Regina nopţii

Aşa cum stai
întinsă pe patul din flori
de păpădie uscată,
eşti magia nopţii lui Florar,
e vremea trecerii mele
prin trupu-ţi bolnav
de nesaţ...

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De prin primăveri adunate

Am plâns
la rădăcina pomilor
în floare
când ai plecat subit,
îngerii-mi şopteau
să nu te judec
iar după trezirea
de la ceasul pierzaniei
am încropit
din flori
de păpădie
nişte poeme
prin pajişti udate
de lacrima ploii,
dulce ca mierea
e sărutul iubitei
în absenţa-i!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florar

În mai, cum ştim, de multe ori
Apar destui copii din flori;
De ce, aflăm chiar de la soare...
E multă iarbă şi nu doare!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul bolnav

O Trandafir tu eşti bolnav.
Viermele nevăzut
În zbor noaptatic
Prin furtuna vuind neîntrerupt:

A intrat în patul tău
Descoperindu-i catifeaua şi albeaţa:
Iar taina-întunecată-a iubirii lui
Îţi va distruge viaţa.

poezie de William Blake,1757 –1827, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bonjour, tandresse!
Oceane de lacrimi în privirea ta
penelopeică,
ploi lăcrimate peste streaşina nopţii
ce adastă pastelarea miriştii
cu flori dintr-o poveste de iubire,
plângi,
Penelopa din stihurile mele,
lacrimile tale vor hrăni macii
din macaturile câmpiilor uitate,
aşteaptă-mă,
voi veni pentru alcătuirea noastră
din visul cu petale "bleu nuit"
bonjour, tandresse!

Ion Ţoanţă în "Templul Devenirii Noastre", (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul mi-i bolnav de tine

De ce taci, de ce nu taci,
Suflet răsfirat prin stele
Şi prin gândurile mele
Cum zoreaua-i pe araci?

Floare eşti, orice vei spune
Cu blândeţe de poveşti,
Urci în valuri îngereşti
Să strecori vorbele bune,

La limanuri de durere
Unde bătrâneţea-i goală,
Golul tău e-un fel de boală,
Boala de multă plăcere...

De ce taci sau nu auzi
Cum trec stelele în fum,
Tu eşti clipa mea din drum
Ce de dragoste-o acuzi?

Gândul mi-i bolnav de tine
Şi-n izvorul lui te las
Unde-i cald, şi unde-i treaz,
Să te-nece cu iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul viselor

Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre şoapte
Sânii-ţi mângâiam... cu dorul.

Şi-am tot pus în pat petale,
Trandafiri şi crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.

Şi râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în braţe te-am luat.

Sărutări pe buze, iată,
Apăsat şi-ncet îţi pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.

Eşti regina nopţii mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, uşor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.

Şi în patul plin de vise
Şi de patimă şi dor,
Pun speranţele deschise
Pe al dragostei, zăvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te doresc cum eşti

Eu te doresc cum eşti, te văd ca pe-o copilă,
Şi mă-nfior de tine... dorinţa îmi stă trează...
Îmi este lutul copt, mi-e timpul de argilă
Şi spre-ale fericirii, doar trupul tău rimează.
*
Eu te doresc cum eşti, te văd ca pe dorinţa
Ce m-a urmat ca umbra... prin nopţile târzii.
Iubesc dumnezeirea, dar... tu îmi eşti credinţa
Şi-mi pui lumină-n suflet... lumina celor vii.
*
Eu te doresc cum eşti, îmi eşti ca o fecioară,
E dreptul meu să fii... cum braţele-mi te vor.
Eşti amfora din lutu-mi, ce s-a umplut de vară,
Eşti vinul ce mă-mbată... de dragoste şi dor.
*
Eu te doresc cum eşti şi-mi eşti cum te doresc,
Timpul nu poate şterge ce inima-mi păstrează!
Culeg plăceri din tine... şi-ţi dau tot ce-i firesc
Şi mă-nfior de tine, când trupu-ţi îmi rimează.

poezie de Ion Apostu (21 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul bolnav

