"La vie en rose"
... așa a fost primul tău dar:
cu întristările precum vulturii
alungați de-ndestulare,
un trofeu ludic, purtat în cutia "La vie en rose",
muzicală și însiropată,
așteptându-ne, legați la ochi
și cu ochelarii la marginea patului;
... iar ultimul - doar un fir -
prins de-a cădea unul într-altul,
cum atingerile, mai firesc decât orice,
ne fi fost știut, rotund, din altă zi
secvențial desfășurată...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vulturi, poezii despre tristețe, poezii despre ochelari sau poezii despre muzică
Citate similare
Rose: Aștepți o prostituată?
Alan: Nu.
Rose: Alan, tu nu ești așa.
Alan: După ce ți-a fost inima frântă de atâtea ori și nu mai suporți gândul de a avea o legătură emțională cu altă ființă umană, ce rămâne de făcut?
Rose: Am auzit că mulți oameni se masturbează. Serios, chiar i-am auzit.
Alan: Totuși, un bărbat are nevoie să simtă și o altă atingere în afară de a lui.
Rose: Ai încercat și cu mâna cealaltă? E ca și cum ai fi cu un străin neîndemânatic.
replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Ioana Niță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre prostituție, citate despre neîndemânare, citate despre mâini, citate despre inimă, citate despre gânduri sau citate despre bărbați
ÎN SĂTUCUL MEU NATAL AM FOST PURTAT DE REVERIE
În sătucul meu natal am fost purtat de reverie,
Cu bunicul meu ș-un cal urcam pe deal, la vechea vie
Ca să văd în toamna asta cum strugurii se pârguiesc,
Dar văzut-am stol, de grauri ce rotund, zburau în vrie.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre toamnă, citate despre struguri, citate despre reverie sau citate despre cai
A fost
A fost să fie-așa, ca niciodată,
făr' de sfârșit, poveste-ntr-o poveste,
doi ochi în ochi și orice parte peste
o altă parte ne împreunată.
O regăsire-a porților celeste
într-un târziu de casă-ntunecată,
un alungat din rai și-o alungată,
în raiul lor așa cum nu mai este.
Ar fi putut mai mult de-atât să fie?
Mai multă nepostire-n nopți de post?
O călcătură-n doi prin apa vie
mai liniștită-a traiului anost?
O și mai potrivire, sine die?
Ce-ar fi putut să fie... cred c-a fost...
sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte sau poezii despre apă
Suprem ireversibil de femeie
trupurile își cad bine unul într-altul;
al tău topitor de metale grele, de clar de lună,
spre paza bucuriei de a-ți fi,
cum îți pulsezi femeile astfel și pe mine
cu undele, pe limba lor și de iubire.
într-adevăr, doar inimile noastre
devin fluide, de femei vibrându-ne,
și-n ceasuri date înainte,
ne iar și iar primesc.
și-n toată seva ta
ne dai, ne iei din mine
când buzele continuu-ncercuiesc
suprem ireversibil de femeie.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre timp
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre devenire
- poezii despre ceas
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
După furtună
Există-atâtea insule!
Multe precum stelele de pe crengile copacului ceresc la miezul nopții,
de unde meteoriții sunt scuturați și cad
asemenea fructelor în jurul goeletei numită Zborul Sorții.
Dar toate lucrurile trebuie să cadă așa a fost întotdeauna
de o parte Venus, de cealaltă Marte;
cad și sunt unice așa cum Pământul este unic,
o insulă-n marele-arhipelag al aștrilor.
Primul meu prieten a fost marea. Acum, este ultimul. Și cel mai drag.
Acum mă opresc din vorbit.
Muncesc, apoi citesc, relaxându-mă sub felinarul prins de catarg.
Încerc să uit ce-a fost fericirea,
iar când acest subterfugiu devine inutil, urmăresc stelele.
Uneori sunt doar eu și spuma mării tăiată de foarfecele vântului
înălbind puntea, și luna deschizând
ușa unui nor, și lumina stelelor deasupra mea.
Mai este și un drum în siajul lunii care mă duce acasă.
