Gândul de apoi
În liniștea asta eternă
ce curge ca un mir
din sicriul meu,
mă sufoc în propria mea conștiință
care mă judecă după criterii
dureros de pure.
Mă doare potențialul meu neîmplinit
dar mai ales,
că nu am iubit suficient viața...
Mă doare că n-am trăit prezentul,
am fost o undă oscilatorie
între două limite:
trăirea într-un viitor ideal
și retrăirea obsesivă a trecutului,
ce otravă!
Dacă n-ar fi fost timpul
prin care să-mi exprim existența,
cum oare aș măsura trecerea mea
în acestă lume?
Prin urmele acelea mărunte
ale pașilor mei temători,
sângerânzi în țărâna Golgotei?
Nu există liniște în gândul acesta rece,
nici măcar alinarea că am parcurs drumul
dificil, unisens,
care duce undeva...
aduce spre singura certitudine a vieții - mortea.
Ce greu este acum pământul
deasupra mea
și hămesit...
si cum se mai amestecă el cu pământul meu,
luându-și înapoi tot ce mi-a dat vreodată:
trup din țărână am fost
și țărână din trup mă prefac.
Ce crini frumoși mi-au crescut!
în parfumul lor alb de mireasă
mă descompune gândul
că niciodată
nu le-am acordat atâta iubire
ca acum,
când își iau seva din burta mormântului meu,
acolo unde stau înfipți
ca niște țărușe ale biruinței
în inima unui strigoi
care a bântuit cândva pământul.
Rar,
cripta mea putrezită
zgârie ochiul câte unui trecător grăbit.
În trecerea sa se oprește o clipă
și holbându-se indiferent,
citește niște cifre,
cifrele mele,
un interval rece, acoperit cu ceară veche,
lipsit de prefață,
lipsit de concluzie,
același epitaf îngroșat cu vopsea neagră
care ține bine la timp și la murdăreală:
'odihnă veșnică!'
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre existență
- poezii despre viitor
- poezii despre trecut
- poezii despre strigoi
- poezii despre prezent
- poezii despre odihnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cântecul lebedei
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației,
Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea.
Din țărână fost-am crescut, modelat
Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic!
Azi încă simt urmele degetelor pe trup,
Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul
În care a fost însămânțat sufletul meu;
Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele!
Încă se aude ecoul ei...
Azi am simțit uitarea.
Uitarea mă împinge mereu înainte...
Chiar ea să fie marea trădare din mine?
Acum am înțeles, e mult mai clar:
Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul.
Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit
În traversarea-i către ceva necunoscut.
Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta?
Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă,
Tocmai acum când văd curcubeul peste lacul plin de nuferi!
Și încă simt degetele pe trupul meu cum cântă,
Cântă melodia vieții mele-n spre amurg.
Și se aude ecoul ideii emise cândva,
Cum se pierde-n uitare,
Cu o mână întinsă spre scara timpului...
Scară prinsă la capete în vârtejuri halucinante:
Primul o consumă, celălt o naște din nou,
Alergându-se în neștire prin spațiu.
În timp ce lutul meu se preface-n țărână,
Încerc să mă agăț de scară, dar nu e palpabilă.
Fost-am oare o idee, sau am fost cândva?
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre recoltă, poezii despre naștere, poezii despre lebede, poezii despre degete, poezii despre trup și suflet sau poezii despre spațiu și timp
Ce te doare?
- Ce te doare?
- Nu știu... aștept un cititor
de poeme, să-mi spună ce mă doare!!
Aștept pe unul care mi-a fost o vreme
medic specialist în chirurgie cardio-vasculară,
mi-a fost iubit și avocat,
mi-a fost judecător și martor,
mi-a fost iubirea cu bisturiul rece
ce mi-a tăiat cordul în două,
și-apoi și-a luat un bilet de a pleca în vacanță
să se relaxeze, după o așa intervenție chirurgicală.
- Și-acum cum te simți?
- Nu știu... aștept să se întoarcă chirurgul din vacanță!