Mă zidesc în celulule erelor
Prin clepsidre, fugare,
Şi mă strecor sub sărutul privirii,
Ca un meteorit în Universul bolnav,
Printre petale de sânge, fâlfând ca un steag,
Sub urma biruitoare a tălpilor mele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bolnav

Azi nu mai fumez,
Nici nu mai visez
Şi nici teatru nu mai pot juca.
Sunt golit de tine
Şi scârbit de lume,
Ca un biet orfan,
Ca un biet golan.
Nu mai pot trăi,
Nu mă mai trezi.
Patul parcă-mi zboară,
Mă trezesc la gară
Şi te-aştept deşi nu vii nicicând.
Sunt bolnav,
Complet, complet, bolnav.
Când mamă m-ai pierdut în noaptea mare
Şi m-ai uitat singur în disperare.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Nu ştiu unde sunt
Şi nu plec niciund'
Viaţa asta o duc de vreo doi ani.
Eşti un foc târziu,
Eu, un peşte viu
Ce se zbate pe uscat
Sub jarul tău,
Mă simt istovit,
Sunt prea obosit,
Nimic nu mă mai face fericit.
Când "ei" sunt acasă
Cu moartea la masă
Beau tot whiskey-ul ce-a ramas în bar.
Vapoarele mele
Ce purtati drapele,
De ce nu mă puteţi lua cu voi?
Sunt bolnav,
Incurabil, bolnav,
Versuri moi şi line
Îmi cântă prin vine
Până cad ca o pasăre moartă-n drum.
Tu mă avizezi, de cânt mă privezi,
Îmi răpeşti talentul, fără remuşcări.
Dragoste ce-ai fost,
Nu, nu mai ai rost,
Sunt mai singur astăzi ca oricând.
Ascult ca un prost,
Muzică pe post
Ascult din nou vocea mea, cântând.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Cum mi-ai putut fura cântecul?
Cum mi-ai putut rupe sufletul?
Versul, inima.
Da, sunt bolnav,
Dar stau pe baricade şi aştept mereu
Ceva, chiar dacă sunt bolnav.

cântec interpretat de Serge Lama, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare păpădiile iubesc?

Delicată păpădie
Creşti la mine în livadă,
Vin îngerii să te vadă,
Sfioasa mea păpădie.

Stai în iarbă ca un vis
Şi îmi dai, sfioasă floare,
Din parfumul tău din care
Beau doar zeii-n paradis.

Aş sorbi cu lăcomie
Din pocalul tău de floare,
Dar îl strângi între picioare,
Fată mare, păpădie...

poezie de Ioan Lila
Adăugat de Melania Stoicanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extras dintr-un discurs al lui Malcom X

Când sunt abia născut, sunt negru –
Când cresc adult, sunt negru –
Când stau la soare, sunt negru –
Când sunt speriat, sunt negru –
Când sunt bolnav, sunt negru –
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naşti, eşti roz –
Când creşti adult, eşti alb –
Când stai la soare, eşti roşu –
Când răceşti, eşti vânăt –
Când te sperii, eşti galben –
Când eşti bolnav, eşti verde –
Când mori, eşti cenuşiu –
Iar tu-îmi spui mie coloratule?

poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... ultimul plai

La limita trecerii de ultimul plai
Cu iarbă uscată de Mai şi mai,
Pe calul lui galben răsare un crai,
Smuceşte de "frâie" şi murmură –"hai! "
Şi-o coasă se-avântă să taie un pai...
Otava păleşte umbrită de-un scai
Prin care doar vântul mai cântă, la n'ai
Chemănd sumbri nori să ude un trai...
"Văzduhul" munceşte să-aducă un "vai!!! "
Şi nimeni nu-i zice – "Opreşte-te, stai!
Lumina răsfiră un fel de "nu-i bai... "
Şi spicul măreţ, se scutură-n Rai.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tiptil se aşează

