Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Știi?

viața parcă ar fi o parcare cu plată
ce-i pasă ei că uneori nu am bani să plătesc
deși pentru fiecare greșeală scot din buzunar un bănuț

atunci când te-am cunoscut era soare și bine
și ce prost eram, dar un prost fericit
cardul era pe zero
dar eu continuam să înot, să alerg în picioarele goale pe nisipul ăla fierbinte

evident aici nu-i vorba de tine
privită printr-un obiectiv imaginea este cât se poate de clară
viața în esența ei pare un colac de salvare. eu unul
asta știu cel mai bine.
am învățat de mic cum stă treaba încât
orice ar fi nu mi-e frică
de ce să vrei să ieși din mulțime dacă nu te privești în oglindă

și încă ceva, aici e vorba de mine
despre nopțile care curg
despre zilele fără de număr care se tot pierd fără niciun răspuns
dar ce răspuns să aștepți atunci când frunzele copacilor se topesc pe asfalt

hai, spune
cât ai vrea să țină ecoul într-un deșert? tu știi până unde poate să te ducă un vis?
mă trezesc dimineața și îmi vine să îmi bag
picioarele în tot și în toate
de ce?
uite, de asta

da, prietene! aici e vorba de mine
despre ratările mele
despre femeile pe care le-am avut
și care după un timp mi-au întors spatele
ce contează că am trecut printr-o o vară fierbinte
după o noapte de pomină petrecută cu prietenii într-un club, vine greața

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Până în măduva oaselor

stăm pe o terasă și ne vorbim
amândoi într-un colț
de parcă ar fi doar al nostru
ne ascundem de soare și cum el nu se dă la o parte
încercăm facem ceva
îți mângâi pe sub masă genunchii
și atunci se întâmplă să mă privești într-un anume fel
și parcă vrei altceva
tot mai mult

și
cât de greu îți vine să spui
și câte scoici ai strânge într-un pumn
dar câtă căldură umană
ai putea să-mi oferi

numai eu

dar vine unul și spune
și tu îl crezi
și crezi că e bine

e vară mulți merg la mare și se coc pe nisip
mai ceva decât mititeii
puși pe grătar
te doare sufletul
îți arde inima
dar nu din cauza asta

e și ăsta un punct de vedere
numai vederea îți poate juca uneori feste
dar să nu mai vorbim despre asta
mai bine să vorbim despre pietre
sau mai degrabă despre delfini
ei sunt cu mult mai deștepți decât noi, ei
știu într-adevăr iubească
pe când noi

și o insectă ar ști ce să facă
dacă ar încerca cineva să o rănească
ar riposta
dar eu nu
căci nu-i așa
după furtună doar pietrele mai rămân
și sunt atât de tăcute

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știi ce zic?

aici nu-i vorba de mine, sau despre cum ar trebui ne mișcăm ca fim plauzibili
acel zid pe care ți-ai imprimat urmele palmelor tale, acel zid care ți-a îngrădit existența
acum nu mai există, știu că nu crezi, ai rămas cu impresia asta
sufletul tău mutilat, inima ta rănită de moarte
un trup vlăguit nu mai are ce pierde
când privești o pasăre în colivie, spune ce vezi
pentru cine cânte și de ce, rog, ar trebui să o facă
când nu mai ai aer scoți capul pe geam
nu te mai interesează cum e timpul afară
dacă a nins ori dacă rândunelele încă își mai fac cuib
cred așa a simțit frate-meu când și-a tăiat venele
când l-am întrebat de ce a făcut-o, a dat din umeri și atât. uneori
ți se pare prea mult, chiar dacă, pentru a fi pe val
trebuie să te trezești un pic mai devreme
din ce în ce mai devreme, până când observi că nu mai poți observi diferența dintre noapte și zi
e patru dimineața și vezi soarele cu mustățile lui țâșnind înspre cer
noaptea, luna ți se pare o meduză albastră
nu-i simți veninul
pentru că el deja este în tine de când te-ai născut
cum am spus, aici nu-i vorba de mine. cine sunt eu ca judec
aici e vorba de altceva, despre iarbă
despre nisipul pe care îl țin în pumni
și nu pentru a lăsa vreo cine știe ce dâră. tu
poate crezi că mi-e frică
nici pe departe
am văzut atâtea, am mâncat destulă pâine uscată
am iubit am plâns și am râs suficient de mult
încât să nu mă mai doară nimic
dar tu?

