Cafeaua amintirilor...

Îmi beau cafeau amintirilor în pace,
În mijlocul naturii verde, vii,
Cu ochii mijiţi spre răsărit de soare,
Nu sunt la mare,
Ci în râu de munte rece,
Stau pe un pietroi secular,
Iar limpezimea apei agitate,
peste picioare îmi trece
Ca timpul neînfrânat..

Cafeau amintirilor e încă caldă
Şi glasuri vii de ieri o însotesc,
Le-aud parcă ar fi aievea lângă mine
Şi recunoscătoare sunt
Pentru rostul lor sfânt
Ce abia acum îl preţuiesc,
Căci n-am ştiut s-o fac la timp.

Îmi beau cafeaua amintirilor
Sub marea cerului senin de vară,
Ce în concerte vii şi-acuma mă răsfaţă,
Retina de mi se ofileşte...
Tot văd tablourile de altădată
Căci mintea încă nu mi-e obosită
Şi amintirile în rime defilează.

Îmi beau cafeaua amintirilor
Împărtăşind frumosul, utilul
Şi comicul vieţii cu cei dragi,
De straje e tot soarele de-atunci,
Ce cald mă mângâia pe creştet,
La micile şi marile secrete,
Părtaşe fiind şi Luna în nopţile adânci.

Îmi beau cafeaua amintirilor cu drag,
Chiar dacă am avut şi clipe nedorite...
Încerc să nu mi le aduc aminte,
Căci sufletul râvneşte creştineşte
Pentru viitorul plin de speranţe în larg,
Căci viaţa pământeană e plină de dorinţe.

Nu vreau cafeaua amintirilor răcită!
Vreau să o duc călduţă spre înalt.

poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place...

Îmi place să mă trezesc cu soarele în faţă,
Şi lui Dumnezeu să –i mulţumesc pentru tot,
Ca într-o prefaţă a operei de viaţă.

Îmi place să mânânc bine şi de toate,
Sunt o gurmandă înfometată de lucruri bune,
Măreţe, de pace şi dreptate.

Îmi place să străbat cărările naturii,
Din vârf de munte până în vale
Şi ochilor să le ofer frumosul, plin de încântare.

Îmi place să-mi beau cafeaua dimineaţa
Pe un bolovan scăldat în razele de soare,
În mijlocul unui râu cu valuri mici, ca viaţa trecătoare.

Îmi place să-mi adap setea la gură de izvoare,
Iar trupul să mi-l spăl în cascade zgomotoase, reci,
Cu incantaţii, de binecuvântare.

Îmi place muzica cerului plin de ciripitoare,
Ce au inspirat marii artiştii ai lumii,
Nimic din întâmplare, pentru încântare.

Îmi plac hainele la modă, mai mult să le privesc,
Dar sincer, mă atrage un trening lejer,
Pentru capriciile mele, copilăreşti.

Îmi plac călătoriile alături de oameni cu spirit frumos,
Iar glumele spuse lângă un foc zdravăn
Să fie descântat cu un vin Rose, pentru sufletul setos.

Îmi place să citesc o carte bună,
Cocoţată în vârful patului cu dicţionarul alături,
Să decodific ce nu am învăţat şi ce încă nu ştiu.

Îmi plac toate florile din lume şi din jurul meu,
Ce bucură sufletul omenesc cu parfumul lor natural,
Şi în şoaptă să le vorbesc.

Îmi place să iubesc, şi să fiu iubită,
Dar nu prea am noroc la acest măreţ tupeu...
Probabil n-am firea potrivită, m-am resemnat, dar greu.

Îmi place viaţa la nebunie!
Acest miraculos dar divin,
Asta sunt eu, nu mai puţin.

Libertatea m-a curtat mereu,
Binecuvântată să fie!

poezie de Valeria Mahok (26 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncul amintirilor

Adâncul amintirilor

Adâncul amintirilor
atins autumnal,
aureolă albă
arzând accidental;

Adâncul amintirilor
agale-alunecând,
amurg agrest
amăgiri alungând.

Amintiri aromate
aleargă. Acasă,
amintirea Aniţei-
aromă aleasă.

poezie de Radu Băeş din manuscris (11 martie 2017), traducere de Radu Baes
Adăugat de Radu Baes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

Am aşteptat, cu sufletul la gură,
s-apară dimineaţa, la cafeaua
ce-a devenit, de-atâta timp, damblaua
‘n-a Fecebook-ului mare aventură.

