Moartea scribului

Tiptil e trenul, Moartea-i simplă gară...
Zadarnice omături de hârtie
visează alb, sub linişti a pustie
cuvinte cripta ce deschid... Strigară

toţi demonii din îngerul ce ştie
că viaţa ta e scrumul de ţigară
dar buze-n veci şi sacre o fumară
şi-au sărutat-o-n halta de sicrie...

Apoi, în dincolo de toată zarva,
tăcerii cea cu părul despletit
te-or da pe tine, lut ce-ai primenit

la vorbă, uneori, luminii larva...
Deşi tot fum al cărnii, fie-ţi slova
în duhul cititorului la prova...!

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Hades
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi jumate

senin mi-e-n suflet chinul cărnii, Doamne
că răni fiinţa îmi îndestulează
în lut umbros să-mi dai puţină rază
în noaptea vieţii, sub argint de toamne

din bezne-a fi iertarea-mi du la Tine
că frig de timp în sânge îmi pătrunde
pe unde azi de ieri deja-s secunde
şi strig albastru-n duhului retine

că nu-i nimic luminii Tale-ascunde;
poem de preacuvinte genuine
de reazem am în clipele-n ruine
citind Poeţii ce-s în veci pe unde...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de noapte

Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.

Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n linişti se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.

A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al şoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...

Că şi poeţii Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de Pământ

adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr şi ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoaşterii de mâine îngerul de Pământ
bea şi mănâncă
la masa sângelui şi a cărnii proprii
cocoaşa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme

în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
îşi va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ

dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorinţă şi prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistenţă când viul
încă mai suceşte minţile cărnii

nu cunosc vorbele de la fântână
când şi unde
e nupţialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet

tihneşte-n cuvinte a-şi deschide sicriul
îngerul de Pământ

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem al cărnii cu viciu a nefi

Fiind, de cazi în umbre-a morţii viciu
Grăind un întuneric plumb a noapte
Ţi-s rănile din gând în chinuri coapte
Şi-n sânge ai de patimi edificiu.

Cu mine te-nvelesc şi bându-ţi şoapte
În tine intru prin sărut, indiciu
De cuget ce mi-l ţin pe drum de-ospiciu
În orizont stricat, în zări inapte.

Acolo-n plaga clipelor de piatră
Cu ochi din frunte-n răcnet te-am văzut,
Exişti a nefiinţă idolatră.

Din brâu a toamnă frunza ne-a căzut
Şi-n iarna de hârtie stih e-n vatră...
Amor, poem al cărnii, imn de lut...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Poesis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra

e taină-n rugăciune cât e-albastrul
din apele luminii de la soare;
cu umbre leneşe mai fac prinsoare
furiş de nor de-acoperă iar astrul.

din lacrimă pe-obraz îţi curge sare,
din ochiul tău în amintiri sihastrul
mai plouă-n inimi uneori dezastrul
minciuna dacă între noi răsare.

ades privirea-n tine mi se-nfige
şi duhul meu acolo-i ca-n oglinzi
dar frigul nemuririi tale frige.

când adevăruri de tăceri colinzi
în piept ai aer moale, să te strige
o flacără-n cuvinte să aprinzi.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nonsensuri

(despre tine)

enigme în tristul de ploaie strică umbra
încolţind o luciditate a morţii în grădina luminii de-ntuneric
săpând la rădăcina minciunii fântâni de-adevăr
tu vii către a locui apa nimicului eu
vrând a urca acolo unde se coboară,
nălucă de sorgintea tăcerii
izvodită-n albul de sub strigătele poeţilor eşti,
femeie fără truismele existenţei,
cu rănile eternităţii,
în galop pe umbra ta din tristul de ploaie
pe glia visului meu treci fără poveri de-ntrebare
gândul doar mi se mai vopseşte mirare,
duhul, bând clipa lângă nemoarte
din pipa cu fum fără timp cheamă scribul
să urce zidire pe unde se coboară
toată ploaia asta fără umbră,
asemenea fantomei tale de femeie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu nimicuri

Pe zbor se sprijină imens de clipe
din larva unui astăzi mâine iese,
un fluture-n văzduhuri ne-nţelese
pe-adânc de ieri statui tăceri să ţipe.

De tot amorul liniştea se-alese
dormind pe fum de-a vremurilor pipe,
sub ceaţa cea umplută cu risipe
belşug e-n umbre-n ochi delicatese.

În mine taină iarăşi te-ntrupează,
în văz ţi se-oglindeşte Domnul, dă-I
Icoana către locuiri de rază.

ci îngeri beţi străbat în Rai odăi
şi-n glii crepusculare-oficiază
o dimineaţă-n jertfă de văpăi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Love
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind poetic

Pentru oricine daruri mai aşteaptă
Port slova cea mai caldă şi mai dreaptă!
Voi colinda mereu cu bucurie, tot omul bun
Care mai vrea să ştie ce e metafora fierbinte
Din slova dor, din dalbele cuvinte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit vorbă hazlie

Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existenţa îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ţi lacrima rotundă.

Îţi e privirea de altar şi trează
îţi este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morţii s-o ascundă,
clepsidra încă să nu ştie oază.

Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coşciuguri nefiinţe ce-şi ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a linişte să intre.

Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trivialitatea visului

Lumini a tot, infernice, de ceară
Mă înveleau a rugă în silabă...
Ploua, dar fără veci în taina slabă
Şi iar Pământul sta precum să piară.

Un cer de sânge, către smoală-n grabă
A nopţii feciorie-adună-n seară...
Ne este viaţa toată necesară
Pe clipa-n care frunza-n duh întreabă.

