Renaștere
Petalele hidoase își deschide în suflet, ura
Am încercat s-o smulg, dar nimicită nu se lasă
Atât de mândră e că și-a găsit un loc unde iubire ai sădit odată
Am luat cuțitul cel mai ascuțit și-am reușit să te alung din vene,
Astăzi, din răni, îmi înfloresc poeme
poezie de Bianca-Alina Luchescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre mândrie
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Prea târziu
Atâtea visuri mi-au murit pe tâmple
Azi nu mai pot să-ndur povara de a fi
Mi-e dor de acel sărut ce-aduce nemurirea,
Dar e târziu și am în suflet scrum
poezie de Bianca-Alina Luchescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre dor sau poezii despre cenușă
De ce?
afară au înflorit cireșii
de ce ai iarnă-n suflet?
de ce să fiu eu rea și tu, mereu, cel bun?
de ce să fiu ca tine și tot mai puțin eu?
de ce să mă urăsc doar fiindcă tu nu știi să mă iubești?
de ce am lacrimi pe obraji și tu dormi liniștit?
de ce să lupt doar eu,
de ce nu crezi în noi?
poezie de Bianca-Alina Luchescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn sau poezii despre cireșe
Viața e frumoasă!
Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.
Dar am țâșnit la suprafață și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar era Rece în acea apa! Era rece!
Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.
Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul nar fi fost atât de înalt
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!
Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste
Dar am fost născut ca să trăiesc,
Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.
Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre înălțime
- poezii despre tristețe
- poezii despre râuri
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
și-a luat toamna tributul de verde
și-a luat iar toamna tributul de verde
frunzele picură arămite de atâta amurg
mi-am lipit buzele de petalele ofilite
și am simțit gustul de uscăciune
cum e și sufletul meu
și tot acum l-am înțeles pe Paler
când am intrat pe ușă tăcând
pentru că tu plecaseși
lăsându-mi doar amintirile
și-am mai știut ce înseamnă
mâna mea întinsă
cer-șin-du-te...
și-a luat toamna tributul de iubire
de verde
iar eu mă (re)trăiesc din amintiri
a-min-tiri...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre mâini sau poezii despre frunze
Fă-mă cel ce sunt
Iubire... m-ai lăsat năuc,
De unde vin? Unde mă duc?
Și câte flori să-ți mai ofer?
Ca să te am? Ca să mai sper?
Iubire... te respir încet,
Te plâng cu lacrimi de poet,
Mi te doresc, mi te alung,
Alerg... la tine să ajung
Iubire, fir-ai tu să fii!
Te fac buchet în poezii,
Le leg cu dragoste, mănunchi,
Îmi ești alean, îmi ești și junghi
Iubire, fără tine mor,
Devin un pământean, nu zbor,
Îmi pierd și aripi, pierd și vis,
Căzând etern din paradis
Iubire, stai la pieptul meu,
Eu lângă tine devin zeu,
Și nu în cer, nici pe pământ,
Iubire... fă-mă cel ce sunt!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre plâns sau poezii despre dorințe
Lasă-mă, toamnă, să iubesc...
Mai oprește-ți, toamnă, timpu-n loc
Și-al frunzelor de dor potop,
Dor de sărut de pământ,
Și de-al adierii vânt.
Mai rămâi, rază de soare,
Iarna-i lungă și-a ei ninsoare
An de an tot mă apasă
Cu urme adânci ce mi-le lasă.
De ce ai plecat privighetoare,
Pe meleaguri arse de soare?
N-ai fi rămas să îmi alini,
Răni de oameni prea haini!??
Mai lasă-mă, toamnă, să-ți iubesc
Frunzele ce astăzi înfloresc,
Razele ce mâine vor păli,
De dorul privighetorii, ce nu va mai fi.
poezie de Adriana Monica Burtea (4 septembrie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre privighetori, poezii despre vânt, poezii despre viitor sau poezii despre ninsoare
De ce?
De ce îmi răsucești mereu cuțitul
Tăcerilor prin gândurile toate
Și îmi arunci în suflet cu granitul
Nesomnului din fiecare noapte?
De ce atunci când simt apropierea
Limanului atât de jinduit,
Mă-ndepărtezi vorbindu-mi cu tăcerea
De liniște, dar nu și de iubit?...
De ce nu-mi spui ce știi că-mi tot doresc
Și îmi frămânți prin inimă amarul
Când un cuvânt, doar unul, omenesc...
M-ar face să privesc iar gol paharul?
