Pregătind prânzul la disputa universaliilor asistată de copilul-poem-la-o-vată-pe-băţ-înainte-de- îmblânzirea-lui-bουκεφάλα

şirul de demoni care descind pe strada republicii poate fi învins
după următoare reţetă a doctorului faust
se scoate
TOATĂ
mizeria
LUMII
de la subsolul blocului 350
nimeni nu este acasă
la poale de ceahlău
sadoveanu paşte oile în porneală
& nu cere
niciun sfanţ
niciun pişcot de la zaharia sângeorzan
plecat-au toţi să facă
de unele de altele brânză & urdă
sadoveanu dacă e să-l pomenim postmodern
scrie
nimeni nu mai citeşte
în direct
biblia
& despre cine ne este
creanga de aur
de care atârnă
curentul numit trans-modernism
e seară
o seară cenuşie cu taxiuri cenuşii finlandeze
taxi-party
în care
era să fiu omorât
după ce de niro
obţinuse
oscarulpentrutaxidriver
am sunat la un număr telefon
de la un paznic la negru
taxi negru pentru viaţa mea neagră
de pe centură
centura neagră & ceva bani/ani
în plus
de ce nu cred eu în
PLUS
mai exact
pentru a privi transcendental dincolo de cioloş
&co
în calitate de buxelez
n-a adus niciun beneficiu ţării
nici măcar cât o tipă care ţipă
la
VIO
hai
nu
mai pare
şi
tu
aşa
PROASTĂ
pari şi tu mai cultă
printre
PARI
stăteam de vorbă cu jandarmii
filmând restaurantele de interlopi din vaslui
ok
nicio jandarmeriţă nu se masturba la acea oră
ce fel de atribut va fi având cel care-mi va plăti maşina cu numere schimbate
filmate
cu telefonul mobil furat
Samsung 10 +
de elevii analfabeţi de la procopiu
sub privirile obosite ale poliţiei
nu dormi
nu nu
am răspuns
nici noi
& mi s-a adus aminte din hammer-ul furat
direct din nisipul depărtărilor
despre cea ce îndeobşte numim
întuneric
mă- ndrept înspre acolo
le-am răspuns
nu mai fi şi tu atât de obraznic
oricum ţi-am furat cuţitul
din geanta mult prea cultă pentru noi
printre ploi
numai noroi
& din glod
numai gold
adevărat a scrie un poem neimplicat în obştescul sfârşit e ridicol
aşa apari şi tu cineva
dacă nu te cheamă sofocle ori tragedia greacă
scrie cel puţin despre belferii locali
bουκεφάλα
dacă tu nu vezi lumina
in
curând
se
va
apropia
de tine
întunecosule cal al zădărniciei care n-a fost zădărnicie

A
L
E
X
A
N
D
R
U
poem al îngerescului sfârşit & început

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda legendelor / Ο Θρύλος των Θρύλων