Simt că mă apasă ceva,
mă doare o bucată de carne
în partea stângă, sub prima coastă
acoperită de sânul sărutat de el
intr-o vreme.... când nu era licențiat în operații
pe cord.
- Ce te doare, ce-ți lipsește, poate te pot ajuta!?
- Mulțumesc... dar mă doare inima, de lipsit nu se discută,
o am în piept, și bate, în rest toate sunt la locul lor.
- Atunci ce pot să fac pentru tine?
- Caută pe acest cititor de poeme
caută pe acest doctor ce mi-a furat iubirea din inimă
și a plecat cu ea,
lăsându-mă în comă, în incertitudine, în sentimentul de vinovăție
că am crescut în adâncul inimii, o iubire așa de mare,
pentru un pumn de țărână,
pentru un suflet plin de tină,
pentru un om ce și-a luat dreptul să-mi fure,
tot ce aveam mai bun... tot ce-mi ținea Sinele liniștit
și fericit, în pacea Dumnezeului meu.
- Și acum ce ai de gând să faci?
- Nu știu... aștept un cititor divin
să-mi citească poemul
să-mi citească gândul din inima mea
și poate... mă binecuvântează in timp
cu răbdare... și cu toată iubirea ce mi-a fost furată
de acel chirurg... stângaci.
poezie de Adelina Cojocaru (21 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre chirurgie
- poezii despre inimă
- poezii despre poezie
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre gânduri
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vacanță
În lipsa ta
în lipsa ta m-aș face duh
și m-aș oferi vânturilor
și apoi, călărindu-le,
aș rătăci pustiu prin vârf de munte și deșert și peste ape...
și aș urla durerea mea neînțeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.
în lipsa ta m-aș evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aș inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite și acide;
și n-ar scăpa ființă de mânia durerii mele!
m-aș scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristețea lumii.
în lipsa ta m-aș împrăștia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...
căci tu ești verticala mea între cer și pământ
și centrul meu!
și fără tine m-aș disipa spre marginile uitării.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre durere, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre prăpăstii, poezii despre nori sau poezii despre munți
Drumul meu
Drumul acesta mă poartă-n spinare,
sub soare lasciv șerpuiește
pănă undeva, departe,
acolo unde atinge cerul
ca o vie ispită pierdută ochilor
în cețuri fine de mister albastru.
O umbră rănită asupra-i plutește,
peste țărâna măcinată sub tălpile timpului.
Ce vultur își poartă, oare, dansul rotund
ca pe un ritual păgân al durerii?
O inima! E inima mea deasupra norilor, uscată,
ploaia n-o atinge-n veci, nici umbra!
Sărmanul talisman de aur,
l-am topit în focurile cele mari,
din nopțile lungi fără de somn,
când nu întelegeam că te-am pierdut...
Acea prăpastie a vieții mele
pe care a săpat-o trecerea ta erozivă...
L-am uitat apoi în forme necunoscute
și a cristalizat într-un buzdugan.
De atunci îmi străjuiește calea, de undeva de sus,
ca o stea a Nordului
și vestește sosirea mea,
lovind năpraznic în toate porțile lumii.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre senzualitate, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
De drag și dor
Iubitul meu cu ochii de cicoare,
Am fost la locu-n care ne-am iubit
Și firul ierbii iar mi-a spus că-l doare
Și fără noi se simte ne-mplinit.
Îl pârjolește goana după stele
Și visurile-n care alergam...
Îl îmboldesc cununi de floricele...
Doar eu mai stau pe-al vremurilor ram.
Mă doare iar sărutul de pe pleoape
Și-a amorțit, străin, în gândul meu.
Nici nu mai vin, din ochii-ți să se-adape
Speranțele. Mi-e somnul tot mai greu.
Am adormit și eu la o răscruce
De sentimente. Ce s-o fi-ntâmplat?!
Și drumul vieții mele, unde duce?!
De dor și drag, eu am îngenunchiat.