eu atâta te întreb, ce argumente ai
vino cu ceva credibil, cerul va fi același în orice condiție

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu sunt acel marinar

dacă
și numai dacă
ar fi să îmi închipui
niciodată nu am să pot să te prind
nu am navigat pe corăbii nu sunt acel pirat
fără un ochi
și nu târâi după mine vreun picior de lemn

în sfârșit, asta e o altă chestie
problema e că
nu este de ajuns pui totul în ordine
așa cum nu este de ajuns alergi câteva ore bune
în speranța că te vei regăsi

mă trezesc dimineața
și îmi dau seama că este destul de târziu
soarele răsare la fix patru treizeci
da. acum este timpul, nu mâine

din vamă până în neptun
sunt peste douăzeci de km de plajă
cu toate astea doar un pumn de nisip m-ar putea face fericit
zorba ar ști ce să spună
pentru mine
însă
și doar pentru mine
o clipă de liniște mi-ar fi de ajuns

nu vreau kilometri de asfalt
nu vreau povești de adormit copii
un pescar îmi poate spune oricâte, și cu câte furtuni
și cu câți pești neverosimil de mari

și dacă mă prinde noaptea dormind pe nisip și dacă este să mă redefinesc
tot nu ar fi
pentru că una este să mângâi cu palmele răsăritul
și alta asculți o poveste despre pescari
despre luptele nebune cu valurile
și nici atunci nu ai cum
dar acum e trei dimineața
marea îmi pupă picioarele, și eu strâng în pumni apă sărată
și parcă tocmai de acolo țâșnește viața
un ghem roșiatic de suliți ce se înfig într-un cer
pe care noi încă nu-l știm

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O mare dezamăgire pentru omenire

Firește că am să plec și eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toți prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârșit diminețile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogații care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaștii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama și tata care nu m-au cunoscut niciodată.

Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puțin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopțile mele-nstelate.
Oamenii, mai puțin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viață
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
corijez ce se mai poate.

N-am învățat nimic toată viața
nici măcar să înot
nici măcar dansez
nici măcar iubesc.
Am scuipat pe stradă ca orice vagabond
și m-am târât cu toate curvele lumii.

Am fost prea liber poate și prea târziu lucid
și-am tot scrutat în zare o aripă să-mi crească
dar am ales doar tina, când cana mea de cid-
ru m-a rostogolit spre groapa care în cer se cască.

Atât am fost. O mare dezamăgire pentru omenire.
Și mi-e rușine când văd cum cimitirele
vin nesătule spre mine.

poezie de din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "In aripi de gala" de Nicolae Sava este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.
Cornelia Georgescu