Ea n-a venit, eu mi-am aprins ţigara
şi mi-am băut cafeaua cu tristeţe
privind în gol sau printre cerculeţe
de fum cu o aromă de curara.

Mă mai uitam prin câte o postare,
dădeam şi câte-un like de alintare,
căci eu vedeam pe desktop chipul muzei,

c-un zâmbet dulce,-ascuns în colţul buzei,
ce parcă îmi spunea, în locul scuzei,
"Iubitule, beau ceai de anghinare"

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cu mine şi cu... mine

Sunt doar cu mine şi cu... mine
Şi marea îmi e prea departe,
Se zbuciumă în valuri surde
Ca mine în singurătate,

Se simte rătăcind o boare
De apă rece şi sărată,
Mă calcă peste adormire,
Sunt mult mai singură de-odată.

Caimacul aburind în ceaşcă
Mă cheamă să-i sărut sorbind,
Aromele... şi-a lui otravă...
Şi singur-o privesc gândind...

Privesc rotundul de la ceaşcă,
Îmi place, ne-am împrietenit,
Ne întâlnim... şi vânt şi ceaţă,
Ne povestim şi ne zâmbim.

Cu toarta doar puţin curbată,
Ceşcuţa stă pe masa mea,
Parcă şopteşte împăcată:
,, Mai toarnă din ibric şi bea!"

Şi torn, şi beau cafeaua dulce,
Îmi beau singurătatea mea
Şi marea, marea îmi aduce
Chemarea ei, privirea ta...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac tot ce pot pentru ca lumea să fie un loc mai fericit. Azi îmi beau cafeaua.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi trece vremea...

Îmi trece vremea pe sub nas
Şi îmi gâdilă maturitatea,
Iubire dragă, cui mă laşi?
Nu-mi dărui singurătatea!

Ne-am răsfăţat atâta timp,
Cântând fericirea zile şi nopţi la rând,
Acum în loc să mă asculţi
Îmi ascunzi ruga sub veşmânt.

Ce-i dacă am îmbătrânit,
Şi-acum vreau să fiu iubită,
Capricii de nestăpânit
La aventura vieţii încă mă invită.

Mi-e dragă viaţa şi oamenii frumoşi,
Cum mi-e drag răsăritul dimineaţa,
Nu-mi plac făloşii hoţi şi puturoşi,
Ce lasă în urma lor urâtul, şi restanţa.

Nu ştiu ce daruri îmi aduce bătrâneţea,
Deşi speranţele mele sunt încă mari,
Înţelepciunea îmi v-a pansa cadecenţa
Şi în versuri, viaţa mi-o voi alinta.

Căci nimic pe lume nu-i mai sfânt,
Decât să fii ales de soartă
Ca mesajer al sfântului cuvânt, iubire,
Purtat cu drag, din poartă în poartă.

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

Sunt melancolic, vreau – nu vreau,
Când văd ce greu trăiesc săracii
Şi beau şi beau şi beau şi beau,
De parcă mă apucă... dacii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua de dimineaţă

Beau
cafeaua
de
dimineaţă
din
mâinile
tale
făcute
căuş

Are
mirosul
tău

Are
gustul
tău

A
tras
dulceaţa
corpului
tău

O
beau
şi-mi
pare
nectar

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în faţă, dar doar temporar, iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.

Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Mi-am pus într-un felinar curajul
Şi l-am aprins cu scânteia lucidităţii
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.

Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Şi am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.

Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu uşa încă deschisă
Dureros de plină cu suferinţele mele
Foste dorinţe vii.

La uşă se îmbulzeau alte dorinţe
Arzând să intre şi să te mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenţei glaciale.

Te-am privit şi mi-ai părut obosită
Să te lupţi mereu cu dorinţele mele
Şi tristă în sufletul meu să fii închisă
Fără de voia ta.

Te-am prins de mână şi te-am scos afară
În timp ce dorinţele mele veneau năvală
Urlând după tine şi luptându-se cu mine
În urma ta.

Şi ţi-am strigat Fugi! Nu mă aştepta
Încearcă să te ajungi pe tine însuţi
Cu toţi si toate ce-s ale tale acum
În lumea ta.