Mai bine împletește-mi din lumină
Un voal. Și pune-l peste chipul meu!
Și sapă-mi iar, te rog, la rădăcină!
Cu lacrima mă voi uda mereu...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sărut, poezii despre lumină sau poezii despre flori
Nobilul Viciu
Cetatea peste mine se răstoarnă,
În carnea mea îi simt într-una biciul,
De este vară sau de este iarnă,
Femeia este singurul meu viciu.
Nici nu mi-e teamă, nici nu-mi este silă
De tot ce împotrivă mi se-ntâmplă,
Orgolioasă, dreaptă sau umilă
Femeia-mi șade veșnic lângă tâmplă.
O simt ca vulpe, ori ca pe-o tanagră,
Dar cel mai drag îmi e acest exemplu,
Iubirea pentru-o tristă capră neagră
Din care am facut răsfăț și templu.
Știu că mi-e viața scurtă, știu că moartea
În fiece femeie stă la pândă,
Dar fie de femei umplută cartea
De care viața lumii e flămândă.
Nu mi-au plăcut averi, nici vinuri bune
Și n-am avut în rest nici un capriciu
Deșertăciune din deșertăciune
Femeia este singurul meu viciu.
Nu m-am bătut în târguri sau războaie,
N-am vrut să fiu împerator sub stele,
Femeia care nu se încovoaie,
Am înjugat-o nebuniei mele.
Și am arat cu ea mereu pământul,
Și-am semănat ogoare numeroase,
Nu i-am lăsat pe buze nici cuvântul
Ca pe-un metal am resorbit-o-n oase.
E-adevărat că am iubit pe una,
E-adevărat tot ceea ce se zice,
Am căutat-o prin neant cu luna
E-adevărat c-a fost Euridice.
E-adevărat că-n geamul meu caisii
N-aveau puterea nici un an să steie
Ca într-un joc de-absurde artificii
Și creanga lor îmi mirosea femeie.
Motorul meu și-al lumii de aceea,
Motorul meu cuminecat cu biciul,
A fost femeia și-a rămas femeia,
Puterea mea și singurul meu viciu.
Ea m-a condus, eu am condus-o-n lume,
Am fost mereu un cuplu în derivă,
Și chiar de nu i-am dat nimic din nume
Trecând mereu, mi-a fost definitivă.
Iubirea mea nu a mișcat nici aștri
Și nici pământul sub o-mbrățișare,
Dar lance cand a fost, cu ochi albaștri,
Simțeam că-n ochi privirea ei mă doare.
De n-avea rană, îi făceam eu rană,
Să-i pot iubi supremul sacrificiu,
În fața ta, condiție umană,
Femeia este singurul meu viciu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre vin, poezii despre superlative sau poezii despre sacrificiu
N-am vorbit niciodată despre evrei cu respectul care li se cuvine, și asta din cauza temperamentului meu elen... Acum văd că grecii n-au fost decât niște adolescenți frumoși, în timp ce evreii au fost tot timpul bărbați puternici și neînduplecați... și dacă mândria nașterii n-ar fi contrară spiritului bătrânului revoluționar și democrat ce sunt, aș putea fi mândru... că sunt descendent al acestor martiri care au dat lumii un Dumnezeu și o morală și care au luptat și suferit pe toate câmpurile de luptă ale spiritului.
Heinrich Heine în Confesiuni (1854)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre mândrie, citate despre Israel, citate despre Grecia, citate despre vorbire, citate despre revoluție, citate despre respect, citate despre religie sau citate despre naștere
Ea a fost liniștea mea, focul meu, răsuflarea mea, durerea mea și, indiferent de lucrurile prin care am trecut, a meritat fiecare secundă ca să ajungem la viața pe care o avem acum.
citat din Anna Todd
Adăugat de Bogdan Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre secunde, citate despre foc sau citate despre durere
Mă doare
Mă doare când nu pot comunica cu cei din jurul meu
Mă doare neînțelegerea lor, dar mult mai mult
Mă doare indiferența sufletelor lor de gheață.