Lucian: Ia loc, te rog! Doar nu ești pedepsit.
Mihai: Mda... E drăguț aici, la tine!
Lucian: Mihai, rezervele noastre sunt toate la fel, cel puțin din punct de vedere al dimensiunilor, nu există nici o diferență între ele.
Mihai: Știam asta. Dar nu la dimensiuni refeream. Îmi place cum ai aranjat-o. E foarte plăcut. Ai creat o atmosferă... intimă! Plăcută!
Lucian: Păi... Ce -ți spun?! Am încercat să-mi fac șederea aici cât mai plăcută, confortabilă. Dar hai să abandonăm subiectul ăsta! Nu cred că mi-ai cerut venim într-un loc mai retras, doar ca discutăm despre confortul sau aspectul rezervei mele.
Mihai: Asta așa este.
Lucian: Atunci, care-i problema? Ai vorbit cumva cu ea? Ți-a spus?!
Mihai: Să vorbesc?! Despre ce?! Și cu cine?
Lucian: Cum adică despre ce și cu cine?! Cu Ly, bineînțeles! Despre originea ei terestră. Ți-a spus cumva adevărul?
Mihai: Ah, nu... Despre asta credeai că ar fi vorba?! Nu, îmi pare rău, n-am reușit discut cu ea despre acest subiect. Iar ea nu mi-a spus încă nimic din proprie inițiativă, deci, n-am adus deloc vorba despre așa ceva. Nici n-am încercat măcar.
Lucian: Nu?!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Mai bine explică-mi de ce te-ai separat de colegii tăi? Doar din cauza cuvintelor pe care ți le-a adresat colega ta preferată? Te-au deranjat atât de mult?
Lucian: Ai auzit ce mi-a spus, așa-i? Iar dacă știi, de ce mă mai întrebi?
Sonya: Repet, ceea ce s-a întâmplat, nu-ți justifică deloc comportamentul, nici decizia luată. Doar dacă... O iubești atât de mult?
Lucian: Cum?! Pe cine?
Sonya: Nu te preface. Știi bine pe cine, doar nu ești prost. Pe cea care ți-a adresat acele cuvinte. De aceea te-au deranjat atât de mult cuvintele ei?
Lucian: Nu, nu-i vorba despre asta.
Sonya: Atunci despre ce?
Lucian: Nu știu... Poate că am greșit. Trebuia să mă fi gândit mai bine înainte de a fi luat o asemenea hotărâre, însă în acele momente nu eram capabil să mai și gândesc; nu eram în stare... Orice decizie aș fi luat, tot greșită ar fi fost.
Sonya: Atunci îndreapt-o! Ce mai aștepți? Du-te înapoi la colegii tăi și vorbește cu ei! Fiți din nou o echipă unită, așa cum îți place ție, ca o mare familie.
Lucian: Cum îmi plăcea; înainte de incidentul ăsta. Acum lucrurile s-au schimbat.
Sonya: Ești încăpățânat! Renunță la orgoliul ăsta prostesc; n-aduce nimic bun.
Lucian: Nu-i deloc prostesc.
Sonya: Nu ești sincer cu mine acum.
Lucian: Încă îmi pui la îndoială sinceritatea? Tot n-ai încredere în mine?
Sonya: Nu-i vorba despre asta, deși nici chiar tu nu ești întotdeauna sincer, uneori ascunzi câte ceva; probabil ai motivele tale procedezi astfel. Nu te pot acuza de nimic, darvrea să te ajut.
Lucian: Nu cred că ar fi nevoie.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dawson: Bun, deci... Vrei să-mi spui ce se întâmplă?
Pacey: Nu e ceea ce crezi tu, Dawson, nici pe departe.
Dawson: De unde știi ce cred eu?
Pacey: Pentru că se vede pe fața ta, amice! Da, eu și cu Joey am petrecut mult timp împreună în ultima perioadă, pentru că am fost aici încercând învățăm dansăm și apoi ea învață trigonometrie. Dar ce mi se pare mai interesant e că dintre toate blondele și bruntele posibile, dintre femeile pe care noi le cunoaștem, prima care ți-a venit în minte a fost Joey. Oare de ce?
Dawson: Pacey, nu o să scapi încercând să mă analizezi pe mine.
Pacey: Doar te întreb ceva simplu. Adică, Dawson, tu și Joey... nu mai e iubita ta.
Dawson: Da, nu mai este.
Pacey: Da... așa că de ce mai purtăm discuția asta? Înțelegi ce vreau spun? Ești același tip care mi-a spus acum câteva săptămâni voi doi aveți nevoie fiți separați.
Dawson: Mda, trebuie mergem pe căi diferite, dar nu mi-a trecut niciodată prin minte ...
Pacey: Că ce? Că și ea o să-și continue viața... sau poate că nu ți-a trecut prin minte că în drumul ei s-ar putea opri la mine, despre asta este vorba? Dumnezeule, frate, așa faci mereu, vorbești și iar vorbești și nu te asculți. Spui că ai trecut peste ea, dar nu este așa. Sunt doar cuvinte care nu înseamnă nimic pentru tine.
Dawson: Nu știi despre ce vorbești.
Pacey (râde și se întoarce și arată spre Joey care dansează cu un bătrân): Uită-te la ea, Dawson. Uită-te bine, este o zeiță, prietene. Cât timp credeai că o să treacă până să apară vreun tip care s-o placă?! Pe bune, frate, și când o să se întâmple asta ce o să faci?
Dawson: O ... o să accept totul așa cum o să fie.
Pacey: O accepți totul așa cum o să fie, hombre, poate că ar trebui -ți dai seama de acum pentru că tipul care o să apară nu o să fie prietenul tău cel mai bun și nu o să-ți ceară permisiunea, tipul ăla o să se uite bine la ea și o să treacă peste tine.
Dawson: Ce ascunzi tu, Pacey?
Pacey: Ce?
Dawson: Pentru toată analiza asta a vieții mele amoroase nu schimbă faptul că nu mi-ai răspuns la întrebarea mea inițială, de ce am găsit prezervativul ăla?
Pacey: De ce îmi mai bat capul? (Se întoarce și pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Mereu te-am făcut să crezi că ești altul

