Întreb
Așează-ți monotonia lângă sânul meu
s-auzi cum bate iarba în altă iarbă
nicicând un fir de păr n-a fost stors de culoare
de parcă acesta ar fi neimportant
ori prea bătrân ori prea golit de substanță
arzând hâtru a gingășie anul își culege plasma
și o pune pe cântar am mai tăcut o dată
Așează-ți pudoarea deasupra ghindelor
să simți cum sunt pătrate
un cal din rumeguș atârnă de o mână
pe care nu o cunoaște suficient de bine
Întreb de plictiseală
Cine a pus laptele în capră
oul în găină
și pe mine în această viață și nu alta
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre păr
- poezii despre lactate
- poezii despre găini
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre cai
- poezii despre bătrânețe
Citate similare
Trecu timpul, dar nu prea multișor, și împărăteasa născu o fetiță albă ca zăpada, cu gura roșie ca sângele și cu păr negru ca abanosul. Și-i dădură numele de Albă-ca-Zăpada... După ce o aduse însă pe lume, împărăteasa muri. Cum trecu anul, împăratul își luă altă soție. Femeia asta era cadră de frumoasă, dar nespus de trufașă și mândră și n-ar fi îngăduit nici în ruptul capului s-o întreacă alta în frumusețe. Avea o oglindă fermecată și ori de câte ori se privea într-însa nu uita s-o întrebe...
Frații Grimm în Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre timp
- citate despre frumusețe
- citate despre Albă ca Zăpada
- citate despre zăpadă
- citate despre sânge
- citate despre soție
- citate despre roșu
- citate despre păr negru
- citate despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Și-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
Fiori prin mine umblă
Și nu am trebuință
Te rog pe tine umbră
Să redevii ființă
Flămând de iubirea întreagă
Pe vremi cu amurg mohorât
Când zorile noaptea-și dezleagă
Mă satur cu-o umbră și-atât
Mă satur cu-o umbră și-atât
Și sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborât
Tu umbră tăcută și dragă
Așează-ți fularul la gât
Așează-ți fularul la gât
O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atâta de rău că e bine
E-atâta de mult da că e nu
Bacovia-și iese din sine
Și râde în "a" și în "u"
O umbră în viață mă ține
Și umbra aceea ești tu
Și umbra aceea ești tu
poezie celebră de Adrian Păunescu (1 ianuarie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre râs, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre magnetism, poezii despre iubire sau poezii despre calendar
Umbra
6. Umbra
Eu umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu
Cu milă si tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Voi duce-o cu mine mereu
Și-apoi intr-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o în vechi calendare
Duminica trupului meu
Duminica trupului meu
...
Fiori prin mine umblă
Și nu am trebuință
Te rog pe tine umbră
Să redevii ființă
...
Flămînd de iubirea intreagă
Pe vremi cu amurg mohorît
Cînd zorile noaptea-și dezleagă
Mă satur cu-o umbră și-atît
Mă satur cu-o umbră și-atît
Și sufletul meu te mai roagă
Magnetic catarg doborît
Tu umbră tăcută si dragă
Așează-ți fularul la gît
Așează-ți fularul la gît
O umbră se închide în mine
O umbră prin mine trecu
E-atîta de rău că e bine
E-atîta de mult da că e nu
Bacovia-și iese din sine
Și rîde in "a" și în "u"
O umbră în viață mă ține
Și umbra aceea ești tu
Și umbra aceea ești tu
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre bine și rău
Dezbrăcată...
M-ai dezbrăcat în mii de moduri, în mintea ta așa poznașă...
Eu te-aș fi înțepat cu bolduri! Nu mă voiam doar nărăvașă!
Mi-ai oferit doar falsitate, când eu ți-am dat doar adevăr...
Și m-ai mințit de bunăvoie, deși toate trase de păr...
Și m-am expus în variante, să poți alege ce-ți dorești...
Și m-am redus de la gigante, să te simți mândru de ce ești!
Ori ai fost orb, ori te-ai purtat în vanitate...
Doar plânsul mi l-ai dat să-l sorb, robit în a ta răutate.
M-am dezbrăcat și de-al meu suflet, și ți l-am dat să-l prețuiești...
N-ai prețuiț... și am meu urlet, scâncea tăcut... iar tu-l urăști!
N-a fost să fie mai nimic... doar valul care vine-pleacă...