De ce ți-e teamă de a ta simțire
Când ea se zbate-n tine pe uscat?
Nici m-ai lăsa, nici că mi-ai da iubire...
De ce-mi mai vii dacă ai tot plecat?...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Regăsit
Într-un loc întunecat tot respiram,
Unde dragul timp mă ținea în plasă
În amărăciune parcă mă scăldam
Și tristețea îmi era mireasa.
Eram doar un suflet în ceață aruncat,
Într-un loc unde domina tăcerea,
Când de lumină eram abandonat
Atunci nu stiam ce e iubirea.
Dar știu că astăzi te-am găsit
Inima îmi spune iar pe ea o înțeleg.
În fața ta fericit m-am prăbușit...
Am ajuns iubire să culeg.
Nu tânjesc să fiu pe placul lumii
Așa cum iubesc să fiu pe-al tău.
Nu doresc să văd în față norii
Ci râvnesc să fiu al tău pârâu.
Lasă-mă dragoste să-ți fiu, în noapte
Să respir la pieptul tău cel minunat,
Când toate ni se par absente,
Tu să fii ce îmi este destinat.
poezie de Costel Obadă (15 octombrie 2012), traducere de Obadă Costel
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre timp, poezii despre nuntă sau poezii despre nori
Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire
Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îți vin acum în casă cu blagoslovire
Deschide, deschide ușa frate creștine!
Privește cum ard în flăcări de iubire!
Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură și sună,
când cerul își scutură petalele albe
și ninge prin țară cu raze de lună.
Cand Îngeri pășesc pe căi neumblate
și heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură și arde
și-n stihuri pogoară mireasma de nard.
Versul cel dulce duios cântă și-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele șade.
Privește cum ard și pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide ușa creștine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre creștinism, poezii despre alb, poezii despre îngeri sau poezii despre stele
Legată la ochi
De fiecare dată când am crezut că văd,
Îmi mai făceam noi răni, din suflet curgând sânge,
Când ceea ce văzusem lăsa-n urmă prăpăd...
Acuma știu de ce inima-ntruna-mi plânge!...
Atâta sânge curs s-a închegat în piatră
Și propria mea mână a aruncat-o-n mine,
Să-mi pedepsesc risipa IUBIRII strânse-n vatră,
Ce trebuia păstrată întreagă, pentru tine!
Astăzi, când ne vedem mai clar ca niciodată,
Răni vechi, încă mustind, îmi vindeci de trecut
La fel ești de rănit, deși n-ai nicio pată,
Doar că nu ai știut să ceri, când te-ai vândut!...
Și neputința grea, scăldată în IUBIRE,
Deschide alte răni, cu șovăirea sa,
Făcându-mă să cred că totu-i amăgire...
Ascunde-mă de mine și leagă-mă la ochi
Cu nemurirea ta!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre sânge
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre spațiu și timp
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu mai ști de mine, primăvară!
Tu nu mai știi de mine. Flori de ceară
Îmi înfloresc pe brațe-n zi de doliu,
Mă-mbracă dimineți în alb lințoliu
Și în poeme e atâta seară!
Un vers își scoate rima la vânzare,
Se spânzură metafora de stele
Și plânge prozodia printre ele,
Iar virgula se-aruncă-adânc în mare.
Un punct debusolat își vinde locul
Pe-o lacrimă din ploile celeste,
În mine-atâta gol de tine este,
Că și-a făcut seppuku și norocul.
Tu nu mai știi de mine, primăvară!
Te-au confiscat poveștile absconse,
Dar eu te voi chema-n poeme, să se
Ascundă soarele în mine iară.
Și dacă nu m-auzi, te-ncarci de vină
Tu, anotimp, cu tiară de lumină!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre seară, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre noroc
Și
Și mi te-apropiai, plutind, din ceruri,
Și mi te dăruiai pe câte-un nor,
Atât de natural și arzător,
Încât simțeam iubirea din eteruri
Făcându-mă, de tine, cerșetor.
Și te cerșeam, și te purtam pe brațe
Pe calea mea, pe Podul Curcubeu,
Și mă simțeam, atunci, precum un zeu
Ce își transformă norii în fânațe
Cu-arome dulci de... numai tu și eu.