Am să rămân să îmi ucid dorinţele
Să le închid în camera suferinţelor
Şi să-ti aşez imaginea în praful amintirilor
Din lumea mea.

poezie de Daniel Uritu (februarie 2011)
Adăugat de Daniel Uritu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără rimă şi silabe

Mi-aş spune ceva să îmi fugă noaptea,
să îmi lase zorii, să-mi gonească ceaţa,
să-mi alunge toamna şi liniştea mare,
să m-aud râzând de-al meu gând, oricare.

Mi-aş spune ceva să mă simt un altul,
să îmi beau cafeaua şi să-mi fugă ceasul
în colţuri ascunse şi necunoscute,
în colţuri umbroase rămase oculte.

Mi-aş spune ceva să îmi uit visarea,
să îmi bucur ochii peste lunga-i zărea,
să mă uit pe mine şi-ale mele gânduri
care uricioase mă duc în străfunduri.

Mi-aş spune ceva despre rădăcini,
să îmi amintesc că îmi aparţin,
să îmi amintească unde-i veselia
ce mi s-a ascuns cu toată zâmbirea.

Nu mă vreau în rima pusă-n poezie,
nu mă vreau silabic şi nici pe-o hârtie,
vreau să fiu sălbatic cum au fost strămoşii
călcând libertatea până-n ceasul morţii.

Nu mă vreau un critic şi nici criticat,
vreau să fiu al meu unic împărat,
vreau să îţi privesc ochii luminoşi
cu frunze pălite, uneori colţoşi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere

Nu sunt bolnavă!
Dar inima mă doare,
Că ai plecat de tot,
Şi m-ai lăsat, în lumea asta mare,
Şi tare greu, îmi este fără tine,
Măi, omule! Unde te-ai dus,
Îţi merge bine?
Nu-ţi este dor, să fii,
Din nou cu mine?
Plumburiu e cerul
Şi plouă tare afară,
În casă, liniştea-i apăsătoare,
Privesc tabloul nostru, pe perete,
Mă uit la poze,
Că mi-e dor de tine,
Şi sufletul, tare mă doare,
Că nu eşti lângă mine.

Mi-e tare foame, şi-aş mânca,
Dar n-am cu cine împărţi mâncarea,
Şi mi se pune iarăşi,
Noduri mari în gât,
Şi plâng cu mult amar,
Fulgerătoarea ta plecare.
Căci, fără tine, viaţa e pustie,
În casă, lipseşte gălăgia ta,
Copiii îmi vorbesc mereu de tine,
Şi mie, mi se frânge inima.
Ce scurtă-i viaţa, şi nu o preţuim,
Ce scurtă-i fericirea,
Şi câţi, de ea au parte?
Ce minunat era, când eram toţi,
Şi câtă tăcere după a ta moarte.
Acum pluteşte în casă,
Liniştea, şi umbra amintirilor,
Cu vise, încerc să m-amăgesc,
Şi false stări de bine.

poezie de Valeria Mahok (15 iunie 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau să te uit

în comă ajung seară de seară
vreau să mor repede
îmi vine să-mi trag un glonţ
drept în inima care încă te iubeşte

mă rog să vii şi să mă salvezi
cu iubirea ta medicament
dacă întârzii mă rătăcesc
simt asta şi de aceea te chem

beau până-mi pierd minţile
nici nu mai ştiu cine sunt
în memorie rămâi numai tu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua

Eu îmi beau cafeaua-acasă,
Ori pe scaun, ori sub masă,
Când am rău de... înălţime.
Cine vrea s-o bea cu mine?!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupa amintirilor...