Mi-e soră luna, soarele mi-e frate,
Or nărui şi ei în flăcări stingeri
Că din născut spre a muri sunt toate.

Da'n zodie-a eternului atingeri
Un mâine nins sub vorbă se mai poate,
Din început spre nesfârşit învingeri...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o bucată de zăpadă

astupă-mi umbra coaptă şi tirană
cu blânda ta lucire pe omături
pe iarna de hârtie să-mi alături
un stih făuritor în duh de hrană.

să ne unim pe sub iubirii pături
femeie de amurg pe chin şi rană,
un cântec plin de leac pe trista goană
din sânge ud de jale, ce o-nlături.

e mâine parcă, pe atâta-i caldul
în anotimpul florilor de-ngheţ...
ci la furat de ghiocel semeţ
ori ca la insomnie, alb ni-i faldul.

şi scrise-s către felceri, să ne vadă
poeme pe-o bucată de zăpadă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Erato
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă...

De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...

Este un mare dar ca să poţi vorbi,
Este o minune ca să poţi zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranţă,
Atunci când suntem la distanţă!

Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înţeleg clipele care îmi dau fiori.

De vorbă cu tine aş vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aş vrea să aduc în viaţa ta,
Iubeşte şi trăieşte-ţi prezentul, nu uita!

De vorbă cu noi aş vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.

De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aş vrea să ştiu dacă aş putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.

poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epiderma unui gând

cunosc la zei de apă convertire
când ploaia gândului izbeşte pieptul
şi raţiunea îmi conjugă dreptul
la rătăciri de vin de prin potire.

se săvârşeşte visul, înţeleptul,
dub toată dulce-a aştrilor rotire
în simplă a luminii povestire
şi nefiind tenebrelor adeptul.

venind, femeie, în odaia-mi stinsă
aprinzi scântei de lene a păcat
dar şarpele-are patima învinsă.

cu tine-a mea murire-am îmbrăcat
spinarea cu poveri de alb mi-e ninsă,
acolo epiderma ţi-ai urcat.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rey
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

- voiculesciană -

femeie poezie, pe gând în neaflare
duc duhul tău în palme prin iaduri de cuvinte
în limpede-ale vorbei mi te aduc aminte
trecând prin ceţuri, umbră pe căile stelare

cenuşa grea de cântec e-n păsări cu travaliu
în tine prunci de pace în lupta-n pat respiri
pelerinaj la sfântul, un viciu în detaliu
ce-n umbletul pe sânge adie de răpiri

e-n cugetul luminii mirarea că exist
deşi cu taina-n spate mi-e drum de întuneric,
suavele morminte-n adaosul de trist
trăiesc în carne, abur şi rânduit eteric

la tine în odaie m-am cuminţit, ibovnic
sub ale tale fuste, tăcerilor duhovnic...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea de a patra dimensiune dintre noi

înmormântând sărutul tău pe gură
în mine şoapta clipelor adie
părelnic mâine, bând din veşnicie
e-n vise ce din ieri se tot ţesură.

spre amintire astăzi drumul ştie
eresul stins din flacăra cea sură
de-atâta-nzăpezire sub arsură
a stihului pe sânul de hârtie.

şi totuşi căi mai am spre mine-acasă
pe unde e cuvânt să te mai scriu
acolo unde nu-i de-amor sicriu
şi noaptea în iubire nu se lasă.

că drag mai am de împărţit cu tine
cât încă moartea nu îmi aparţine...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren

ninge afară
e ger şi viscolul bate
ridicând troiene
de neatinse stele
tu stai străină-ntr-o gară
departe...

peronu-i pustiu
în ceasul ca un ochi de ciclop
ce atârnă-n perete
chiar dacă trec greu
orele arată că s-a făcut târziu
şi te învăluie atâta noapte...

poate se va opri şi-n astă gară
uitată şi ninsă
plină cu fum de ţigară
şi-ai să te urci fără să ştii
unde-o să mergi şi cât timp...

în trenul ce poartă iluzii
cât viaţa biletu-i de scump

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar tu te treci

erau cuvinte fără de cerneală
în patria luminii de prin rugă;
tu-n talpa rece-mi compuneai o fugă
prin clipa ce-i cu morb de-ncetineală.

vlăstar ce-i ocrotit de buturugă
e-n dimineaţa vieţii prunc de fală
nevrând o piatră ce-i filozofală
când tânăr aur încă-i este slugă.

prin tot filonul de copilărie
argint de senectute urcă-n har
şi plumb e-a raţiunii zidărie.

mai vin nămeţi de soare-n linişti iar
şi-mbătrâneşti plivind gospodărie,
e plin de flori în tine, funerar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Korfu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Prin lumi de vise-i omul, umbre-l poartă
în rătăcirea nopţilor pe cale
suind speranţă-n rugăciuni egale
cu degete bocind a crucii hartă.
Poveri ducând pe-a întrebării şale
trecea un gând prin clipa-n taină fiartă
infernul de-a cunoaşte-l spală-n soartă
sub nicăieri de linişti ireale.
Iar slova, la altarul alb mireasă
spre Dumnezeu o-ndeamnă scribul nins
cu fruntea din fântâni de-alean culeasă.
În piept de stih enigme s-au prelins
şi păsări zboară-n flăcări din crevasă
lăsând umanitatea-n somn nestins...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Dormamu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguu

tăceri pe gura ta ca de fântână
sub şoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veşniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
şi-n şapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereţi te strâng,
în mine porţi o linişte vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieşită
din îngeri care în sicrie plâng

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pekinezul
Comentează! | Votează! | Copiază!