Ai fost și ești cu mult prea mic... pentru-a mă face tu întreagă!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuditate, poezii despre răutate, poezii despre plâns, poezii despre mândrie, poezii despre dorințe sau poezii despre descreștere
Iubirea mea își cunoaște sensul numai în condițiile non-sensului.
Sonia Kalman în Ninsoarea de adio, Pijamaua pufoasă a fost îngropată
Adăugat de Sonia Kalman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire sau citate despre cunoaștere
Scară la cer
Un fir de păianjen
Atârnă de tavan,
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasă tot mai jos.
Mi se trimite și
Scara la cer - zic,
Mi se aruncă de sus!
Deși am slăbit îngrozitor de mult,
Sunt doar fantoma celui ce am fost,
Mă gândesc că trupul meu
Este totuși prea greu
Pentru scara asta delicată.
- Suflete, ia-o tu înainte,
Pâș! Pâș!
poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în spaniolă.
Vezi mai multe citate de Marin Sorescu despre suflet, poezii despre păianjeni, poezii despre fantome sau poezii despre delicatețe
Cine ești tu, străino?
Cine ești tu, străino?
Oare ce vrei de mă privești
cu ochii tăi de vânt?
Ocupi oglinda-n care anii mei
își torc tăcut
amarul lor cuvânt...
Cine ești tu?
Și ce vrei de la mine?
Nu te cunosc!
Ori... poate te-am uitat?
Pe sticla rece fantomatic vine
o umbră peste chipul meu ridat.
Cine ești tu?
Și fata unde este,
ce altă dată spre mine surâdea?
A-mbătrânit oglinda
și-o ceață trece peste
imaginea ce se reflectă-n ea...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre ochi, poezii despre imagine, poezii despre fete, poezii despre depășire sau poezii despre cuvinte
Echilibru-n piruetă
Nu mă tem de ceea ce sunt
Între cer și vechiul pământ,
Între liniște și zbuciumare,
Între zâmbet și-adâncă-ntristare.
Nu mă tem de ceea ce este
Între viață și-o simplă poveste,
Între ochii deschiși ori închiși,
Între cei amintiți ori neziși.
Nu mă tem de ceea ce-a fost,
Pietate ori gând fără rost,
Folosință ori caz inutil,
Afirmare ori demnul exil.
Nu mă tem nici de ceea ce-ar fi
Pentru încă o noapte și-o zi
Către care, de mână cu mine,
Tot ce am și ce sunt, iată, vine!
Nu mă tem de firescul sfârșit
Al iubirilor ce au pătimit,
Nu mă tem de-ntrebări și răspuns,
Chiar de-n mine, subit, m-am ascuns.
Nu mă tem, nu mă tem, nu mă tem,
Chiar de-ar fi rugăciuni ori blestem!
Nu mă tem de războaie ori pace,
Nici de cel care urlă ori tace.
Nu mă tem nici de proști ori deștepți,
Nici de cei care-s strâmbi ori prea drepți,
Nu mă tem nici de foc ori furtună,
Nu mă tem de-adevăr ori minciună.
Nu mă tem de iluzii ori fapte,
Nici de vise ori praguri de noapte;
Între toate mă-ncumet să fiu
Omul drept, omul sincer și viu.
Nu mă tem nici de timpul ce-mparte
Câte-o oră-ntre viață și moarte,
Dar mă tem că-ntr-o zi voi afla
Cum ar fi să mă tem de ceva.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit, poezii despre război sau poezii despre religie
Fior
Poate-am visat ceva rău și-am uitat,
Poate-i doar pentru că vișinii s-au înflorat,
Poate-i doar vântul ce limpede sună,
Ori pentru că au mușcat astă noapte din lună
Vârcolacii, ori stele prea multe pe față
Mi-au picurat o otravă de gheață,
Ori poate e dimineață.
Cine ești, ori ce ești,
Abur ori duh străveziu de povești,
Care-ai pătruns și îmi macini mereu
Trupul și sufletul meu?
Privesc în oglindă același mi-i chipul
Și buzele groase tăiate ca-n lemn.
Pe pavăza frunții văd bine că nimeni
N-a scris, încă nu, nici un semn.
Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne,
Sufletu-și pâlpâie albe chemări,
Ochii îmi ard rotunjiți peste cearcăne,
Inima-și bate ecoul de zări.
Cine ești, ori ce ești,
Abur ori duh coborât din povești,
Undă prelinsă să mă învenine,
Stea fulgerată în mine?
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârcolaci, poezii despre vișine sau poezii despre noapte
Lăstarii de iubire mă-nfioară
Iubita meu, ești ca o zi de vară;
Ori prea fierbinte, ori o boare ești.
