Sonet cu nimicuri
Pe zbor se sprijină imens de clipe
din larva unui astăzi mâine iese,
un fluture-n văzduhuri ne-nțelese
pe-adânc de ieri statui tăceri să țipe.
De tot amorul liniștea se-alese
dormind pe fum de-a vremurilor pipe,
sub ceața cea umplută cu risipe
belșug e-n umbre-n ochi delicatese.
În mine taină iarăși te-ntrupează,
în văz ți se-oglindește Domnul, dă-I
Icoana către locuiri de rază.
ci îngeri beți străbat în Rai odăi
și-n glii crepusculare-oficiază
o dimineață-n jertfă de văpăi...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Love
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ștefan Petrea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre îngeri
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre sculptură
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.