Cornelia Păun Heinzel: Legenda legendelor / Κορνέλια Παούν Χάϊντσελ: Ο Θρύλος των Θρύλων
Traducere în limba greacă: Tarcisius Iulian Laurenţiu Movileanu, Ταρσίζιος Ιουλιανός Λαυρέντιος Μοβιλεάνου, traducător, absolvent cu studiile liceale şi universitare în Grecia, fiu de preot şi nepot de preot
Μια μέρα ο Θεός κάλεσε τον Άγιο Πέτρο σ' αυτόν και του είπε:
– Άγιε Πέτρε, θα ήθελα να περάσεις από τον κόσμο για να μάθεις τι κάνουν οι άνθρωποι. Τους δώρισα την Αγία Γραφή, η οποία είναι γεμάτη διδασκαλίες για να τους καθοδηγήσει και να είναι παράδειγμα στη ζωή τους• τους έφερα στη γη ταλαντούχους συγγραφείς που να δημιουργούν παραμύθια για παιδιά, θρησκευτικά ή ιστορικά μυθιστορήματα, εμπνευσμένα από την ιστορία των λαών τους• τους έστειλα ποιητές για να τους συναρπάζουν όλους με τη μαγεία των στίχων τους• τους δημιούργησα μουσικούς για να τους γοητεύουν με τη συγχορδία των τραγουδιών τους• τους δώρισα ραψωδούς και τραγουδιστές με χάρισμα για να τραγουδάνε και να ερμηνεύουν τις υπέροχες δημιουργίες τους• τους πρόσφερα ηθοποιούς που να παίζουν με αφοσίωση και ταλέντο τις δημιουργίες των δραματουργών. Θέλω να μάθω, αν οι άνθρωποι απολαμβάνουν αυτά τα δώρα από μένα, αν όλα αυτά δημιουργημένα γι'αυτούς από την ψυχή, τους άλλαξε τη ζωή προς το καλύτερο, και το έργο μου δεν ήταν μάταιο.
Ο Άγιος Πέτρος ξεκίνησε αμέσως σ' ένα μακρύ δρόμο. Ανέβηκε με δυσκολία στις υψηλότερες κορυφές των βουνών, όπου άκουσε τις βουκολικές ποιήσεις, τις μελωδικές μπαλάντες και τις πανέμορφες ιστορίες των ποιμένων, κατέβηκε στις παραλίες με χρυσή και λεπτή άμμο των κρυστάλλινων και βαθιών νερών, ακούγοντας τα τραγούδια και τα ανέκδοτα των ψαράδων, διέσχιζε πόλεις και χωριά, μένοντας ενθουσιασμένος από τη σοφία των παροιμιών και των λαϊκών γνωμικών και παρακολούθησε δίπλα στους ανθρώπους τις θεατρικές παραστάσεις, συμμέτειχε σε παγκόσμιους εορτασμούς οργανωμένους για διάφορες περιστάσεις, μένοντας μαγεμένος από τον πνευματικό πλούτο των οργανωμένων τελετών, συνόδεψε τους ανθρώπους στις εκκλησιαστικές ακολουθίες, συμμετέχοντας μ' αυτούς στις προσευχές και το ταξίδι του έφτασε στο τέλος.
Επέστρεψε κατευθείαν στον Παράδεισο και επειδή είχε πολλά να πει γι' αυτά που είδε, παρουσιάστηκε έτσι όπως πρέπει ενώπιον του Κυρίου.
– Άγιε Θεέ, διέσχισα ολόκληρο τον κόσμο, άκουσα τους υπέροχους στίχους των ανθρώπων και τα μελωδικά τραγούδια τους, πήγα και προσευχήθηκα μαζί τους στις εκκλησίες, παρακολούθησα εντυπωσιακές σκηνές θεάτρου και συμμέτειχα σε γοητευτικές γιορτές. Άκουσα ιστορίες, ποιήσεις, γνωμικά, τα οποία είναι απόλαυση του αυτιού και του μυαλού του κάθε ακροατή. Διάβασα με ευχαρίστηση τα παιδικά παραμύθια, ιστορίες όλων των ειδών – μαγικές, φανταστικές, φιλοσοφικές, θρησκευτικές, ρομαντικές, σατυρικές... Έχω όμως μια απορία. Δεν ξέρω τι είδους ιστορίες είναι αυτές που περιέχουν φανταστικά ή θαυμαστά στοιχεία, κεντημένα σε φόντο κάποιου ιστορικού λόγου ή κάποιας μυστικής φαντασίας, στις οποίες εξηγείται η γένεση ενός πράγματος, ενός όντος, το ειδικό χαρακτήρα κάποιου ιστορικού γεγονότος, κάποιου μυθικού ήρωα ή κάποιου φαινομένου. Επειδή είναι διαφορετικές από τις άλλες, θα πρέπει να έχουν ένα ειδικό όνομα.
– Αλήθεια μιλάς, Άγιε Πέτρε. Κι' εγώ σκέφτηκα πολύ καιρό σ' αυτό το πράγμα. Διαλογίστηκα πολύ και θέλω ξεκινώντας από σήμερα αυτές οι ειδικές ιστορίες να ονομάζονται «Θρύλους», είπε ο Θεός.
– Θεέ, τότε αυτή με σιγουριά θα είναι «ο Θρύλος των Θρύλων», επειδή περιγράφει την εμφάνιση του θρύλου, είπε ο Άγιος Πέτρος.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din Curba destinelor / Η στροφή του πεπ, traducere de Tarcisius Iulian Laurenţiu
Adăugat de CORNELIA PAUN
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai (după ce Rory a fost arestată pentru că a furat un iaht): Rory nici măcar nu a furat din magazine vreodată. Nicio bomboană, niciun ruj. A uitat odată să returneze o carte la bibliotecă. Şi s-a simţit atât de vinovată, încât s-a pedepsit singură. Îţi poţi închipui? Stătea în camera ei şi urla la mine, "Nimeni n-a mai putut să citească Iliada săptămâna asta din cauza mea!"