și te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl știam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd țărâna de care mă legasem
și când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii

știu ce vei spune
povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
că tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
și că ai dormit în fiecare noapte visându-ți femeile
dar eu știu că nu e așa

mereu am inventat oameni care m-au iubit
să mă poți crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi
cât să îți imaginezi distanța
dintre noi
cum se întâmplă și acum
când îmi lași un răspuns rece
și aștepți să scriu un poem
despre tine

mmm
despre tine am scris mii de poeme
pentru că îți știu fiecare neajuns
al inimii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

L-am despăturit un pic

Scriu după cum îmi dictează, se pare, înăuntrul meu.
Uneori, vreo gâză măruntă
își agață piciorușele în semnele de punctuație,
atât de bine scriu.

Aș putea să mă enervez dar sunt calm,
întorc și cealaltă pagină
iat-o pierdută în albul acela în care doar amintirea mișcării sale aiurea rămâne.

Știu, despre mine e vorba,
e ca și cum mi-aș fi despăturit sufletul,
l-aș fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)
ca văd cuvintele mele mai bune decât
mine vreodată.

poezie de din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut – care, veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama vin cu o ofert㠖 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu așteptam la "te iubesc". Poți să nu mă mai privești așa? Încerc găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jen: Jack, am avut iubiți, am avut prieteni, dar nu a existat un băiat care să-mi fie doar amic. Care să nu încerce să se culce cu mine sau care să nu plece în clipa în care i-am spus că nu vreau să mă culc cu el. Care să mă placă... pentru ceea ce sunt. Doar dacă nu te-ai hotărât între timp să fii bisexual? Când ai pus asta la cale a fost mai mult vorba despre tine decât despre mine.
Jack: Hai, lasă-. Nu sunt îndrăgostit de Henry Parker.
Jen: Nici eu, dar nu la asta mă refer. Poate că tu ai nevoie de o relație.
Jack: Poate așa este. Dar aici nu e New York unde băieții gay se lovesc unii de alții când ies din dulap. Suntem în Capeside. Populația gay: unu. Doar eu.
Jen: Jack, o să ai o viață amoroasă. O să ai o viață amoroasă incredibilă. O fie super și înfricoșător și o să-ți schimbe întreaga viață când o să aibă loc.
Jack: E ușor vorbești.
Jen: Știu că e. Trebuie să ai încredere că uneori se întâmplă anumite lucruri când te aștepți mai puțin.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dr. Cox: Și poc! A dispărut luciul mărului. Și asta e atunci când afli fata drăguță cu care te-ai căsătorit nu mai e deloc o fată drăguță. Nu. E o devoratoare de bărbați. Și nu vorbesc despre tipul ală de "uau, uau, uite-o că vine"; vorbesc despre genul ală care îți folosește demnitatea ca pe un prosop de vase -ți șteargă urmele bărbăției blocate în chiuvetă. Bineînțeles, se poate să o fi chinuit din când în când, dar, sincer, credeam că despre asta e vorba într-o căsătorie. Atât de mult încât la sfârșitul căsătoriei nu știu pe cine uram mai mult - pe ea sau pe mine. Stăteam și mă gândeam... de ce nu încercau prietenii noștri să se distrugă unul pe celălalt cum făceam noi. Si se pare că răspunsul e destul de simplu: Ei nu erau nefericiți... noi eram.