Mă doare când în loc să manifestăm o iubire necondiționată,
Alegem să arătăm dispreț
Mă doare judecata lor nedreaptă,
Mă doare încât plec în lume,
Mă doare când pășesc printre inimile de gheață
Și mă lovesc de ale lor veșminte aspre,
Mă doare nepăsarea și lacrimile lor de crocodil,
Mă doare încrederea mea nejustificată în oameni,
Mă doare căci am risipit energia
Cu care aș fi putut ridica o casă sau un bloc
Energia ce mi-ar fi fost necesară zidirii
Unui munte de vise.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre informații, poezii despre indiferență sau poezii despre gheață
Cu tot egoismul meu, nu puteam să îndur gândul că o să apar ca o umbră a morții la ospațul fericirii tale. Nu puteam să îndur gândul de a părăsi această lume în care tu mai trăiai și, poate, mai aveai nevoie de mine; jurământul de credință pe care ți-l făcusem îmi cerea să astept și să îndur. Maggie, nu vreau prin scrisoarea asta decât să te asigur că niciuna dintre suferințele prin care am fost nevoit să trec din pricina ta n-a fost un preț prea mare pentru viața pe care am cunoscut-o de când m-am îndrăgostit de tine. Nu fi amarâtă că m-ai făcut să sufăr. Am crescut de mic cu sentimentul renunțării; nu m-am asteptat niciodată să fiu fericit; și faptul ca te-am cunoscut și te-am iubit m-a împăcat cu viața. Ai fost pentru inima mea ceea ce e lumina si culoarea pentru ochii mei, ceea ce e muzica pentru sufletul meu; ai trezit o senzație nelămurită de neliniște într-o conștiință arzătoare. Viața pe care am descoperit-o de când bucuriile și durerile tale au început să însemne pentru mine mai mult decât bucuriile și durerile mele a schimbat murmurul de revoltă în supunerea aceea voită care dă naștere unui sentiment adânc. Cred că iubirea intensă și nemărginită m-a făcut să capăt o pătrundere mai largă a vieții, care a crescut pe masură ce înțelegeam viața altora, căci pâna atunci, constiința dureroasă a înfațișării mele mă ținuse departe de ceilalți.
George Eliot în Moara de pe Floss
Adăugat de Andra F
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre lumină, citate despre fericire, citate despre început, citate despre suflet, citate despre suferință, citate despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Între alb și negru
Albă mi-a fost chemarea,
deschiderea mea spre viață,
alb mi-a fost și destinul
trăindu-l sfios dar pur
printre oameni și clipe,
dorind mereu
să las în urma mea
tot ce am mai bun.
Albă îmi era și trăirea,
suflet deschis spre iubire
trasformat în negru cărbune
după ce dezamăgirile vieții
l-au ars din temelii,
căutăndu-i rămășițele apoi
prin cenușa și scrum....
Apoi o lupta acerbă
între alb și negru mereu,
puritate și vise curate
zdruncinate de negrul din viață
lăsând în urmă un alb obosit
sângerând pe drumul vieții
care este atât de greu.
