Cavalerul Singuratic

Umbra bătrânului păşeşte timidă
Alături de umbre din vechiul castel.
Din ultimul zid mai cade o cărămida,
Un ultim simbol al celebrului duel.

O lume din vis ce pare pierdută,
Şi pietrele reci ce tac încremenite,
Doar ele mai ştiu istoria secretă,
Ne văd doar pe noi şi par stănjenite.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În infinitul infinitului cu umbre, doar eu

norii apasă verdele din iarbă cum
rotungimea copacilor
umbra
nu ştiu câtă tristeţe poate fi
în firea lucrurilor însă ştiu că
am nevoie de linişte
puţină durere
maturitate
şi crez

ce simplă pare existenţa

mi-ar place să mă prefac
într-o respiraţie
şi
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni şi jurăminţi
unde iubirea e doar o iluzie
şi nimic mai mult

la urma urmei orice suferinţă
e un început de viaţă
în infinitul infinitului cu umbre

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga minţii

Fuge.
Fuge iepurele cu foaia de frică în gură.
Fuge.
Fuge vânătorul cu puşca de scris în gură.
Fuge.
Fuge iarba cu pământul în verdele gurii.
Fuge.
Fuge umbra mea căutându-mă
de-ale gurii.
Fuge.
Fuge.
Fuge.
Ultimul dinte din nor...
Ultimul pom din grădină...
Ultimul
nuntaş din grajdul în care mă-nsor
cu moartea senină.
Ultimul vis,
ultimul grai
fuge...
fuge ultimul paradis
din ultimul Rai
Ultimul
fuge
iepurele
cu o gură de frică
şi strânge din
minţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste din copilărie

Aş vrea cadou de ziua mea
O zi şi jumătate din copilărie.
Să mai alerg după o jucărie
Răvăşind întreaga gospodărie.

De aş putea păstra imaginea
Ce am iubit mai mult în sinea mea,
Să-l văd pe tata cum intra în casă
Cu daruri pentru noi ascunse-n plasă,

S-ascult poveştile copilăriei
Rostite blând de glasul mamei,
S-adorm în umbra flăcării din sobă,
Să mă visez jucându-mă în iarbă...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adâncuri

Mă privesc doi ochi cu ură,
Din adâncurile reci
Si incearcă să m-atragă,
Captiv lor sa fiu pe veci.

Din adâncuri din morminte,
Duhuri sfioase apar
Umbre, cu forme de oameni,
Cu ochi roşii ca de jar.

Din adâncuri reci de ape,
Sau din peşteri din pustie
Din subsoluri părăsite,
Tu, mi te arăţi doar mie.

Iar prin locuri neumblate
Prin oraşe părăsite
Peste morminte uitate
Iţi faci prezenţa prin ispite.

Acesta poate fi un vis,
Sau rânduri dintr-un acatist
Scrise pe foi din aur pur,
Citite de-un satanist.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În infinitul infinitului cu umbre, doar eu

norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu ştiu câtă tristeţe poate fi
în firea lucrurilor însă ştiu că
am nevoie de linişte
puţină durere
maturitate
şi crez
ce simplă pare existenţa
mi-ar plăcea să mă prefac
într-o respiraţie
şi
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni şi jurăminţi
unde iubirea e doar o iluzie
şi nimic mai mult

la urma urmei orice suferinţă
e un început de viaţă

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenuşii şi reci,
Stau şi privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.

Văd doar alei triste şi goale
Din parcul plin de frunze
De cânt şi glasuri autumnale,
De iele, zmei şi muze.

Ridică vântul frunze şuierând
Din parcul trist în ochi şi cugetări
Şi-acelaşi antic, umed anotimp
În ale nopţii dese evadări.

Priveşte toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci şi selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Şi ochii prizonieri in lumi bizare.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Trec anotimpuri terne, ireale,
secunde răsucite înapoi,
pe buze reci rostogolind, din ploi,
blesteme vechi din ţărmuri boreale.

O primăvară urcă, în frisoane,
un psalm evanescent, spre zodiac,
din lutul viu, dar ceasurile tac
cu limbi încremenite pe cadrane,

căci nu mai sunt în stare să cuprindă
hiatusul, iar ritmul e ucis.
Azi, vara nemişcată-i o oglindă

pe bolta monocromă, într-un vis
din somnul lui decembrie, o grindă
pe cerul unui viitor închis.

sonet de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima...

Pe boltă luna stă pitită
după un nor bătrân şi mare
Şi printr-o ceaţă ca o sită
Văd pâlpâind o lumânare.

În jurul ei doar umbre reci
din marmură în... depărtare,
Aproape, aici, din lemne seci,
La mijloc din mărgăritare.

Şi de deasupra, printre umbre,
luna începe să se scurgă.
E linişte... doar din adâncuri
Copii au început să plângă.

Un simplu scâncet de copil
în urlet jalnic se preschimbă
Şi totu-îngheaţă şi deodată,
De sânge aerul se-mbibă.