Din adâncul mării îmi cântă o creolă cu ochi de peruzea.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre superlative sau poezii despre prietenie
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre întuneric, poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșitul lumii sau poezii despre sfinți
În două dimensiuni
firul pe care am fi putut merge
ne unise de-atunci în două dimensiuni;
dacă le-am da la o parte, precum o ceață,
și-acum ca-n ultima zi din viitor,
aceeași rană am simți cum se-nchide.
deja vin de acolo, punte între noi,
fără nimic pe care să poți merge, atinge
și orice desfășurare picură dor precum o aură.
cel mai greu e că-ți pot lăsa
doar jocul tău de cărți cu plăcerile și frumosul
și orice înțelepciune a iubirii, așa cum te-am recunoscut,
când timpul se scurge exact acum
suspendându-mi amintirea
în cea dintâi reîntâmplare despre noi.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre plăcere, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe sau poezii despre dor
* * *
Lumina ce să fi fost
îi puteam fi pereche
chiar când se făcea vânt
nimic mai simplu să-i fi fost căzută pe aripi,
precum odinioară sălbaticii ademeniți
cu mărgele de sticlă și tot ce-mi imagina lumii;
atunci nu știam decât păcatul de-a muri
și el părea să-mi respire ultima dată viața,
atât de inofensivă lui, apoi, adunată în eros primar
ca-n apropierea totalei învingeri,
țipător, colorat și crud, lunecos
precum un pântece de șarpe
ce ne-nghițea egal,
dar viclenindu-mă femeie,
vechiul dans, adierea ori răvășirea
și șoapta dorinței de altele,
cum totuși putea îndestula în mine;
... i-am tot lunecat așa o vreme sângele
și am continuat a vorbi cu ridurile lui
atât de singure
și, în tot ce nu deslușea,
i le-am netezit, preschimbată astfel,
pentru șarpe, gloria iubirii de el și femei
și pentru o lumină ce să fi înflorit...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sânge sau poezii despre moarte
Trăiesc periculos de când mă știu
... nu știu așa precis cum a fost nașterea-mi și n-am fost curios
să-ntreb; nici despre ora, cât de exactă a fost, doar c-am ieșit mai greu
din încăpățânare -să dorm mai mult purtat pe șoldurile Evei, doar ieșită din liceu-
și sigur răsturnat, cu capul înainte, așa riscând să-l pierd și dinspre sus în jos...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încăpățânare, poezii despre somn, poezii despre pericole, poezii despre ore sau poezii despre Eva
Gusturile iubirii
Primul gust
a fost cel al ochilor:
"Vei ști toate gusturile
și tot ce vei fi știut
să primești cu ele"!
mi-a spus.
Acesta făcându-se
cel de-al doilea gust!
De care,
atunci când mă împuținez,
nu mă mai doare!
Și cum îmi iartă
darurile noastre,
tot rânduite darurile-i sunt:
Am toate gusturile sale
și pânŽ la seva lor
să le ascult...!
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre iertare sau poezii despre cadouri
Revoluție fonetică românească
Am fost, fără să vrem a fi
Și n-om mai fi nicicând așa;
Am fost și strâmbi cu "î din i",
Mai drepți decât cu "â din a".
epigramă de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre revoluție sau epigrame despre România
Prezent continuu
cu tine nu mai sunt în acele povești
și nici din alte călătorii nu mai vin,
timpul tău oprindu-mă pe una din șine;
... și orice tren fără stăpân din mine.
chiar firescul bine din care obișnuiam
să îndestulez găuri negre
ale iubirii sau din ce patimi și plăți or fi fost
năucitoare din ei și în oglindă
drumuri înfundate spre prezent ai oprit;
îmblânzindu-mă cu un fel de muzică
care așa începe, doar în liniște,
cum te cântă și gândește
în propriile cuvinte.
într-adevăr, aduci acest prezent continuu
în care să ne treci rotunjindu-mi ceasul
... poți chiar mai mult
în picurii din privire și sevei de viață
și în atingerea oricărui simț
din spatele secundei care mă scrie
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre secunde, poezii despre prezent, poezii despre plată sau poezii despre negru
Neam... de dinainte...
