Efimiţa (dregându-şi patul): Ei! cum le spui dumneata, să tot stai s-asculţi; ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

replică celebră din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efimiţa: Ei, bobocule, apăi cum le ştii dumneata toate, mai rar cineva! (aprinde lampa)

replica de final din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonida: Când aude de libertate, sare şi dumneei răposata din pat... Că era republicană! Zic: găteşte-te degrab', Miţule, şi hai şi noi pe la revuluţie. Ne îmbrăcăm, domnule, frumos, şi o luăm repede pe jos pân' la teatru... (cu gravitate) Ei, când am văzut... Şi ştii că eu nu intru la idee cu una cu două...
Efimiţa: Ţi-ai găsit! Dumneata nu eşti d-ăia. Ehei! Ca dumneata, bobocule, mai rar cineva.

replici celebre din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoală cucoană şi te bucură, că eşti şi dumneata mumă din popor; scoală c-a venit libertatea la putere.

Ion Luca Caragiale în Conul Leonida faţă cu reacţiunea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumneata

Tu, liniştea mea
Pierdută cândva
La margini de vis,
Zidită în scris,

În rime zurlii
Pe care le ştii,
Frânturi alergând
Cu lacrimi de gând.

Să-ţi spun "dumneata"
Ar fi un ceva
Plecat de pe loc
Şi fără noroc.

Uitări argintii
Sunt zorii pustii,
Ajunşi undeva,
Tu pari "dumneata".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efimiţa: Dacă n-o mai plăti niminea bir, soro, de unde or să aibă cetăţenii leafă?
Leonida: Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme...

replici celebre din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O! ce cruzi sunt oamenii de ştiinţă! ce fiinţă fără inimă a fost acel savant! Auzi dumneata ce răutate!... Ei! ce pot gândi bietele mici gângănii pomenindu-se afumate aşa fără nicio milă?... Fireşte, nu pot gândi alta decât: Ia uitaţi-vă la sălbaticii de oameni ce vrăjmăşeşte s'au pornit cu toţii să ne distrugă casa... noastră!

finalul de la Termitele... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion Luca Caragiale. Particularităţi: Meloman, ureche, memorie şi gust muzical bine dezvoltate.

Ion Luca Caragiale în articol (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

eu

Ce este adevăratul Eu? E ceea ce eşti dumneata, nu ceea ce fac ceilalţi din dumneata.

definiţie de Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară
Adăugat de ioana schilinka
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jupân Dumitrache: Iaca, nişte papugii... nişte scârţa-scârţa pe hârtie! 'I ştim noi! Mănâncă pe datorie, bea pe veresie, trag lumea pe sfoară cu pişicherlicuri... şi seara... se gătesc frumos şi umblă după nevestele oamenilor să le facă cu ochiul. N-ai să mai ieşi cu o femeie pe uliţă, că se ia bagabonţii laie după dumneata. Un ăla... un prăpădit de amploiat, n-are chiară în pungă şi se ţine după nevestele negustorilor, să le spargă casele, domnule!

replica de început din piesa de teatru O noapte furtunoasă, Actul I, Scena 1, scenariu de Ion Luca Caragiale (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţeanul: Cum mă cheamă? Ce trebuie să spui cum mă cheamă... Vorba e, sunt alegător?

replică celebră din piesa de teatru O scrisoare pierdută, Actul I, Scena 7, scenariu de Ion Luca Caragiale (1884)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult nu mai ştiu ce se petrece în lume, nici în Rusia, nici aici. Uite, am străbătut Dresda şi nu-mi amintesc cum arată Dresda. Ştii şi dumneata ce mă absoarbe. Întrucât n-am nici o speranţă şi în ochii dumitale sunt un zero, ţi-o spun deschis: pretutindeni nu te văd decât pe dumneata, de rest nu-mi pasă. De ce şi cum te iubesc, nu ştiu.

Dostoievski în Jucătorul (1867)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumneata naşte-te, spune guvernul german cetăţeanului german, şi noi facem restul. Dumneata să nu-ţi baţi capul.

Jerome K. Jerome în Trei pe două biciclete
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efimiţa (curioasă): Da' ce spunea în scrisoare?
Leonida (cu importanţă): Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: "Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele Unite!" şi jos iscălit în original "Galibardi".

replici celebre din piesa de teatru Conu Leonida faţă cu reacţiunea, scenariu de Ion Luca Caragiale (1880)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (ironic): Dumneata? Dumneata ai oprit ploaia? (Râde zgomotos.) Ha, ha, ha! Să fim serioşi! Ploaia este în afara controlului uman. E un fenomen al naturii...
Marghioala: Aşa? Ia să-ţi arăt eu dumneata un fenomen al naturii... (Caută nervoasă prin traistă şi scoate telefonul mobil, pe care formează un număr. Baciul o priveşte râzând.) Alo! Alo! Spirache? Ce faci măi Spirache? Apă mai avem? (Pauză.) Foarte bine! Ia dă tu drumul la o ploaie torenţială! (Pauză.) Nu, n-a plătit nimeni! Astăzi plouăm gratis.

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale, Ion Luca

Caragiale este cel mai mare creator de viaţă din întreaga noastră literatură.

definiţie clasică de Garabet Ibrăileanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul Mioritic

De stai s-asculţi în taină a neamului durere,
Auzi cum din adâncuri se-nalţă către noi,
Strigăt de iubire de neam ce-ţi dă putere,
Pământul ce ne ţine ascunde mulţi eroi.

De stai s-asculţi în munte a codrilor poveste,
Ai să auzi în şoaptă legende cu haiduci,
Ce stăpâneau Carpaţii şi falnicele creste,
Şi se-adunau în cete la umbra de sub nuci.

De stai s-asculţi cum marea la Pontul Euxin,
Îmbrăţişează ţărmul de veacuri neştiute,
Ai să auzi în valuri a neamului suspin
Şi cântecul sirenei ce varsă lacrimi multe.

De stai s-asculţi adâncul din spaţiul mioritic,
Auzi cum plâng străbunii în somnul zbuciumat,
Că ne-am pierdut iubirea de neam şi de mirific,
Şi ne-am vândut pământul şi ne-am înstrăinat.

De stai s-asculţi la Ţebea gorunul cum foşneşte,
Ai să-l auzi pe Iancu cum strigă către noi:
-Vă duşmăniţi voi fraţii? Duşmanul vă-ncolţeşte!
Vorbiţi aceeaşi limbă! Nu faceţi război!
.
De stai s-asculţi cum Oltul la Cozia izbeşte,
Zidul Mănăstirii să-l scoale pe Bătrân,
Ai să-l auzi pe Mircea din somn cum ne grăieşte:
De ce vindeţi pământul? E Sufletul Străbun!

De stai s-asculţi la Putna, Slujba Învierii,
Ai să auzi cum Ştefan se roagă pentru neam,
Să piară pe vecie blestemul trădării,
Să nu mai fie-n ţară nici urmă de orfan.

De stai s-asculţi cum vântul şuieră-n Carpaţi,
Ai să auzi cum Lupul lui Decebal ne cheamă,
Să-nfăptuim Unirea şi pacea între fraţi.
Dacia Străbună la toţi ne este mamă.

De stai s-asculţi văzduhul pe culmea caraimană,
Ai să auzi cum cântă Pasărea Măiastră,
Şi ai s-auzi în trilu-i duios pe daca mamă,
Ce-alină de milenii toată durerea noastră.

poezie de Ştefan Silva
Adăugat de Ştefan Silva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petrecerile cu mult înainte pregătite rar se întâmplă să iasă bine; câtă vreme, cele încinse aşa din întâmplare, pe negândite, aproape totdeuna izbutesc frumos...

Ion Luca Caragiale în Momente şi schiţe, Repausul dominical (1909)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mi duritatea expresiilor, dar mi-ai cerut adevărul. Judecă deci singură! Cărui fapt aş putea atribui... cum să zic... insistenţa dumitale, dacă nu cochetăriei - recunosc, inexplicabilă pentru mine - sau dorinţei de a verifica ce influenţă mai poţi avea asupra-mi? Drumurile noastre s-au despărţit cu totul! Am uitat totul, durerea a trecut de mult timp, acum sunt un alt om! Dumneata eşti căsătorită, fericită (cel puţin în aparenţă), ai în societate o situaţie de invidiat. Atunci la ce bun o nouă apropiere între noi? În definitiv, ce sunt eu pentru dumneata, sau dumneata pentru mine? Noi nu ne mai putem înţelege acum unul pe altul. Între noi nu mai este azi absolut nimic comun, nici în trecut, nici în prezent! Mai cu seamă... mai cu seamă în trecut!

citat din Ivan Turgheniev
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale, Ion Luca

Caragiale e omul care împinsese până la extrem arta de a concentra şi de a mărgini în linii elementare şi expresive.

definiţie celebră de Eugen Lovinescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale

Caragiale, Luca, Ion,
Doar o scrisoare-a conceput,
Însă a fost cu ghinion,
Că s-a... pierdut...

epigramă de Radu Ionescu-Danubiu 10 august 1949 (18 aprilie 2008)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!