Eu te iubesc cum numai în povești,
Dorința, nimeni, nicicând, n-o doboară.
Cu un suav sărut mă înflorești.
Lăstarii de iubire mă-nfioară.
Pe-un trup zvâcnind în ritm de niagară,
Noian de vreri în mintea mea stârnești.
Păcat că vara trece prea curând
Luând cu ea potop de simțăminte,
Lăsându-mi amintire glasul blând,
Al tău surâs fermecător, cuminte
Și-n piept, sălbaticul meu dor vibrând,
Ce-așteaptă altă vară să te-alinte.
sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre ritm, poezii despre dor, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre amintiri
Academia e ceva prea mare și prea banal. De câte ori am călcat pe acolo, am dat ori peste prea mulți vizitatori pentru a mai avea putința să admir tablourile, ceea ce a fost îngrozitor, ori peste prea multe tablouri ca să mai pot admira vizitatorii, ceea ce a fost încă și mai rău.
citat clasic din romanul Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre admirație sau citate despre Academie
Gândindu-mă la iarbă
A înflorit iubito liliacul
În anul acesta, sigur, nu-l mai rup
În anul acesta nu îți mai aduc..
Las florile să-mi înflorească iadul
Au înflorit florile lângă alei
Pe unde ne plimbăm sub clar de Lună
Pe unde, des, mă sărutai nebună
Știi cum sună florile din clopoței
Fac pașii rari că nu am nicio grabă
Iarba e bucuroasă că, eu, n-o calc
Trec întristat gândindu-mă la iarbă
A înflorit iubito liliacul
Mă cheamă aleile să le colind
Te chem din amintiri urmându-mi pasul
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre plimbare, poezii despre iad, poezii despre colinde sau poezii despre bucurie
Nopțile nedespărțirii
1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.
2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeață separată.
Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.
3. Noapte.
Acum deja împreună creștem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperișuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea și mai departe -
ramură, dă-mi mâna,
să nu ne călcăm,
picior al meu de piatră
scoarță, pește
vorbește, vorbește odată...
simți cum ne bat inimile
sub solzi, sub cochilii
ah, această neliniște
să o alungăm -
să murim împreună.
poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre mâini, poezii despre creștere, poezii despre vorbire, poezii despre poduri sau poezii despre pești
Bătrân
Prea târziu te-am întâlnit în viață
Ca să pot să stau de veghe până-n zori
Brațele pe sânii tăi mi-ngheață
Ars prea mult ca să nu mă omori.
Totul e așa cum se cuvine
Numai eu n-am nici un rost pe-aici
Chiar atunci când simți că-ți este bine
Înlăuntrul clipei noastre mici.
Pofta mea te ține-n ea întreagă
De lumina ta marcat rămân
Doar un fel de-avertisment mă leagă
De obsesia că sunt bătrân.
Sunt bătrân și te iubesc, pierduto
Și mă tem de stilul tău perdant
Calendarul ziua ți-a făcut-o
Din aceste clipe de neant.
Sunt bătrân, iubirea mea-i prea nouă
Și nu-i cale să întineresc
În zadar o înfășor în rouă
Totu-i un capriciu pământesc.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sâni, poezii despre rouă, poezii despre poftă, poezii despre frică sau poezii despre capricii
Poem rustic
Să spun un fel de la revedere
ori
nu
ce spui, țăranule,
pe câmpie potârnichile au început să cânte încă de dimineață
o săgeată de soare s-a oprit pe crengi ca să zacă
așa cum o fac boii în dreptul adăpătoarei ce dă pe afară.
m-aș întinde în ierburi cui o să-i pese că înfloresc acum florile câmpului
soarele bate sus ca un pendul imens și singuratic cine să se mai gândească
știi că te-ai născut urlând jos pe iarba plină de sânge
și vei ieși din viață tăcut ostenit ca dervișul
ca și cum n-ai fi avut apă
pentru gâtlejul tău
de om
pus la juguri la tot felul de cazne
ce rost să mai aibă cumpăna cana plină de apă din care te zvânți
așa cum se liniștesc
și
animalele
mânate de sete și câini
ca să nu se piardă de turmă
dar are tot rostul, pentru că oamenii ăștia buni sunt mai frumoși decât lebedele
o eternă îmbrățișare este vocea caldă a mamei
mama este lebăda nașterilor
ori
pântecul care te-a purtat și născut.