ziua peste noaptea nesăbuită
te lupţi cu restul de iubire
consumat alaturi de vise
şi umbre cu glasul îngroşat
timpul trece şi lumina chioară
aruncă o cafea lângă iubita
voluptos întinsă pe tot patul
te trezeşti să te amărăşti
din nou cu fleacuri cotidiene
ţigara tremură în colţul buzelor
sărutate toată noaptea cu nesaţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai un strigăt

eram acolo, în mine,
trebuia să mă trezeşti cumva
dimineaţa,
înainte de plecarea nebunilor prin lume,
trebuia să mă trezeşti aşa cum mă ştiai tu,
în închipuirea ta,
trebuia să mă cauţi lângă tine,
eram demult în mine,
în sinea ta,
în trupul de lângă tine,
în smintitul de alături,
din capul tău,
trebuia să mă opreşti doar din
plecarea din mine,
să întinzi mâna ca să mă
transformi în bezmeticul pe care îl vroiai,

mai stai un gând,
o poveste,
mai stai vreme de-un dor,
de o minune,
mai stai un strigăt,
mai stai o părere,
de-o părere de rău,
mai stai de-o cetate,

mai stai tu,
în tine,

nici nu ştii cât de repede
putem pleca din noi,
când felinarele din oameni se sting
în trupurile nopţii,
când nu are cine să ne oprească
a ne alunga
pe noi
din noi înşine
şi din
ceilalţi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi se pare că scriu trist, iubito?

"Nu mai scrie atât de trist!"
mi-ai spus,
şi te-am eliberat
de textilele mov
aruncându-mă în tăvăliri
de vis,
"acesta e trupul meu" şopteai,
"adoră-mă, divină-mă, scrie-mă!"
şi mă topeam lasciv
în trupu-ţi
iar din merindea energetică
rămasă,
ţi-am scris o poemă
pe sfârcul din stânga,
cel din dreapta rămâne
hrană
pentru buzele-mi secătuite,
ţi se pare că scriu trist,
iubito?

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună dimineaţa

Îngerii nopţii se trezesc şi suspină,
Noaptea s-a scurs amar prin cătune,
Cafeaua matinală e tot mai puţină,
Sorbim lumina unui soare-apune,
Tu iubito-mi pari tot mai străină
În lumea asta ce se descompune

poezie de Ion Ţoanţă din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caruselul de păpădie

Caruselul de păpădie cu raze stelare
Se-nvârte în spaţiul turnat între noi,
Merele rumene cad în palmele mele
Ascunse în iarba poveştilor cu ploi.

Inima răvăşită îmi toarnă pornirea
În visătoare, mocnite, săruturi fierbinţi
Prin sânii durdulii de nectar ai luminii
Străpung telegrame transmise de sfinţi.

Sunt lunecos arcuş pe gât de vioară,
Pe-aripile nopţii şterg cerul de ceaţă,
Prin mine trece, săgeată, trenul iubirii
Cu fiecare petală şi muguri de viaţă.

O batistă agăţ în curcubeul din zare
Să-ntâmpin triburi de umbră sudată
De tălpile moi mocirlind caruselul
Plantat pe vecie, la mine-n ogradă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efimiţa (dregându-şi patul): Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculţi; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

replică celebră din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că magia din operele lui Picasso este romantică, bazată pe schimbări radicale, în timp ce magia din operele mele se datorează tradiţiei. Sunt total diferit de Picasso pentru că el nu se ocupă de frumuseţe, ci de urât. Totuşi, în cazul unor genii ca Picasso şi ca mine, frumosul-urât şi urâtul-frumos pot fi de natură angelică.

citat clasic din Salvador Dali
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea care va veni

Rozul sfârcului viclean
Să-l visezi, să mă doreşti.
Să tai negurile nopţii
Zburător, tu, din poveşti.

Să mă vrei aşa cum sunt,
Desculţă, fără cămaşă,
Cu gânduri plutind pe vânt,
Fără ruj, aşa, golaşă.

Să îmi pierd în mâna ta
Panglicile părului.
Tu, pe flori de liliac,
Să m-aşterni covorului.

În lumina dimineţii,
Când se-ngână surorile,
Să ieşi din iubirea nopţii,
Sărutându-mi buzele.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!