replică din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Dar încă nu mi-ai răspuns la...
Lucian: Ştiu ce vrei să afli. Cred că ar fi mai bine să afli sigur, direct de la mine, deci... Da, sunt îndrăgostit, întotdeauna am fost... Asta este. Nu pot nega realitatea.
Sonya: Despre ea e vorba, nu-i aşa?
Lucian: Off... Cred că n-are rost să mai încerc să ascund adevărul, aşa că am să recunosc, cu toate că nu-mi convine... Da, e adevărat, despre ea e vorba. Lia... Ea e cea de care m-am îndrăgostit, nu acum, de curând, ci de mult, pe Terra, în urmă cu cel puţin şapte ani, când am întâlnit-o prima oară; de atunci nu mi-o mai pot scoate din minte, orice aş face, oricât aş încerca... De fapt, am şi încercat, de mai multe ori chiar, în fel şi chip, însă n-am reuşit; sentimentul mă depăşeşte...
Sonya: Înţeleg, sau cel puţin încerc. Deci, n-am nici o şansă cu tine, n-am avut-o niciodată, nici eu, nici altcineva...
Lucian: Nu; din nefericire.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balian de Ibelin (către cei din Ierusalim): A căzut pe umerii noştri datoria de a apăra Ierusalimul, iar noi ne-am pregătit cât de bine am putut. Nici unul din noi nu le-a furat oraşul musulmanilor. Niciun musulman din marea lor armată care se îndreaptă acum spre noi nu era născut pe vremea când acest oraş a fost pierdut. Ne luptăm din cauza unor ofense pe care nu noi le-am adus, împotriva unora care nici măcar nu erau în viaţă pentru a se considera jigniţi. Ce este Ierusalimul? Templele voastre sunt construite peste templul evreu pe care romanii l-au dărâmat. Templele musulmane sunt construite peste ale voastre. Ce este mai sacru? (Pauză.) Zidul? Moscheea? Cimitirul? Cine le revendică? Nimeni n-o poate face. (Îşi ridică vocea.) Cu toţii avem dreptul asupra lor!
Episcopul, Patriarhul Ierusalimului: Blasfemie!
Almaric (către Patriarh): Taci.
Balian de Ibelin: Apărăm acest oraş, nu pentru a proteja aceste pietre, ci pe oamenii care trăiesc printre aceste ziduri.

replici din filmul artistic Regatul Cerului, scenariu de William Monahan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos poem

dacă mai suntem şi nu am plecat pe drumul fără de întoarcere
se întâmplă pentru că l-am visat pe eugene ionesco
în vis
începusem să-i dau dreptate
păsări de pradă planând de la foarte mari înălţimi
dând răspunsul cuvenit speciei
trecând vămile zilei de azi
răspunsul acesta nu are putere de lege
în vis
se desluşea felul în care voi scrie
cel mai frumos poem din lume
alcătuit după legea hiperboreilor
începutul va fi deja sfârşitul
petrecut la marginea râurilor
verile contemplându-le
curgerea leneşă dinspre izvoare
răsfirându-ţi viaţa
de acolo
de la hiperborei
n-ar mai fi trebuit să ne mai întoarcem
poate doar la apusul soarelui roşiatic
prelins pe gâturi lungi de răpitoare
veşnicele inaripate ale sufletului
ca pietre de râu urnindu-se cu greu
printre străini în devălmăşie şi aparentă libertate
viaţa se oprise la jumătate încetasem
să mai conversăm despre scaune despre masa de brad
despre poezii & nobleţea eroului jertfit la majadahonda
pentru flori de cireş din livezi de pe steaguri japoneze
despre steaua de mare pe care am scos-o din nămol regesc
şi pentru care toate reginele lumii au declarat stare de asediu oceanelor
dintre mine şi tine ascult şi acum valurile
izbindu-se de monştrii marini pescăruşi argintii
conjugă nedubitativ la prezent verbul a fi de mai suntem hiperborei