Și te-am luat, mi te-am luat în sânge,
Și m-ai luat în suflet și în gând,
Și ne-am luat cu totul, rând pe rând,
Cu tot ce-am reușit, de-atunci, înfrânge,
Și ne-ndreptăm spre-Acasă, tot zburând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre poduri, poezii despre curcubeu sau poezii despre cerșetorie
ofrande
Vă sunt dator deși nu stiu de ce
va-ți chinuit să mă îndatorați
Pe treptele vieți-mi mi-ați așezat ofrande
ca la o zeitate ce vreți s-o îmblânziți
Și-am luat din fiecare
Și-am stors făr a cunoaște
C-o să trăiesc simțirea
Și carnea de pe oase
E parte din ofranda
Ce de pe trepte-am luat.
Da, carnea de pe oase,
Materializare a gustului furat...
Câte puțin, și multul s-a regăsit cu vremea
Sunt astăzi ce pe vremuri nici nu întrezăream
De-aici am luat o vorbă
De-acolo înțelesu-i...
Sunt parte din simțirea și din gândirea ta
Aș vrea să pot acuma
Încet a mă desprinde
Să fiu doar eu pe lume
Dar știu că nu-i așa.
Oricât aș încerca și chinul de m-ar stoarce
Norii de-ar fi rachete acolo sus pe boltă
Și lumea de sub talpă suveică de ar fi
Veioza din odae și mâna ta gingașă
Întotdeauna parte
Și-ofrandă îmi va fi.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere
Furtuna dorului
Alung regretele
în diminețile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
soarele își lasă
urma razelor fierbinți
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinței.
Simt o minune ce se naște
în depărtare
din zborul pescărușului
ne regăsim obosiți
de căutări.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre lumină sau poezii despre dimineață
E prea târziu... odată
Stau și privesc cum soarele răsare,
Simt cum în piept, o rază îmi tresare
E raza fericirii, e raza iubirii.
Iubirii ce o simțeam odată.
Ți-am dat din suflet tot ce aveam,
Ți-am dat din inimă tot ce simțeam,
Dar tu, nu ai simțit nimic în acest fel
Nu-ți tresăra nimic în suflet dragul meu.
Timpul a trecut și ce pot să regret?
Că nu am reușit să intru-ntral tău piept!
Să poți să simți și tu ce-nseamnă să iubești,
Să ai un țel în lume de ce să mai trăiești.
Știu sigur că odată, ai să privești în urmă,
Să îți aduci aminte de scumpele cuvinte:
"Ești totul pentru mine și te iubesc iubire "
E prea târziu "odată"
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre declarații de dragoste
Taina mea
secretul
Poezia e o compoziție muzicală. Sunetul îmi dictează... puterea cuvântului.
Eu nu am nicio taină. Inspirație e dictată de cineva din mine. Am o dublură. Odată am fost violonista din mine... Altădată inginera din mine. Altădată am predat vioara... și, mai târziu am fost autodidacta și poeta... toate funcție de locul unde trupul meu a fost mutat, influențează doar natura... războiul, zgomotul armelor, panica din noi... limba în care comunici... Cei care au rămas pe loc... în orașul care nu se întâmplă nimic... bat apa-n piuă despre vise ireale. Profeția e în mine. Știu dinainte totul... dar nu ziua, oră, secunda! Mă pregătesc pentru ea...
Voi sunteți pierduți.
Eu mi-am găsit locul. Din balcon văd marea. La orizont sunt dușmanii!
poezie de Bianca Marcovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre sunet, poezii despre secunde, poezii despre secrete, poezii despre război sau poezii despre panică
Omagiu
Există un loc în Univers
unde Soarele strălucește dublu:
exterior, interior...
unde orbul scrijelește în nisip
poemul frumosului
apărut din chinurile facerii,
unde cel ce nu aude
compune Simfonia a IX-a
spre a-i învăța pe ceilalți
să asculte,
unde ghioceii se nasc
din fulgi de zăpadă
și înfloresc în inimi numite "dor",
un loc unde tot ce se cuprinde
are forma ta
proiectată pe modelul Spațiu-Timp
și acel loc este aici
pentru că tu exiști,
Femeie!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre nisip sau poezii despre ghiocei
Furtuna dorului
Alung regretele
în diminețile
când plouă cu lumină.
Prizonieră a timpului
răsfoiesc petalele zilelor
uneori cu o lacrimă
din furtuna dorului
iar soarele își lasă
urma razelor fierbinți
cuprind zâmbetul tău
cu gust de arome
din sâmburii
pământului
în contururi
din bobul credinței.
Simt o minune ce se naște
în depărtare
din zborul pescărușului
ne regăsim obosiți
de căutări...
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!