tu încă
îmi eşti ca de mormânt, având tăceri
când astăzi încă e un strop de ieri
dormind ca de sisif un somn de stâncă.

aleargă, de galop în rugăciune
ce-mi zici dar Domnului nu îi pot spune...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguu

tăceri pe gura ta ca de fântână
sub şoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veşniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
şi-n şapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereţi te strâng,
în mine porţi o linişte vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieşită
din îngeri care în sicrie plâng

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pekinezul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte

să nu jeleşti morminte-n despărţire
că dorm sub lespezi căi necunoscute
când nefiinţa tainele-şi ascute
sub existenţa flacără subţire...
de sub poveri de timp lumiri născute
te mai ademenesc în grea peţire,
în racle-i Dumnezeu şi-n asfinţire
tu cerni nisipul vremii pe tăcute...
femeie, uiţi, dar eşti din mine coastă
şi fără tine nu-s în rugă-ntreg
iar iadul des pe gânduri îmi adastă...
de minţile cu nebunie-mi leg
pe zarea de sicrie-n vamă castă
mai vino-n tristul clipei sacrileg...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pâinea amară

sub tălpi venal ni-i tremurând asfaltul,
e existenţa viciu, umbre-ntoarne...

e gândul nostru înhămat la carne
şi-n vis nu suie, cugetând cu altul.

pe clipă veşnicia să răstoarne
de oameni stih căzând în tot înaltul
în mănăstiri de sânge cântă psaltul
mirării din amor şi-n cer lucarne.

îţi beau seninul, limpede femeie...

a fi, nu eşti, totuna te exult
mormântului lăuntric, plumb ce-ncleie.
o poftă ţin sub frunză şi ascult
la noaptea care-albită-i sub idee...

e încă-n nefiinţă drumul mult

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rain
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu devenea atingere

între noi era ascuţirea dragostei
în toxicitatea păcatului din perne
eternitatea părea clipa în care suiam
ca într-o caleaşcă având destinaţia visul
deasupra statuie sta cerul
învelindu-ne-n glăsuire a pietrei
adiam tăcerea aceea
cu urechea din spatele timpului
pe muzica aceea ne dansau toate flăcările şi
ochii noştri aveau straie lichide

ne piteam undeva între întrebare şi răspuns
între inimă şi duh poate
eram posibili drumeţi pe calea lui mâine
sângele ne venera minciuna
să se poată aşeza mai lesne
lângă adevăr
nefiindul

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În locul acela

în locul acela
ţigara îmi stătea de vorbă cu sărutul
ce mai faci? îi zicea din fumul de pe carnea ta,
eternitatea unei clipe-n zidiri de lene,
ceaţa de pe fruntea omului
şi puţin din ochii lui Dumnezeu

tu eşti un joint de femeie,
Amor îmi injectează lacrima
din drogul de trist
izgonit de pe cruce

exist într-un stih gunoier,
inserţia fiindului
în poezia de ploaie cu piatră Sisif

ţigara mi-a ajuns la filtru
prăjindu-ţi sărutul

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sau fleacuri în formă fixă

Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir...
Sisif mai urcă-n miezul minţii stâncă,
Peniţa-n alb înţeapă, trandafir.

De straiul fals nedezbrăcată încă
Ci duhul tot cu vorba îţi respir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă,
Femeie,-mi dai merinde spre delir.

Îmi spui iubire-n vis de şoaptă ţâncă
Convalescent pe zări pe căi mă mir
Din palma vieţii îngeri îţi mănâncă
Şi-n sânge-ţi beau al zilelor porfir...
Veghează nopţi plutirea ta adâncă.

rondel de Ştefan Petrea
Adăugat de Pictorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poete...

De vei purta în slovă jurăminte
Poete-al precuvintelor de ceară
Sunt dame-arzând în stihul tău de seară
Pe-alintul lor fiindu-te cuminte.

Privirea lor, precum de codru fiară
Ţi-or bea pârâu de azi, adus aminte
Ţi-or nemânca ce nu e spre-nainte
Când strigi grozav în taina clipei iară.

Să mult pofteşti la graiul arboricol
Ştergându-te pe talpă de micimi
Pe căi de fum a nepăşi, tericol.

A zbor să taci spre sus, spre adâncimi
Din care cade versul tău floricol
Tu, nelumină-n văz de-ntunecimi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe cunoscute

fereastră-n mine, ochilor tăi du-mă
şi contopiţi nu ştii de cine, care...
cerşea la porţi de plânşi înlăcrimare
acelaşi Dumnezeu de taine-n sumă...
privirea noastră plod de ape are
a stinge foc de sânge şi de humă
că unu-n altul căi amor ne-ndrumă
în răstignite dimineţi pe zare...

&

iubirea-i existenţei atrofie
din ea păcatul de e amputat,
un strai în care s-au înveşmântat
şi sfinţi de Sus, ori încă-n lut, pe glie...

&

îmi răsucesc mustaţa-n văz la tine,
cafeaua-mi beau acolo, pe retine...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti femeie

Tu eşti femeie-n pragul serii
Culori în crepuscul să îngheţi
Săruturi dulci la cavalerii,
în iubiri nebune ce-i răsfeţi.

Tu eşti femeie-n cer de stele
Sublimul trăirii îl alegi,
Ş-apoi vei locui castele
Dragostea de păcat s-o dezlegi.

Tu eşti femeie-n zori de vise
Evă sub albele cearşafuri
O Penelopă lui Ulise
Fereastră lumii fără glafuri.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori de ziuă astăzi

ca un animal de pradă ne pândeşte iubirea
smoala nopţii ne suie în cănile de cafea
avem puţin plumb topit pe buze în dimineaţa aceasta
când ni se naşte orizontul în văz

tu, ce colosal semn de întrebare...

eu sunt minciuna ce îţi răspunde mirării
în dimineaţa aceasta adevărul e pentru îngeri
nu-n sângele nostru unit în păcate

în demiurgia clipei
existenţele ne poartă corespondenţă cu Eternitatea,
apoi iar căzând în luturi
luptele dintre noi
emană într-o carnalitate mâine mormânt
parfumul florii lui Eros

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Eros
Comentează! | Votează! | Copiază!