Îmi trece vremea...
Îmi trece vremea pe sub nas
Și îmi gâdilă maturitatea,
Iubire dragă, cui mă lași?
Nu-mi dărui singurătatea!
Ne-am răsfățat atâta timp,
Cântând fericirea zile și nopți la rând,
Acum în loc să mă asculți
Îmi ascunzi ruga sub veșmânt.
Ce-i dacă am îmbătrânit,
Și-acum vreau să fiu iubită,
Capricii de nestăpânit
La aventura vieții încă mă invită.
Mi-e dragă viața și oamenii frumoși,
Cum mi-e drag răsăritul dimineața,
Nu-mi plac făloșii hoți și puturoși,
Ce lasă în urma lor urâtul, și restanța.
Nu știu ce daruri îmi aduce bătrânețea,
Deși speranțele mele sunt încă mari,
Înțelepciunea îmi v-a pansa cadecența
Și în versuri, viața mi-o voi alinta.
Căci nimic pe lume nu-i mai sfânt,
Decât să fii ales de soartă
Ca mesajer al sfântului cuvânt, iubire,
Purtat cu drag, din poartă în poartă.
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfinți
- poezii despre iubire
- poezii despre cadouri
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre zile
- poezii despre versuri
- poezii despre urâțenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.