replici din filmul serial Stagiarii
Adăugat de Ramona StanescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru mine, prietenul cel mai bun este soția mea. Chiar așa! Ea este cea căreia îi spun absolut orice, așa cum îi spuneam în copilărie mamei mele. Suntem foarte apropiați. Știe orice necaz de-al meu, indiferent cât de mărunt. Din '74, de când o cunosc, ea e mereu prima care ascultă o compoziție nouă. Tot ce am compus de atunci, maldăre de piese, de musicaluri, de show-uri de televiziune, i le-am cântat ei. Mai vine câteodată și strâmbă din nas și spune că nu-i place. Și enervez și zic: "Bine! Bine! Gata!", că eu stau și compun aici și curg apele pe mine. Dar după o vreme, îmi cam dau seama că de fiecare dată a avut dreptate. Are sensibilitate muzicală, a făcut pian la liceul de muzică, deci nu e străină de arta asta. Și are și ureche muzicală.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Friedman: Trebuie s-o uiți pe Grace, amice.
Luke: Dar simt niște chestii. Știu că e o reacție biologică...
Friedman: Nu e vorba de biologie aici. E vorba de psihologie. Mereu te arunci în poarta care e încuiată. Și de ce? Pentru ți-e frică să o deschizi și să te bucuri de frumusețile grădinii care e dincolo de ea...
Luke: Hei, nu mi-e frică să deschid poarta.
Friedman: Atunci de ce treci mereu de poarta care e larg deschisă? Și nu-mi spune că nu știi despre cine vorbesc.
Luke: Despre Glynis?
Friedman: E topită după tine, omule. Când am dus-o la dans, numai despre tine a vorbit. Foarte enervant, dar... a fost din cauză m-am parfumat.
Luke: Nu pot să-mi transfer sentimentele de la o persoană la alta pur și simplu.
Friedman: Ba normal poți. E parte din ADN-ul tău. Ai văzut cum te-a privit Glynis la ora de chimie? E genul de privire pe care de obicei trebuie s-o iei de pe net.
Luke: Bine... Îți apreciez preocuparea, dar pot avea singur grijă de viața mea amoroasă.
Friedman: Mda... singur, sub duș.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ioan Crețu

Despre trecerea timpului

tu mă întrebi dacă știu
unde ne sunt anii care s-au dus
sau ce am mai aflat despre singurătatea
puiului de cuc
iar eu ți-am răspuns
timpul ni s-a scurs în ceasul de apă
ca într-un cimitir și tu îmi spui că nu mă crezi,
chiar ți se pare imposibil, sigur te mint
apoi te uiți cum submarinul meu ruginit
își flutură cam un minut aripile mici
după care își ia zborul
hurducăindu-se peste livezi peste câmpii

parcă în cartea asta scriai despre roți, îmi zici,
despre rostul lor în lume despre frâna de mână
despre grand prix-uri cricuri berline
așa bine și spune-mi
dacă mai există loc și pentru mine
hai minte- frumos

iubita mea e ca un deșert fără apă
stă atârnată de un fir uneori de o agrafă
de timpul care se scurge prin gâtul îngust
al clepsidrei cu cenușă în loc de nisip
cu ochii neșterși de soare cu gândul neînchipuit
apoi vine vremea când te întrupezi în fântână
adâncă și lumea toată deodată încremenită
ca un stop cadru dintr-un film de groază
unde doar adormirea mea se mai întâplă
și nimeni nu filmează

ascunși în nori doi îngeri chiori
beau cucută
și nimeni nu-i ceartă și nimeni nu-i alungă

poezie de din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sam: Că tot veni vorba, simt prost. Eu nu te-am întrebat niciodată despre viața ta amoroasă.
Daniel (zâmbește cu subînțeles): Nu. După cum bine știi, eu am încheiat de mult socotelile cu asta. Doar în cazul în care mă sună Claudia Schiffer, atunci va trebui dispari imediat din casă, ticălos mic și fără mamă ce ești.
Sam: Ăăă?
Daniel: Nu, nu, o să vrem facem sex în toată casa. Inclusiv în camera ta.

replici din filmul artistic Pur și simplu dragoste, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Level 4: Love Actually" de Richard Curtis este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -52.20- 33.93 lei.