Acum iar liniştea domină
şi după lunga aşteptare
Prin ceaţa deasă ca o sită
Văd cum se stinge-o lumânare.

poezie de Mihai Togan
Adăugat de Mihai Togan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romantic funebru

Să lăsăm grijile zilei ce au trecut,
Să ne afundăm în liniştea nopţii
În bratele ei cuminţi să adormim,
Şi să visăm la un loc cu mortii.

Ascultă...

Cum vântul atinge vechile cruci,
Din cimitirul ce ne priveşte
Iar scârţâitul lor se-aude din văi,
Şi-un demon de fum, din criptă ne pândeşte.

Doar uită...

Doar uită acei ochi ca nişte suliţi,
Ce-ţi străpungeau sufletul cu ură
Priveşte înspre cerul ce pare,
Creat doar din smoală şi zgură.

Arată-i...

Că lumea lui nu e aici,
Arata-i puterea ta de om
Închide-l să rămână pe vecie,
În trunchiul bătrânului pom.

Iar noi...

Sa-i vizităm pe cei ce au plecat,
De lângă noi, fara de vre-o vină,
Să-i invităm să vadă acel loc,
Unde a luat cu noi, ultima cină.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muză

Muză
autor: Alin Ojog

Cântam cu tine,
Alături de greieri
În nopţi cu lună,
În nopţi cu brumă
O brumă deasă
Cu toate gazele
Ce te credeau
A lor mireasă.

Stergeam cuprinsul
Doar c-o privire
Sa fie noaptea
Mult mai senină
Dar luna mirată
De ce văzuse
Privea în jur
Ca o străină.

Iar umbre fugeau
Din calea paşilor tăi
Crezând ca eşti un demon
Ce vrei să le răpeşti
Sa faci din ele săbii
Şi să te lupţi cu vântul
Ca-n vechile poveşti.

Dar tu... eşti mult prea blândă
Te temi să calci pământul
Să nu trezeşti vre-o floare
Vre-o gâză ce visează
Zburand prin mii de flori
Alături de surate
În dimineţi cu soare.

poezie de Alin Ojog (9 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falimentul Istoriei

Istoria domnilor este o caricatură
Însuşi Dumnezeu iată-I şomer
să tac dracului totuşi din gură
îmi zic sprijinindu-mă de cer

Însuşi Dumnezeu dacă-I şomer
dracul L-a pus să-şi vândă raiul
ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper
să nu se mai ţină de noi ca scaiul

Dracul m-a pus să visez raiul
cum aş putea să tac din gură
când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul
şi-nţeleg că totu-i o caricatură

Şi chiar Dumnezeu ultimul şomer
şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (22 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am pus alături de înţelepciune nici pietrele cele mai scumpe, fiindcă tot aurul din lume pe lângă ea nu e decât nisip, iar argintul înaintea ei mi se pare noroi.

în Septuaginta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul zbor

Se-aude un strigăt venind dinspre cer,
sinistru în noapte şi-n liniştea ei,
ce pare să-ncheie un dans –derniėre-
c-un ultim adio spre vechi odisei.

Se rupe din neguri, coboară, uşor,
apare, ca-n vis, o frântură de stea,
m-apropii şi văd cum bătrânul cocor
continuă, încă, din aripi a da.

Pământul e ringul în noul balans
din care se-opreşte, privind înspre cer,
spre stele ce par că-l invită la dans,
şi uită că-i singur; începe, stingher,

un vechi ritual, o rotire, şi-apoi
în vechi amintiri îşi găseşte puteri,
pluteşte prin ele, devine vioi
şi-ncheie în ritmul de vis şi plăceri.

Când zorii se-anunţă şi stelele pier,
iar ziua renaşte în zarvă şi cânt,
o scurt-adiere înalţă spre cer
o pană a celui ce zborul şi-a frânt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ziua se stinge

,, Şi plouă şi ninge", e iarnă şi-i frig
Şi vâjâie vântul, e vreme câinoasă,
Când ziua se stinge în noapte te strig
Doar flăcări şi umbre se îngână prin casă

Tu nu eşti aici să-mi mai spui,, te iubesc''
Şi ţes cu fir negru reţele de gânduri
Din vise şi umbre nu pot să clădesc
Iubirea pierdută.... cu zbateri de fluturi

Şi plânge natura cu stele şi ploi
Cu macii pe buze aştept la fereastră
Dar iarna aşterne un zid între noi
Cu nori şi cu neguri pe bolta albastră...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din alte lumi

Am irosit o viaţă
Umblând prin ceaţă
Mergând cu voi
Prin bălţi şi noroi
Cantand la stele
Visele mele
Crezând în zei
Ca-n fraţii mei
În mari experţi
Plini de peceţi
În mâini cu aur
Cu gând de graur
Veniră la mine
Toţi soli din iad
Cu ochi de jad
Ei vor să mor
Să fiu de-al lor
Cântând în noapte
Alături de şoapte
Venite din case
La ora şase
În miez de noapte
Sunt voci aparte
Dintr-un ţinut părăsit
Destin ţintuit
În cripta crăpată
Cu sânge pătată
Mă închin plângând
Văd suflete râzând
Uitate pe veci
În criptele reci
Iar eu muritor
Intru-n visul lor
Devenind ca ele
Suflete de iele
Numite în lume
Umbre fără nume.

poezie de Alin Ojog (21 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget rănit

Stă cugetul rănit pe brâul unui troc,
tot aşteptând să vină o schimbare,
pentru a-şi găsi, din nou, pretinsul loc
pierdut cândva la tragerea cea mare.
Iar clipele, trecând prin acele de ceas,
scot din pendulă numai amăgire –
din ritmica bătaie-n urmă au rămas
doar vagi regrete dintr-o nălucire.

Din hăul nevăzut al timpului pierdut,
ce s-a desprins de clipa care moare,
revin fără răgaz, pe umbre de sărut,
doar lungi păreri de rău ameţitoare.
Iar mutele speranţe care-ajung târziu
nu-mi pot aduce nici-o izbăvire,
se scurge timpul în zadar fără să ştiu
de ce te-ntorci mereu în amintire.

Când somnu-alunecă la margine de vis,
în prag de gând te văd neîmpăcată,
rupând tăcerile din vechiul paradis
când oazele ne cheamă încă-odată.
Se redeschid speranţele din visul meu,
văd palmierii fremătând în vrie,
pe cerul vieţii-n arcul unui curcubeu
văd semnele de toamnă timpurie.

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 14.05.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

Se-aşază pe case zăpezile reci,
iar vântul se-aude prin horn de afară,
lipită de mine îmi spui c-o să pleci
cu trenul ce încă aşteaptă în gară.
Dar dorul de mine te ţine pe loc,
îti sorb de pe buze licori de bacantă,
tăciunii, cu flăcări urcate din foc,
pictează-n tavan o hartă şocantă.

Văd râuri albastre prin văi de oţel
ajunse din hăuri de timp nevăzute,
niciunul ca altul nu curge la fel,
dar toate prin noi cu miraje pierdute.
Ajunge din gară un ultim semnal,
e trenul fantastic plecat fără tine –
ne lasă în urmă un vis hibernal
cu sfântă lumină curgând prin destine.

Rămâne doar gândul în trenul bizar,
te simt lângă mine acum împăcată,
cuvintele spuse îmi par în zadar,
mai strânge-mă-n braţe încă o dată!

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, ediţia din 17.02.2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magia apei

Departe de lumina din care m-am născut,
Străbat o lume nouă, mă scurg spre neştiut,
Mai lin sau mai năvalnic, privind spre locuri noi
Ce ştiu că vor rămâne departe, înapoi.

Sunt locuri ce mă-mbie şi-atunci încerc să stau
Cât pot de mult în ele, să hotărăsc ce vreau,
În limpezimi să caut sfârşituri de poteci
Şi-apoi, c-o nouă forţă şi simţurile reci,

Să îmi urmez făgaşul, săpându-mi maluri noi
Spre văile cu soare în luturile moi,
Rostogolind în cale şi stânci şi pietre tari,
Ducând cu mine viaţa şi-ai undei băjenari.

Spre ce şi către cine? – nu ştiu, şi chiar de-aş şti,
Ar fi doar pentru mine, căci n-aş putea vorbi,
Iar legile naturii nu sunt un amănunt:
Sunt magice şi-mi pare că eu... doar apă sunt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tunet în nori

Nu sunt acolo unde m-ai aştepta
Şi nici nu te astept iubirea mea,
Nu-i nici o grabă, nu se vede în...
În ochii tăi e doar asteptarea...!

Nu-i un regret, un ultim ceas,
Sunt doar Eu şi Tu un ultim veac,
Veacul e al nostru în cele din urmă
Petrecem chiar şi o secundă din...!

Din ce nu am cunoscut, din...
Din ce tot ne-am pierdut demult
Ne regăsim doar acum în infinit
Şi doar o clipă cuprinde-mă-n cât...!

Cât ne-a rămas, cât mai... suntem...
Un glas, într-o surdină fără de...
Noi ne regăsim la, spre sfârşit de...
Drumul e al nostru, tot universul!

Tot... ne cuprinde-m într-un cuvânt,
Tot şi doar Tot ne dividem in Noi
E prea mult, prea... suntem făuriţi
Din ce acum începe să tune în... nori!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrângerea turnului

pietrele turnului
scoase de mine din zid
iveau ferestre

eu părusem că sunt chiar turnul
dar eram doar
aerul albastru dinăuntru
ce conţinea lumi feerice,
vulnerabile

cu fiecare piatră căzută,
cei dinafară
mă respirau, mă simţeau
şi li se dezlipeau pleoapele

astfel,
toţi oamenii aceia necunoscuţi,
îmi deveneau cunoscuţi
datorită clipei lor de-adâncă-asemănare,
acea clipă-n care zâmbeau
şi exclamau clar:
"Te văd, te văd, te văd!"

eram din ce în ce mai vulnerabilă,
şi tocmai de aceea,
mai bucuroasă

şi noi toţi
ne recunoşteam
în gustul zmeurei
de lângă prispa milenarilor
noştri
bunici
comuni
care nu ştiau niciun turn
înafară de cel al cerului!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!