Toamnă
O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.
Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.
Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.
Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre ploaie
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre plâns
- poezii despre parcuri
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.