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

To Kuny: Bună seara, comandante! Te așteptam...
Lucian: Domnule Kuny?! Dumneavoastră sunteți?
To Kuny: Chiar eu. Te surprinde vizita mea?
Lucian: Drept spun, da. Nu așteptam vă găsesc aici la ora asta; nu știam veți veni. De ce nu m-ați anunțat, nu v-aș fi lăsat să mă așteptați. M-aș fi grăbit, ajung mai repede...
To Kuny: Ușurel, comandante! Relaxează-te! Nu te agita atâta. Nu te aștept de prea mult timp și nu te-am anunțat, pentru că nu era nevoie, așa , liniștește-te! Am venit vorbesc ceva cu tine.
Lucian: Ceva?! Ah, dacă e vorba despre ceea ce s-a petrecut mai devreme între Nick și Maria, mai mult din cauza mea, știți a fost doar o mică neînțelegere, care s-a lămurit total între timp. Fiul dumneavoastră s-a împăcat deja cu blondina și m-a asigurat că nu este supărat pe mine. Și aș vrea să vă conving și pe dumneavoastră, dacă se poate, n-am avut nici o clipă intenția de a-l supăra. Adică... Ea e colega mea, țin foarte mult la ea și n-aș fi putut ...
To Kuny: Liniștește-te, dragul meu. Nu de asta mă aflu aici, nu despre asta doream discutăm, dar dacă tot ai adus vorba, hai să abordăm și acest subiect. Știu foarte bine ce s-a petrecut. După ce v-a văzut îmbrățișați, fiul meu a ajuns fără să-și dea seama chiar la mine în birou. Am observat că era foarte tulburat și l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar în cele din urmă mi-a povestit totul, deși inițial nega s-ar fi întâmplat totuși ceva. Am încercat să-i explic că nu avea dreptate, că nu putea fi așa cum credea el în acele momente, că nu avea motive fie gelos. Știam eu că trebuie fie o neînțelegere la mijloc, doar mi-ai dovedit în repetate rânduri că se poate avea încredere în tine. Și știu că s-au împăcat; l-am urmărit pe fiul meu după ce a părăsit biroul meu, cu ajutorul aparaturii, evident.
Lucian: Deci, știți...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sonya: Știi, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu știai?
Lucian: Nu. Nu știam... Și spui scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ți fi menționat numele, cel puțin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce și ce ar putea scrie despre mine?
Sonya: Nu știu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deșifi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacăfi mărit puțin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ți-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puțin o dată.
Lucian: De unde știi? Dacă n-ai văzut, cum poți susține că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducție?
Sonya: Sigur, am dedus după mișcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria și după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-ați separat, e mereu tristă; cred că nu se gândește decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susții s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu știam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aș vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum știi: Are unul și scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, un singur lucru este foarte clar pentru mine acum, în acest moment. Anume, atunci erai îndrăgostită de mine, chiar dacă nu mă cunoșteai personal, nu mă întâlnisei încă. Sunt cuvintele tale, nerostite, însă scrise clar aici, de mâna ta, în aceste foi, fără să te fi obligat cineva... În plus, se pare că nu ți-ai schimbat părerea nici după ce m-ai întâlnit prima oară. Nu te-am dezamăgit... Întrebarea este dacă încă mă mai iubești, chiar și acum, după atâta timp?! Pentru că eu, da, te iubesc, chiar foarte mult, doar ți-am spus, de atâtea ori... Și dacăfi știut că și tu... Uff... Totul este atât de greu și nu știu de ce... Spune-mi, Lia, sincer... Mă iubești sau nu?!
Lia: Luci, te rog... E atât de jenant...
Lucian: Jenant?! Ce-ar putea fi jenant?! Mie nu mi se pare.
Lia: Situația asta... Mă simt penibil! Te rog...
Lucian: De ce? Pentru că am aflat astfel erai îndrăgostită de mine? Nu mi se pare deloc jenant. Nu-i nimic rău în asta.
Lia: Poate că nu, dar... De moment ce ai aflat despre modul în care... M-am îndrăgostit de tine, fără a te cunoaște personal măcar... Ce crezi oare acum despre mine?
Lucian: Ce cred despre tine...?! Cred ești minunată. Și te iubesc! Tot mai mult. Din ce în ce mai mult. Ar trebui să știi că, odată formate, eu nu-mi schimb deloc părerile. Și abțin -ți fac complimente, pentru că știu că nu le apreciezi, le consideri doar vorbe goale, nedemne de luat în seamă. Însă dacă ar fi după mine, n-aș înceta cu complimente la adresa ta. Pentru ești... Absolut fascinantă! Ai un efect asupra mea așa cum nimeni nu l-a avut vreodată. Și nici n-aș fi crezut vreo persoană ar putea deține controlul asupra mea. Însă s-a întâmplat... Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă în care te-am zărit, pentru că, din nefericire, n-am avut niște colegi care să te fi cunoscut din timp și să mi te fi descris amănunțit, altminteri aș fi pățit același lucru ca și tine. Adică, m-aș fi îndrăgostit fără a te fi cunoscut pe tine personal înainte... Însă, cum, ne-cum, eu te iubesc! Din tot sufletul meu! Mult de tot... Dar tu... Mă mai iubești? Încă?! Și acum? Da, sau nu?!
Lia: Da, Luci, te iubesc... Dar...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook