Sunt bolnav
Azi nu mai fumez,
Nici nu mai visez
Și nici teatru nu mai pot juca.
Sunt golit de tine
Și scârbit de lume,
Ca un biet orfan,
Ca un biet golan.
Nu mai pot trăi,
Nu mă mai trezi.
Patul parcă-mi zboară,
Mă trezesc la gară
Și te-aștept deși nu vii nicicând.
Sunt bolnav,
Complet, complet, bolnav.
Când mamă m-ai pierdut în noaptea mare
Și m-ai uitat singur în disperare.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Nu știu unde sunt
Și nu plec niciund'
Viața asta o duc de vreo doi ani.
Ești un foc târziu,
Eu, un pește viu
Ce se zbate pe uscat
Sub jarul tău,
Mă simt istovit,
Sunt prea obosit,
Nimic nu mă mai face fericit.
Când "ei" sunt acasă
Cu moartea la masă
Beau tot whiskey-ul ce-a ramas în bar.
Vapoarele mele
Ce purtati drapele,
De ce nu mă puteți lua cu voi?
Sunt bolnav,
Incurabil, bolnav,
Versuri moi și line
Îmi cântă prin vine
Până cad ca o pasăre moartă-n drum.
Tu mă avizezi, de cânt mă privezi,
Îmi răpești talentul, fără remușcări.
Dragoste ce-ai fost,
Nu, nu mai ai rost,
Sunt mai singur astăzi ca oricând.
Ascult ca un prost,
Muzică pe post
Ascult din nou vocea mea, cântând.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Cum mi-ai putut fura cântecul?
Cum mi-ai putut rupe sufletul?
Versul, inima.
Da, sunt bolnav,
Dar stau pe baricade și aștept mereu
Ceva, chiar dacă sunt bolnav.
cântec interpretat de Serge Lama, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Scurtă baladă
Numai fereastra ta nu se stinge, nu.
Singură sus, lângă cer, orbitoare,
ca un ochi mă fixează când trec
bolnav de vini imaginare.
Numai arborii tăi nu-și pierd în iarnă
frunzele verzi, pieritoare,
când trec cu ninsoarea sub ei
bolnav de vini imaginare.
Nici câinele tău schelălăind printre mașini,
cel cu patru picioare,
nici el nu mă latră când trec
bolnav de vini imaginare.
Nici faptul că exist și tu o știi
nici faptul că sunt, nu te doare,
când invizibil mă agăț de cuvinte
bolnav de vini imaginare.
Hai judecă-mă, hai pedepsește-mă cu nepăsarea ta, oarecare,
din ce în ce cum sunt mai bolnav
de vini imaginare.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre picioare
- poezii despre ninsoare
- poezii despre imaginație
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- poezii despre existență
Este aproape imposibil ca un bolnav să se vindece, dacă, mai întâi, el nu recunoaște că este bolnav! Patologiile psihiatrice sunt cel mai bun exemplu în acest sens. Poporul român se comportă, în marea sa majoritate, exact ca un bolnav psihic: nu ar recunoaște că este bolnav "nici dacă-l pici cu ceară"! Dimpotrivă, clamează "ca din gură de șarpe" că alții sunt bolnavi, nu el! El este grozav și nemaipomenit, ce să facă săracul dacă alții "îi portă sâmbetele" tocmai pentru că el este atât de grozav și atât de nemaipomenit!
Marian Pătrașcu (26 octombrie 2016)
Adăugat de Marian Pătrașcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre boală, citate despre șerpi, citate despre superlative, citate despre psihiatrie, citate despre imposibilitate, citate despre gură sau citate despre România
Eu sunt nebun
Eu sunt nebun...
Ci ei sunt și deștepți, și tineri
Cândva am fost că ei și eu
Maximalist
Am fost, ci voi să le mai spun
Că n-am știut până mai ieri -
O zi de vineri -
Că sunt tâmpit
Că sunt bolnav
Că sunt idealist
Că sunt nebun
Că sunt un nimeni...
Și sunt nebun căci eu discut
Cu ei în termenii moderni
Și sar mereu
Cu spusa mea neangajată...
Și sunt tâmpit
Pentru că versul meu
Nu cere de la nimeni nici o plată...
Și sunt bolnav
Căci numai oamenii bolnavi
În loc de pană
Țin în mâni lopata
Și scriu cu ea
Cu pana-și săpa groapa...
Și sunt idealist pentru că cred
Că viața e iubire.
Pe când ei știu, din fașă, un secret
Că-i numai amăgire.
Și nimeni sunt pentru că sunt nebun
Și gata.
Eu sunt nebun
O, cât am așteptat această zi
Din tot șiragul meu de zile perindate
Când în sfârșit eu auzii
Că nu-s că ei, nici nu voi fi
Că sunt nebun.
Că sunt nebun
Și gata...
poezie de Iurie Osoianu (22 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre boală, poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre sfârșit sau poezii despre secrete
Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav de ceva între auz și vedere, de un fel de ochi, un fel de ureche neinventată de ere.
Nichita Stănescu în Elegii (Cina cea de taină), Elegia a zecea, Sunt (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate de Nichita Stănescu despre urechi sau citate de Nichita Stănescu despre boală
Extras dintr-un discurs al lui Malcom X
Când sunt abia născut, sunt negru
Când cresc adult, sunt negru
Când stau la soare, sunt negru
Când sunt speriat, sunt negru
Când sunt bolnav, sunt negru
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naști, ești roz
Când crești adult, ești alb
Când stai la soare, ești roșu
Când răcești, ești vânăt
Când te sperii, ești galben
Când ești bolnav, ești verde
Când mori, ești cenușiu
Iar tu-îmi spui mie coloratule?
poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre creștere, poezii despre roșu, poezii despre roz, poezii despre prietenie sau poezii despre negru
Bolnavul
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul obosit pe un pat murdar de spital
nu am nimic azi de spus
sunt orbul uitat
într-o lume urâtă, bolnavă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge și puroi
feși nu am
spitalul e obosit și sărac
de boli, de griji, nevoi
azi zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă și timpul rănit
și totuși cântam
pe acorduri de suflet
aici nimeni nu vorbește
eu zac pe un pat
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, țip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o țară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea s-a stins...
dimineața,
un dric așteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraș murdar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre suflet, poezii despre lumânări, poezii despre lumină, poezii despre trup și suflet, poezii despre vorbire sau poezii despre tăcere
Ultimul bolnav
un spital bolnav la margine de veac
știu, știu, boala asta nu mai are leac
sunt bolnavul aruncat pe un pat murdar de spital
azi nu am nimic de spus
ce s-a spus, nu s-a spus
sunt suflet răpus
într-o lume urâtă, bolnavă și hâdă
pașii mei rătăcesc
în salonul sufletelor pierdute
uneori îmi pipăi trupul
e plin de răni
ce ard, ce dor
sânge, puroi și gunoi
decor ireal
feși nu am
spitalul e oropsit și sărac
de boli, de griji, nevoi
zac în salonul bolnav
bolnav fără leac
niciodată a trecut încet-încet de mine
la pas
în semn de bun rămas
eu chemam lacrima să spele murdăria din jur
noaptea plângeam pe patul bolnav
chitara era ruptă și timpul rănit
și totuși cântam
pe acorduri de suflet
aici doar tăcerea vorbește
eu zac pe un pat bolnav de spital
afară timpul zgârie tăcerea
mă dor timpanele sufletului
furios, țip
chem sora
să închidă fereastra
sunt străinul rătăcit într-o țară bolnavă
noaptea mănânc ceară dintr-o lumânare
ce-mi arde la cap
lumina pâlpâie agonic în salonul unui spital bolnav
pic... pic... pic
apoi, nimic
lumânarea a plâns și s-a stins...
dimineața,
un dric așteaptă la poarta unui spital
dintr-un oraș murdar
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai primejdios lucru este ca cineva să fie bolnav și nici măcar să nu știe că e bolnav.
citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pericole
Aș fi bolnav
Aș fi bolnav să cred în vise,
În sângele vuind înalt,
În tot ce e știință pură,
În fanteziile lui Kant.
Aș fi bolnav de ecuații
Nedeslușite-n rădăcini
Văzându-te în forme crude
Intrând furiș pe la vecini.
Mi-i scâncet neputința vieții
Că n-am nisipuri, nici tipare,
Nici marmură a la Carara
Să-ți fac statui între fecioare.
Ești mângâierea unic pusă
În ochiul meu de Dumnezeu,
Din mine a făcut mulajul,
Din tine chiar sufletul Său!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre știință, poezii despre virginitate, poezii despre vecini, poezii despre sânge sau poezii despre sculptură
Vreau să ascult!
E miez de noapte;
De-afară se-aud șoapte,
Dar cine oare să bată
La ușa mea încuiată?!
Și-n jilave geamuri,
De ce îmi bat ramuri?!
Scoală-te-mi zic și descuie!
Scoate ușa din balamale și cuie!
Și deschide geamul mai mult,
Că vreau să ascult!
Sunt prea bolnav de-o vreme.
Cine oare să mă cheme,
În crucea nopții, din senin?!
Sunt gândurile mele care se duc și vin,
Vorbind pe săturate,
Cu orologiul din cetate.
Și de mai bate cineva... Ei, lasă,
Nu sunt pentru nimeni acasă!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre miezul nopții, poezii despre gânduri, poezii despre cruce, poezii despre crengi sau poezii despre acasă
Bolnavul și omul sănătos
Atunci când are febră, un biet bolnav mai poate
Să spună multe vorbe ce sunt de ne-nțeles,
Dar filozofii noștri sunt rumeni, au de toate,
Și spun, pe negândite, prostii destul de des!
epigramă de M. Terențius Varron din Râsul lumii la români (2010), traducere de Gabriel Teodorescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre filozofie, epigrame despre sănătate, epigrame despre prostie sau epigrame despre boală
Boala
Intrat-a o boală în lume,
fără obraz, fără nume.
Făptură e? Sau numai vânt e?
N-are nimenea grai s-o descânte.
Bolnav e omul, bolnavă piatra,
se stinge pomul, se sfarmă vatra.
Negrul argint, lutul jalnic și grav
sunt aur scăzut și bolnav.
Piezișe cad lacrimi din veac.
Invoc cu semne uitare și leac.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre lut, poezii despre copaci sau poezii despre aur
Sunt bolnav de tine și cu sângele înveninat
ce să fac cu ochii tăi, iubito?
ochii linxului sunt în frunziș
glonțul puștii a rănit doar viul
ochii au ajuns la stele pe furiș
și sunt stelele-nvrăjbite între ele
ochii și-i aprind pe rând în cer
uite cum vânează umbra linxului stingher
puii de năpârcă care încă-și schimbă-n zori
pielea, nu veninul, ce să fac, iubito
azi cu solzii tăi de monstru marin,
(cu-al tău zâmbet tremurând ezoteric,
cu arsura secundelor din atingerea ta),
cu aripi de pasăre măiastră și cu pielea ta?
teme-te de pasărea dracului că n-o poți învenina.
sunt bolnav de tine și cu sângele înveninat
îmi aștept sfârșitul pân' la scăpătat,
vino și mă înrobește, să mor împăcat.
taci, e sufletul linxului ce piere curat sau
e alizeul sărat, al aromelor tale,
ce mângâie-n zori ploile aprinse de izvoare
fac pariu cu noaptea că doar ele mai îmbată
stelele în care mă învălui tu
cu moartea, mult prea adorato.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre zâmbet sau poezii despre vânătoare
La coadă la cabinetul doctorului - autoepitaf
Eram bolnav și pirpiriu
Și am murit la ușa sa;
Sunt supărat că nu mai știu
Cam câți mai sunt în fața mea.
epitaf epigramatic de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Petru Ioan Gârda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre supărare, epigrame despre medicină sau epigrame despre medici
Trandafirul bolnav
O Trandafir tu ești bolnav.
Viermele nevăzut
În zbor noaptatic
Prin furtuna vuind neîntrerupt:
A intrat în patul tău
Descoperindu-i catifeaua și albeața:
Iar taina-întunecată-a iubirii lui
Îți va distruge viața.
poezie de William Blake,1757 1827, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre viermi sau poezii despre iubire
Ce să refuz
Ce să refuz și ce să mai accept?
Toate cuvintele miros a moarte
bat clopotele-amurgului în piept -
mirosul lor, copile, ne desparte!
Încep o floare și-o termin în zori
mi-e îngerul bolnav și mă refuză
dă-mi, Doamne, plânsul unei mari candori
și dă-mi ninsoarea pruncilor pe buză!
Dar nu mai sunt cuvinte ca să spui;
o spadă se sfărâmă între oase -
mi-e îngerul bolnav și boala lui
în cerul tot a moartea mea miroase...
poezie de Gheorghe Istrate
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre copilărie, poezii despre îngeri, poezii despre plâns sau poezii despre flori
Poezia boala mea a ta a lui a ei
Popor bolnav de Eminescu
țară bolnavă de poezie
când nașterea ce firescu
înseamnă moarte să fie
Țară bolnavă de poezie
pământ bolnav de cer
apți cu toții de pustie
viață de poet stingher
Pământ bolnav de cer
la naștere ce nefirescu
vers de aur vers de fier
popor bolnav de Eminescu
Țară bolnavă de poezie
Luceafăr dor în pribegie
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (13 iunie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fier sau poezii despre dor
Medicina a progresat în ultimele decenii atât de mult, cunoștințele și experiența acumulate sunt atât de vaste, încât este exclus ca un medic să le cuprindă pe toate. Medicina a fost nevoită să se fărămițeze progresiv în specialități, fiecare dintre ele fiind atât de vastă în conținut și experiențe practice, încât absoarbe complet capacitatea de înțelegere și realizare a reprezentanților ei. Medicul universal nu mai există, medicul de familie pare să aparțină și el în scurtă vreme trecutului, tot așa și rolul atât de important al medicului în societate... Tendința aceasta spre izolare și fărămițare excesivă duce la primejdia să se concentreze atenția asupra organului bolnav și să se piardă din vedere omul bolnav, omul în întregul lui, cu toate determinantele psihologice și sociale.
Iuliu Moldovan în Amintiri și reflexiuni (1996)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre medicină, citate despre medici, citate despre trecut, citate despre psihologie sau citate despre existență
Pendulul
Privesc pendulul: nici un semn
Că-i vie limba-n casa ei de lemn...
Ce-o fi cu el-mă-ntreb-de-a amuțit?
O fi bătrân? O fi bolnav?
Sau poate doar a obosit
De-atâta mers?
L-am întrebat și mi-a răspuns:
- Aș vrea o pauză să fac...
La urma urmei, sunt și eu
Un biet pendul, ce Dumnezeu!
Mă roade timpul cum pe voi vă roade...
Nu pot să fiu mereu pe baricade!
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre lemn, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Dumnezeu
Carrighfergus
Aș fi vrut să fiu
În Carrighfergus,
Doar pentru nopți,
În Ballygran.
Să-not în ocean,
În cel fără fund,
Să-mi găsesc iubirea,
În brațe s-o strâng.
Marea-i mult prea largă,
Nu pot s-o cuprind
Și nu am nici aripi,
În zbor să-mi întind.
Să-mi găsesc degrabă
Un vâslaș frumos,
La ea să mă poarte,
Spre moarte, în jos.
Și în Kilkenny,
Precum s-a zvonit,
Marmura-i cerneală
În strai cernit.
În argint și aur
Vreau acum s-o port.
Nu mai cânt un cântec,
Vreau doar să mă-mbăt.
Azi m-am îmbătat,
Treaz sunt tot mai rar,
Un chipeș hoinar
Prin oraș umblat.
Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.
Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.
Aș fi vrut să fiu
În Carrighfergus,
Doar pentru nopți,
În Ballygran.
Să-not în ocean,
În cel fără fund,
Să-mi găsesc iubirea,
În brațe s-o strâng.
Marea-i mult prea largă,
Nu pot s-o cuprind
Și nu am nici aripi,
În zbor să-mi întind.
Să-mi găsesc degrabă
Un vâslaș frumos,
La ea să mă poarte,
Spre moarte, în jos.
Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.
folclor irlandez, traducere de Eduard Zalle
Adăugat de Eduard Zalle
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Interpretează: Maria Gheorghiu
Vezi mai multe poezii despre oraș sau poezii despre ocean