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

P-o-e-m 111

Cel mai frumos poem nu are coapse
Are îngeri care se înalţă cu tâmple argintii preafrumoşi
Precum în poveştile bifate cu x din librării
Pentru care se fac precomenzi
Şi se vând încă/ foarte bine

Nu ştiu aceşti cumpărători că poemele-vid
Sunt goale de sentimente şi fiecare cuvânt din cofrajul lor se deşiră iar poetul-care-mai-zboară-cu-norii scrie în graffiti mesajul lumii de dincolo de zona zero non politically
Acul kilometrajului derapează pare înghiţit de
Molozul cuvintelor poetul s-a ascuns într -un pet şi numai noi ăştia număram clipele care fumează iarbă

Timpul încă miroase a scris? Păsări-himere
Ne sparg geamurile cu zboruri în zig-zag
şi se aşază pe rafturi ca nişte relicve ale erei
Când poemele muşcau cu dinţi de fildeş urechea poetului ce nu s-a sinucis

Cel mai frumos poem este despre cum nu se scrie
Poezie tâmpită şi despre funicularul în care poeţii se urcă
cu Dumnezeu... poeţii întregesc lumina
Bat toaca în schitul unde pustnici scuipă
plămânii roşii ai scrisului-jertfă

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul de după

Nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere şi nici putere

Sau poate că se scrie cu acea licărire fosforescentă
Pe care fiecare femeie o secretă în timpul unei nopţi de dragoste

Din cauza neajunsului văzut ca primejdie sau mai degrabă
Se scrie cu aşchiile sărite, el e aşa... o dâră de fum inevitabilă
Care apare după ce ne ardem la foc mic, înăbuşit, inimile
După care privim în gol ca şi când: noi suntem aceia atât de uşori

Şi trupurile noastre cumva moarte, neputinciose fac semne
Cu mâinile obosite, suntem aici, suntem aici, dar noi ne ducem în sus
Nu recunoaştem nicio voce, descărnaţi ne plângem de milă

Poemul de după e întotdeauna mai lung ca un oftat de la o fereastră anonimă
Un suflu evanescent surd şi tenebros care se pierde undeva în zare
Dacă nu cumva zarea e chiar pielea ta mâncătoare de basme

Geamătul pe care nimeni nu l-a atins, nimeni nu l-a gustat
O pasăre care vine şi bea apă din paharul pus la căpătâiul uşii

Unii spun că seamănă cu un curcubeu după ploaie, dar nu pot jura
Pentru că noi de câte ori am făcut dragoste am orbit amândoi
Ca şi când ne-am fi scos ochii cu buchete de flori

Ar trebui s-avem hambarele pline prin câte locuri am colindat împreună
Dar noi nu strângem nimic pentru iarnă, doar unul pe altul la piept
Poate că din slăbiciunea asta, mai mult o amorţeală, el se naşte

Şi când spun toate astea, imaginaţi-vă că eram pe un vârf de munte
Numai flori de colţ ieşeau din coastele mele după fiecare sărut
Poemul de după este revolta astrelor mele la atingerea ta

Iar răzvrătirea asta nu se scrie niciodată, nimeni nu are litere şi nici putere

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Ştii, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu ştiai?
Lucian: Nu. Nu ştiam... Şi spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ţi fi menţionat numele, cel puţin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce şi ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu ştiu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deşi aş fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aş fi mărit puţin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ţi-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puţin o dată.
Lucian: De unde ştii? Dacă n-ai văzut, cum poţi susţine că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducţie?
Sonya: Sigur, am dedus după mişcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria şi după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-aţi separat, e mereu tristă; cred că nu se gândeşte decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susţii că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu ştiam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aş vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum ştii: Are unul şi scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii?

viaţa parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc
deşi pentru fiecare greşeală scot din buzunar un bănuţ

atunci când te-am cunoscut era soare şi bine
şi ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam să înot, să alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte

evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viaţa în esenţa ei pare un colac de salvare. eu unul
asta ştiu cel mai bine.
am învăţat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce să vrei să ieşi din mulţime dacă nu te priveşti în oglindă

şi încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopţile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns să aştepţi atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt

hai, spune
cât ai vrea să ţină ecoul într-un deşert? tu ştii până unde poate să te ducă un vis?
mă trezesc dimineaţa şi îmi vine să îmi bag
picioarele în tot şi în toate
de ce?
uite, de asta

da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
şi care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greaţa

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe de altă parte, niciun grad posibil de sfinţenie sau de eroism care a fost atins vreodată de vreunul dintre cei mai mari sfinţi nu este dincolo de ce a hotărât El să producă în final în fiecare dintre noi. Lucrarea nu va fi încheiată în viaţa aceasta: dar El vrea să ne ducă la un stadiu cât mai avansat înainte de moarte. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să fim surprinşi dacă avem greutăţi. Când un om se întoarce la Cristos şi pare că îi merge destul de bine (în sensul că unele obiceiuri rele sunt corectate acum), el are deseori sentimentul că ar fi normal ca lucrurile să meargă acum fără probleme. Când vin necazuri – boli, probleme financiare, noi ispite – el este dezamăgit. El are sentimentul că aceste lucruri poate că ar fi fost necesare să-l trezească şi să-l facă să se pocăiască în zilele lui rele de demult; dar de ce acum? Deoarece Dumnezeu îl îmboldeşte acum spre un nivel mai înalt: îl pune în situaţii în care va trebui să fie mult mai curajos sau mai răbdător sau mai iubitor decât a visat vreodată că poate fi. Nouă ni se pare că nu este necesar: dar lucrurile se petrec aşa pentru că noi încă nu avem nici cea mai vagă idee despre lucrul extraordinar pe care vrea El să-l facă din noi.

C.S. Lewis în Creştinismul redus la esenţe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie despre "Nimic",

"La început a fost Cuvântul";
Dar Cuvântul de unde s-a luat?
Se spune că pământul
Dintr-o explozie ar fi apărut;
Şi, înainte de explozie,
Ce a explodat?

Sau poate... Totul a apărut din Nimic,
Dar Nimicul – ce mai e?
De unde vine acest "Nimic":
Dintr-un alt Nimic,
Sau din ceva mai mic?
Sau, poate, mai mare?
( Nu mi-ar fi de mirare!)

Ce este Nimicul?
Este "nimic" sau "gol"?
Şi dacă e "gol" –
Cu ce era umplut?
Ce a fost la început?

Dar dacă nu există
Nici început, nici sfârşit,
Doar "suspendată clipă" – infinit?
Şi dacă Nimicul e pur şi simplu – nimic
Din care a apărut acest infinit?

Nu sunt savant, şi nici cercetător,
Doar mă joc de-a filosoful;
Nimeni nu ştie şi nici n-a ştiut
Ce a fost la început;
În schimb, un lucru e cert despre Nimic:
"Ştiu că nu ştiu nimic".

poezie de Maria Supernic (13 februarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O invitaţie din partea lui Dedal & nerefuzată fiule de mine