Caut lupa amintirilor
În sertarul copilăriei prăfuit
De cuvinte şi vise.
Nu îmi mai amintesc unde mi-am pus
Tocul aşteptărilor.
În zadar scormonesc! Vechituri, amintiri şi tăcere
Mă apasă pe umerii
Încărcaţi de omăt.
Din vinul zburdălniciei, nu mai pot să mă-mbăt.
Dă-mi mâna ta osoasă şi grea!
Pe umărul aducerii-aminte
Nu bate vântul,
Nici râu de lacrimi nu curge.
Acolo e cerul senin
Şi viaţa mai dulce.
Împarte cu sufletul meu
Felia de cer şi dă-mi sărutarea tăcerii,
Să pot dormii liniştită
Pe altarul durerii!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret psihic

nu sunt perfectă nici nu eclipsez
cu Soarele meu Luna nopţii blândă
îmi beau cafeaua şi mă confesez
imaginii clare zâmbind în oglindă.

nu sunt perfectă nici nu are rost
să mă compar cu sfinţii din biserici
dar lumini destramă timpul anost
şi sfidează iadul cu demoni numerici.

nu sunt perfectă nici nu vreau să fiu
vreau să păstrez păcatul din iubire
mă plac aşa cum sunt suflet candriu
ştiu că n-am să-mi ies nicicând din fire.

nu rănesc cuvântul urlând în pustiu
liniştea mea murmură pe zefire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Din lanul plin cu grâu
mă hrănesc cu pâine
în toate zilele vieţii.
În seminţele de floarea soarelui
îmi rumenesc obrajii.
Cu polen îmi mânjesc mâinile
fardându-mă la ochi.
Soarele (stră)luceşte
în medalionul
ce îl port la gât,
prins în lanţul amintirilor.
Văd curcubeul în zarea albastră!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

Un an s-a dus din viaţa mea
S-a dus usor, încet s-a stins,
Contur alt an să prindă vrea
Şi trece totul ca un vis...

Mă-ntreb de anul ce-a trecut
L-am dedicat lui Dumnezeu?
Fapte de laudă am avut
Sau am făcut mai mult ce-i rău?

Mă-ntreb de Domnu-I mulţumit
De jertfa, care I-am adus?
Dacă mă mustră c-am greşit
Şi nu am fost în tot supus?

Să meditez încerc acum
La toate, câte le-am făcut
Căci am atâtea să Îi spun
Şi vreau s-o iau de la-nceput,

Să fiu pe placul lui Isus
Căci El e Dumnezeul meu,
Să împlinesc tot ce mi-a spus
Chiar dacă, uneori mi-e greu...

În fiecare an promit
Că voi fi altul, bun şi drept,
Dar apoi uit ce am vorbit
Şi nu mai sunt cel înţelept

Îmi cer iertare de la Tine
Isuse blând şi iubitor
Ai milă astăzi şi de mine
Te-ndură, drag Mântuitor,

Pe Tine, vreau să Te slujesc
Aşa cum sunt eu păcătos
Promit de azi, mă străduiesc,
Să fac doar ce e de folos

Şi plină candela să-mi fie
Cu undelemn, eu îmi doresc
Căci vreau a Ta Împărăţie
Cu ai mei cei dragi, s-o stăpânesc.

Anul acesta care vine
În toate am să chibzuiesc
Căci Doamne, ştiu, că fără Tine
Nimic nu pot să izbutesc.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băncuţa amintirilor

Pe-o băncuţă într-un parc
Am privit luna-mpreună
Viaţa mea am pus-o-n arc
Şi-am cântat cu ea pe strună.

Şi de-atunci îmi este dor
De privirea ta, mereu,
Clapele îmi cântă-n cor
Cu credinţă-n Dumnezeu.

poezie de Nicu Petria (15 februarie 2013)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinuitoare-i poza... chipul tău...

şi plouă şi nu ştiu nimic de tine,
şi nu văd soarele de nori,
şi sunt cel trist şi ştii prea bine,
nu cumpăr florilor parfum de flori

şi nopţile îmi sunt multe ciuntite,
doar luna mă veghează uneori,
îmi ţine de urât şi vrea să uite
clipirile din noi şi minunaţii zori

mă prinde roua la aceeaşi masă,
pe ea, în ramă, chipul tău,
of, Doamne, cât eşti de frumoasă,
în poza nici nu văd să-ţi pară rău

singurătatea îmi e ca o soră,
o ţin de mână chiar şi-acum,
vorbesc cu ea o clipă oră,
acceptă povestiri rămase fum

o mare liniştite, mă tot îmbracă,
aş vrea să sparg tăcerea ei,
cafeaua rece visele îmi seacă,
iar trece timpul florilor de tei

parfumul lor nu-mi face bine,
îmi aminteşte timpul meu,
mă ameţesc în starea de beţie,
chinuitoare-i poza... chipul tău

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!