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre cenușă, poezii despre alb, poezii despre cărbune sau poezii despre curățenie
Gânduri de trecut, în ziua de astăzi
seninul de sus curge-n ochii mei
primăvara-mi șoptește-ncet, am venit
pășesc agale printre petece de ploaie
și cânt cu pașii mei rătăciți, un mozaic
cu sufletul pe un asfalt, rece, încremenit
sus, plâng norii printre copaci cu crengi
de gânduri, prin muguri rătăciți
și florile-și scutură-n vânt nebun petale
de ieri gândurile le-am făcut inele, pentru
trei de mâine și astăzi, visările le-am adunat
de la fereastra trecutului tău și-al meu, în mine
apoi le-am dat păsărilor care zboară-n, înălțimi
de suferință, să le poarte în depărtări, de tine
am rămas cu o rană-n soare, care mă doare
pun lacrimi în țărână, pansând tristeți
întorcerea lor îmi va fi balsam în gânduri
să sădesc în pământul vieții și-n arături de timp
iubiri în primăveri care renasc și nu în veri
aștept acum un fragment de ploaie, îngândurat
asfaltul să fie cald, pentru ca lacrima mea
ce-mi picură, să se evapore în calea ta
și-n gândul tău, să pot sa zbor prin el
pe-o pasare albă, pe cer senin, cu adieri de dor
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înălțime sau poezii despre vară
Intră dragostea mea
ai zis
,, pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
nici măcar nu știu cine sunt
iartă-mi
dezordinea asta absolută
dar
întrebările mele
stau înșirate
de la marginea patului
și până la geam
intră dragostea mea
fii frumoasă
pune-ți mâna în păr să-nțeleg
cum în palmele tale cuminți
lutul meu
ar renaște
ca o muzică veche
iar eu
m-aș simți
dintr-o dată întreg
intră dragostea mea
intră
fii o șoaptă
sau cum vrei să fii
pieptul meu s-a deschis atât de larg
încât
simt
că tot ce-am trăit până acum
nici măcar n-am trăit
intră dragostea mea
intră
nu mai am nici lacrimi să plâng
fii femeie
sau cum vrei să fii
să mă simt
cu tine întreg
intră dragostea mea
intră
de-acum totul va fi tot
iar Dumnezeul din pieptul meu
ne va ajunge la amândoi
pentru drumul acesta
sublim
intră dragostea mea
intră
amândoi vom sta în genunchi''
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre plâns, poezii despre mâini, poezii despre lut sau poezii despre frumusețe
Gândul meu curat către tine
Aș vrea să întelegi,
că dragostea ce ți-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poți citi mereu
și cu ochii închiși.
Aș vrea să știi că doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aș vrea să întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
și tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viață
și zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aș vrea să știi că depind de tine,
că tot ce-i foc în tine, arde în mine,
că fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greșită, sufăr
și ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
că eu... da eu trăiesc prin existența ta,
că tu, prin tot ce ești...
ești rațiunea mea.
poezie de Eugenia Calancea (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre promisiuni sau poezii despre lectură
Steaua mea
Cu nostalgie pribegesc prin viața mea
Și comori în ani adun în ea,
O salbă de argint sunt zilele trăite
Și de diamant sunt clipele fericite.
Urc și urc cu pași mici și ușori,
Pe o scară -naltă de mătase,
Câteodată am mai și căzut,
Firele strâns mpletite m-au salvat,
Că prin al meu destin așa mi-a fost dat.
Mă înalț anevoios și pașii -s numărați,
Mult a fost, puțin a mai rămas,
La liman curând eu voi ajunge,
Al meu val în mare se va stinge
Și în alt ținut eu voi ajunge.
În urmă mai privesc din când în când,
Să cobor desigur nu mai pot
Și așa eu urc, tot urc, până la cer
Și de acolo de sus aș vrea,
Să găsesc și să ating steluța mea.
Acum, la senectute, mă întreb firesc,
Voi reuși eu oare vreodată să strălucesc
Și lumină să aduc pe acest pământ
Prin a mea viață și al meu cuvânt
Așa cum sufletul îmi spune
Că nu sunt chiar oricine -n astă lume?
Sper și tot sper că în al nouălea ceas,
Din timpul ce mi-a mai rămas,
Luminița ce la naștere mi-a fost dăruită,
Să se aprindă și să strălucească
Așa cum a vrut Pronia cerească,
Și cu lauri fruntea să- mi împodobească.