mă zbăteam între viaţă şi moarte
viaţa mea
uneori
era
dictată
de paganini
singurul
dictator pe care l-am recunoscut ca dictator în viaţă fiind
nu ştiu
cum aş fi reacţionat faţă de nae
ştiu
cum
aş
fi
răspuns
dacă nae m-ar fi torpilat cu gândirea lui socrate
un fel de răspunsuri dialectice la întrebările mele metafizice
eliade nu a terminat de citit biblioteca lui dasgupta
şi a fost obligat să contemple
mandala
o frunză mare de platan elefantin
adormindu-ne pe foarte mulţi ani
ca şi cum aş fi dormit un somn de veci
ar fi rostit
şi întrebarea devine
în vreme de secetă
cum s-ar pronunţa cuvintele
ÎNSUŞI CUVÂNTUL
după mihai eminescu
starea firească a omului
de a somni
în timp de profundă conştienţă
&
iată
cea mai adâncă întrebare din limba română
ce este conştiinţa
aşezaţi la masa zeului
ÎMPREUNĂ
cu mihai eminescu
printre vintrele tigrului
domnind
fix
doi ani
ca şi cum această stare supraumană a bătrânului cugetător
ar opri tigrii să nu mai moară din moartea cea bună
dacă printre liene
calcuttei îi e lene
& de fapt
nu se pronunţă aşa
a compara aeroportul din calcutta cu otopeni
ca şi cum ai împuşca ţânţarul anofel
despre care ne-a vorbit domnul diriginte zamfir
împuşcat şi el
de un fir de trandafir
apolitic
desigur
&
iată invitaţia lui dedal
nerefuzată de mine
fiule
eram îndrăgostit de mama ta până la marginile fbi-ului
însuşi preşedintele u. s. a ne văzuse prin spitale
implorându-ne tandru
tandră e primăvara nenăscutului îndelung aşteptat de ursitori
printre ninsori să nu dăm pe nevopsiţii pereţi
de sigla tata-rockefeller
în direct pe france tv 5 promiţându-ne o metaforă a zădărniciei universale
ştiind că
nimeni nu cunoaşte mai bine ca mine
tatăl tău
nimeni nu cunoaşte mai bine decât mama ta
numele zădărniciei
& totuşi prelungim ideea-de-moarte
atât de nedreaptă
numărând anii după jucătorii de pig-pong
soţia avea 96 de ani soţul 99
de la un neţ
a început moartea
nae ionescu giganticul profesor mai mare decât iorga supărat pe carol al II-lea
ieşind pe uşa din spate de la palat
cînd mama ta te-a născut
i-am arătat,, cosaşi odihnindu-se"
numai că mama ta n-a mai dormit până
la naşterea ta
făcând naveta cu salvarea între obreggia şi giuleşti
maternitatea a fost incendiată
un cablu albastru o infirmieră care n-a înţeles
ideea de geniu
ca şi cum am vorbi despre cercuri despre mărgele despre scoici
în vuietul mării liniştite adulmecînd furtuna şi valurile sălbatice din pricina cărora mor căpitanii
mor
mai exact
despre mersul cercului în jurul umbrei
fiind mult prea abătut de la ale mele
nici n-am observat cum dedal întemeietorul te numeşte fiul meu
şi nici nu am auzit prea bine cine sunt în furtună
dedal desigur tatăl
dedal desigur fiul
dicţionarul de mitologie s-a scufundat perfecta furtună a lumii
acela care-l va aduce în chip zeiesc la mal
se va numi
dedal

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecte

Mă voi lăsa de scris despre muieri,
Că-s acuzat că-i tema predilectă
A unei opere ce-ar fi perfectă,
De-ar fi şi despre pomii fructiferi,

Despre albine, despre cai de rasă,
Despre pământ şi despre univers;
Voi scrie despre stat şi despre mers,
Iar despre ţară, cât e de frumoasă...

Voi scrie despre ape, despre munţi
Şi despre holde strânse în grânare,
Voi face peste ape curgătoare,
Din versuri, sumedenie de punţi,

Pe care voi dori trecut să fiu,
Ca recompensă pentru fiecare
Poem compus pe teme novatoare,
La cele despre care nu mai scriu

Şi care învechitu-s-au ca vinul,
Tot aşteptând un gol să-şi facă plinul.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (27 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul din care se pleacă

oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braţ fiecare cu fiecare
îngeri înalţi printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeţii nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arşi de febra poeziei /de-a v-aţi ascunselea

el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un şobolan roz gâf âind de neputinţe
din oraşul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone şi zile
nenumărate

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu trăieşte cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducţie. De fapt, oamenii rămân cel mai adesea acolo unde specia îi aşază: în anonimatul vieţii (în "bancul de heringi", despre care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăieşte după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toţii din clipa în care venim pe lume şi tot acolo rămânem, cei mai mulţi dintre noi, până la sfârşit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mână, să ne scoată de pe drumul mare al vieţii şi "să ne ducă de o parte", de acea parte în care ni se dă şansa să ne regăsim cu viaţa noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont prorpiu. Prima concluzie a acestui studiu este: vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduşi! Iar dacă este aşa, apare imediat întrebarea: Unde ne sunt seducătorii?

