ofrande

Vă sunt dator deşi nu stiu de ce
va-ţi chinuit să mă îndatoraţi
Pe treptele vieţi-mi mi-aţi aşezat ofrande
ca la o zeitate ce vreţi s-o îmblânziţi
Şi-am luat din fiecare
Şi-am stors făr’ a cunoaşte
C-o să trăiesc simţirea
Şi carnea de pe oase
E parte din ofranda
Ce de pe trepte-am luat.
Da, carnea de pe oase,
Materializare a gustului furat...
Câte puţin, şi multul s-a regăsit cu vremea
Sunt astăzi ce pe vremuri nici nu întrezăream
De-aici am luat o vorbă
De-acolo înţelesu-i...
Sunt parte din simţirea şi din gândirea ta
Aş vrea să pot acuma
Încet a mă desprinde
Să fiu doar eu pe lume
Dar ştiu că nu-i aşa.
Oricât aş încerca şi chinul de m-ar stoarce
Norii de-ar fi rachete acolo sus pe boltă
Şi lumea de sub talpă suveică de ar fi
Veioza din odae şi mâna ta gingaşă
Întotdeauna parte
Şi-ofrandă îmi va fi.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!