poezie de Georgeta Ganea (6 noiembrie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre salvare sau poezii despre fericire
Cel mai frumos lucru de azi
Nu a fost ploaia mică și lungă
dintr-un nor imprudent
foarte bine ascuns
în inima golului,
nu au fost nici cozile de ceapă verde
din grădina de fum,
nu a fost reflecția ta
în ochii mei,
nici reflecția mea în ochii contemplării
și nici contemplarea
în ochii mișcării,
nu a fost limba de ceas stricată
care m-a salvat
de mai multe ori de la moarte,
cum nu a fost nici strigătul
propriului meu
eu
din inima pădurii
ca din interiorul durerii,
cum nici plapuma mamei,
așezată grijuliu
peste trupul meu obosit de arte,
nu a fost și nu au fost
nici ochelarii prin care am văzut
o dimineață Electră*,
ci un polițist care m-a oprit la semafor
cu un semn de carte.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre semafor, poezii despre păduri sau poezii despre polițiști
PREVIZIUNE
Zbuciumul meu sufletesc, interior
Îmi strânge inima ca într-un clește
Durerea mea pe zi ce trece crește
Că gândul tău acum e nepăsător.
Tot idealul meu la tine se sfârșește
Și nu mai sunt același visător
Pentru tine sunt un oarecare trecător
La care privirea nu se mai oprește.
De ce s-ar mai opri asupra unui punct
Cu dimensiuni atât de minuscule
Nu mă asculți, căci tu te-ai rupt.
Mă contrazici? Argumente sunt destule
Însă e veridic că tu mi-ai întrerupt
Mersul meu de idealist, prin lume.
11 octombrie 1965 Baia de Arieș
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre creștere sau poezii despre adevăr
Aruncă-mă în focul iadului... dacă inima mea se îndreaptă spre altcineva ...
Scumpa mea soție,
tu ești prietena meu eternă,
și-ți dăruiesc inima
împreună cu viața mea.
Salvează-mă din mocirla singurătăți,
pe care o trăiesc singur și plictisit
în cele două universuri.
Primește-mă și fă din mine
un îndrăgostit adevărat.
Aruncă-mă în focul iadului,
dacă inima mea
se îndreaptă spre altcineva
decât spre tine.
Dragostea mea pentru tine
este cel dintâi portal,
prin care pot păși în afara timpului
... trăind acum și aici...
De aceea eu vreau
să fiu iubit necondiționat de tine,
căci și eu doresc
să te iubesc necondiționat.
Căci nimeni nu știe
de ce eu dau atâta importanță dragostei,
de ce am o tânjire
atât de adâncă după dragoste.
Dar, fără să o cunosc bine,
nu poț nici să iubesc, nici să fiu iubit,
întrucât dragostea
este unul din cele mai misterioase sentimente
... din univers...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre singurătate, poezii despre religie sau poezii despre prietenie
Undeva, între pământ și cer
Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.
S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul
De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea
Să o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
Să rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire să fiu, eu... și inima mea!
poezie de Elena Bulancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi
Chipul
Eram un spin nenorocit
Într-o lume trează, un suflet adormit
Eram cândva, odata, o umbră-n întuneric
Un om atât de iluzoric
Am fost plătit de soartă
În viața mea să formez o poartă
Să nu las cheia la vedere
Să ascund tot ce-n viață mi se cere
Mă aflam în al meu gol
Într-un nesfârșit hol
Când am dat peste o lumină
Era un chip de înger, o față mult senină
M-a văzut că în speranțe rătăceam
Că fiecare vis eu ocoleam
M-a luat de mână, mi-a vorbit
Ca unui om zdrobit
"Nu te teme, sunt aici
În fiecare clipă să te ajut să te ridici
Lasă tot ce tu cunoști
Îți voi da ce ai nevoie să găsești"
L-am urmat și m-a ținut
În fiecare ceas mi-a fost un așternut
Iar când noaptea ne cuprindea
Împreună, eram un trup de catifea
Îți mulțumesc că m-ai iubit
Și în fiecare zi m-ai făcut atât de fericit
Ai fost în urma mea, la fiecare pas
Să mă prinzi, să nu rămân într-un impas
Cum m-ai văzut, cum m-ai privit odată
Printre fiecare spin de ceață
Cum m-ai crescut și mi-ai vorbit cândva
Îți spun acum: tu ești seva mea
poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vorbire sau poezii despre plată