Gabriel Liiceanu în Despre seducţie (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre realităţi, unele se spun despre un subiect oarecare, dar nu sunt în niciun subiect, aşa cum "om" se spune despre un subiect om oarecare, dar nu este în niciun subiect; altele sunt în subiect, dar nu se spun despre niciun subiect (iar a fi în subiect numesc ceea ce, subzistând în ceva, dar nu ca parte, nu poate totuşi să fie în afara celui în care este), aşa cum o anumită cunoaştere gramaticală este în subiectul suflet, însă nu se poate spune despre niciun subiect, iar un alb anumit este în subiectul corp (căci orice culoare este într-un corp), însă nu se spune despre niciun subiect; altele, deopotrivă se spun despre un subiect şi sunt în subiect, aşa cum ştiinţa este în subiectul suflet, dar se şi spune despre un subiect, despre gramatică; altele, în schimb, nu sunt nici în subiect şi nici nu se spun despre un subiect, ca de pildă un om anumit sau un cal anumit, căci nici unul dintre aceştia, nici nu este într-un subiect, nici nu se spune despre un subiect. Iar în general cele individuale şi una la număr nu se spun despre niciun subiect, însă nimic nu se opune ca unele să fie în subiect, căci o cunoaştere gramaticală anumită face parte dintre cele ce sunt într-un subiect.

Aristotel în Categorii, 1a-1b (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de poezie

Picături de poezie

Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu ştie nici ramul,
nici codrul nu ştie
în freamăt şi-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.

Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
creşte, se ofileşte,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
şi nu mai plouă.

Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu ştie
care-a facut-o ca pe noi din iubire
şi din dor de poezie.

Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum şi-ar scrie poezia?
Nu ştie nici Maica Preacurată Maria,
nu ştie nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreţ,
nu ştiu nici oştenii romani
care fac de pază
şi se-ncălzesc la foc.
Ştiu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care şi ani mai cad
picături de poezie.

Inviato dall'app Tiscali Mail.

poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-s împotriva ta, Isuse

Nu-s împotriva ta, Isuse, nici nu te caut. Cred
În tine cum cred şi-n ceilalţi zei, mai bătrâni ca tine.
Nu te consider nici mai presus, nici mai prejos
Decât ei, doar că mai nou venit.

Sunt împotriva, da, şi paşnic îi detest, celor care
Te ridică deasupra altor zei, egalii tăi.
Te caut acolo unde te afli, nu mai presus
De ei, nici mai prejos, aşa cum eşti.

Un zeu de care era nevoie, pentru că n-a mai fost
Niciunul asemeni ţie: încă unul în Panteon, atât,
Nu mai pur: asta pentru că întregul
Nu era complet, mai lipseai tu.

Luaţi aminte, voi cei care-l veneraţi exclusiv pe Isus:
Viaţa este diversă, zilele sunt diferite unele de altele
Şi noi numai în diversitate vom putea trăi
Cu adevărat împreună şi singuri.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mai are chef de muncă

Nimeni nu mai are chef de muncă
UE-ul să trimită ajutoare
Că noi ne ţinem numai de greve
Şi de blocarea şoselelor naţionale!

Ne-am săturat de atâta rumeguş
Nici Ciupitu nu mai înghite câlţi
Vrem să trăim într-o democraţie
Cu şapte zile libere pe săptămână

Învăţaţi papagalii să vă aplaude
Noi suntem un partid de cerşetori
Dacă nu puneţi computerele la lucru,
Ieşim în stradă şi vă răsturnăm!

Îmi pare rău că trebuie să vă spun
Toţi proştii din lume se cred deştepţi
Dar asta nu se referă la noi
Care avem certificate de handicapaţi

Nu ştim dacă munca înnobilează
Dar nici lenea n-a omorât pe nimeni
Pierzania a făcut mereu mai multe victime
Decât virtutea aderenţi

Avem o părere foarte bună despre noi
Plătiţi-ne după valoare
Că altminteri nu mai plecăm din stradă:
- De ce-mi îndeşi dom'le căciula pe ochi?!!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne grăbim

Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,
precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranţa este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristeţe şi veselie,
precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori
iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu
şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima sau dacă ultima este prima.

poezie de Jan Twardowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!