Nu știu prea bine de ce caii sălbatici par mai frumoși decât ceilalți
în vis îți țin fața eu sunt iubita ta cu gânduri de mure
posibil, omul este o stea mereu liberă, mereu scânteietoare,
pe pământ,
suntem oamenii care aleargă liberi și nu se supun.
să nu spun așadar un la revedere, țăranule, ci să mă întind între ierburile acestea umede
omul este o cununie aleasă a gândurilor lăsată din Eden,
ce zici, țăranule, cum e holda,
ori poate nu ți-au ajuns astăzi grânele ca să umpli cu ele capătul drumului, ori brazdele negre
să mai încolțească nițel niște grâu în dedesubtul pământului...
am în mână niște talanți nu știu la ce trebuiesc
sunt de la mama din mână,
oasele ei moi sunt aurul care m-a născut în mileniul cel fără necazuri,
îți spun
în piept îi port glasul
nu-i risipi, nu-i risipi, nu-i risipi, strigă aurul gâtului, îți sunt vrednice urmele picioarelor care au rămas peste holde
pesemne dumnezeu are nevoie de ei nu o să îi risipesc
ci
o să fac din ei pâine moale și păsări.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre libertate, poezii despre lebede, poezii despre gânduri, poezii despre cereale, poezii despre Soare sau poezii despre început
Lecții de viață în sentințe scurte
sunt prea bătrân pentru a învăța șmecherii noi
dar prea tânăr pentru a uita șmecheriile vechi
sunt prea bătrân ca să-mi mai pese de ceva
dar prea tânăr ca să nu-mi mai pese de nimic
sunt prea bătrân ca să fiu nesăbuit
dar prea tânăr ca să nu-mi asum riscuri
sunt prea bătrân ca să-mi mai fie teamă de viitor
dar prea tânăr ca să nu mă îngrijoreze ziua de azi
prea bătrân pentru a alerga după o minge
prea tânăr pentru a renunța definitiv la meci.
Am o vârstă chiar nepotrivită...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vârstă, poezii despre viitor, poezii despre tinerețe, poezii despre prezent, poezii despre lecții sau lecții de engleză
Naștere
moartea își ia nou-născutul în brațe
ultimul suspin e plânsul de bun venit
spală-mă mamă moarte
poartă-mă curat la trup spre leagănul de lemn
nemișcat și cuminte voi aștepta laptele din
sânul tău darnic mustind de iarbă și ploi
sau umbra copacilor va fi mai darnică anul acesta
poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre generozitate, poezii despre ploaie sau poezii despre lemn
Am și uitat
Parcă am și uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristețea mea cui aș putea s-o spun?!
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldați... Mă dor!
Și gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân și singur nu-i ușor.
Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură și plâng în nopți târzii
Și pruncii parcă nu-mi aud chemarea.
Vuiește ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Și lângă mine-i numai Dumnezeu!
Și clipele se risipesc... se curmă...
Se-aud în mine pași șoptiți și ard,
Străin pribeag, de dor și nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin și cad...
Ai cui să fie pașii-aceștia oare?!
Și plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n ființa mea precum o noapte!
"Parcă am și uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea șoapte.
Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrățișază-n umbre... Parcă știu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!
Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.
Veniți copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aș vrea, să-mi fiți aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...
Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duși departe...
Deși în mine-atâtea doruri ard...
Deși e frig, deși e numai noapte...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată
Cum să pun doru-n cuvinte
Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!
Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viață...
Dacă n-a fost decât piață?!
Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!
Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre minciună, poezii despre fericire sau poezii despre curățenie
Era... toamnă
Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era și soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai și Tu, suntem și acum tot Noi,,, rătăciți"
prin cărți, rătăciți de Noi, Noi ne suntem... noi!
Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucișat ", Noi, doi poli opuși, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...
Aș rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aș... ți-aș... Eu ți-aș pune Luna la
picioare, chiar și tâmpla mea, te-aș înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!
Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" și moartea mi-e prea
vie, îți amintești... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e rușine că sunt Om!
Cum e cu putință, ca un Zeu și o Zeiță... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naști
în mine, sincer... mi-e rușine și mă doare!
Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerșesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...
Ce să-ți spun când viața mi-e doar clipă, ce să-ți
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor și iar nu... nu mor, sunt... al tău
și chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...
Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi și Lumea lor... Noi
cei,, puși de o parte", Noi și Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...
Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viață 'ntreagă, o să-ți amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparțin acestei lumi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre stele căzătoare