Am fost de viță Burebiști,
De Decebali, nu securiști,
Din viță nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu știam de-al Evei măr,
Era în noi doar o ființă,
Spre nemurire o credință!...
Am fost și țepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ștefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns și-am spus Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Și n-au știut c-am fost și Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Onești, cuminți dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...
Am fost de viță... cum am fost,
Obiect pierdut i-acum de rost?
Ni s-a borșit vița... de vie?!
Eu totuși sper că vița-i vie!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viticultură
- poezii despre sărăcie
- poezii despre mere
- poezii despre gânduri
- poezii despre curaj
- poezii despre cai
- poezii despre brazi
- poezii despre adevăr
Voi reveni...
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să-mi pun pecetea sărutului patetic
Pe inima ta purpurie și neobosită,
Așa cum n-am știut s-o fac la timpul potrivit.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o viață mai veselă ca cea de-acum,
Să-ți cânt în nopțile înstelate plină de fericire
Măreția caracterului tău neprețuit,
Mai ceva ca la orice curat început.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Să îți slăvesc icoana vie înspre nemurire,
Iar din fapte mărețe să îți ridic statui,
Că numai tu ești armonia din lume,
Și bogăția omului de zi cu zi.
Voi reveni, la brațul tău iubire,
Poate într-o altă viață de va fi...
Acum, îți pictez cu ochii minții icoana din viitor...
Și îmi promit să nu mai pierd o clipă falsă
când te voi reîntâlni,
Căci iubirea este divină!
Dumnezeu ne-a dăruit-o
Ca s-o putem dărui.
poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sărut, poezii despre sculptură sau poezii despre reîncarnare
Cel mai simplu
într-adevăr, am primit s-alegem orice poveste:
una a noastră, alta și-a lor;
nimic obișnuit, spuneai; nimic obișnuit, bănuiam că e;
eu făceam loc printre valurile tale
când ieșeai cu câte o alta, de hotar ce-aș fi putut înțelege
și doar ce se făcea cu o treaptă mai sus;
uneori, altele îți erau în lucru, precum cărțile mele
despre cele mai vechi amintiri, așa cum te-am învățat,
chiar și cea care ne-nsoțea, de știam ori nu;
sigur ne putem străbate orice poveste
chiar și-n lung și chiar și-n lat, să stăm și-n drum
și-n pragul ei și-n orice sfere și mai înalte decât noi.
cel mai simplu dintre toate ne este simplu
și așa cum se-arată:
cu gutui la masa de seară... aceea care ne așteaptă
și cu flori din orice anotimp
încât nimic să nu sfârșim și niciodată.
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre învățătură, poezii despre seară, poezii despre gutui, poezii despre graniță, poezii despre flori, poezii despre cărți sau poezii despre anotimpuri
Sărutul timpurilor neștiute
Noi, când ne-am sărutat? Nu-mi amintesc
De-a fost la început, de-a fost în vară...
Sărutul nostru, tandru și firesc,
A fost când ne-am privit întâia oară?
Îți amintești ce simplu, natural,
Acele buze și-au unit dulceața
În spațiul devenit atemporal
Când, în sărut, simțeam, eternă, viața?
Mai știi cât a durat? Eu nu mai știu
Și nici nu vreau, dar cred că-n veșnicie,
De-ar fi la fel sărutul, de-ar fi viu,
Ne va-nsoți. Așa aș vrea să fie!
Iar de va fi atunci cum a mai fost,
Înseamnă că, prin viețile trecute,
Era mereu cu noi, era al nost'
Și-n timpurile noastre neștiute.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brock Lovett: Ludovic al XVI-lea avea un diamant fabulos supranumit Diamantul Albastru al Coroanei, dispărut în 1792, cam în același timp când Ludovic a pierdut tot ce avea de la gât în sus. Legenda spune că acest diamant al coroanei a fost sculptat pentru... a căpăta forma unei inimi care a devenit cunoascută ca Inima Oceanului. Astăzi ar valora mai mult decât Diamantul Hope.
Rose: Era un obiect înspăimântător de greu. L-am purtat o singură dată.
Lizzy Calvert (privind desenul lui Rose): Chiar crezi că ești tu, bunico?
Rose: Eu sunt, draga mea. N-am fost o partidă bună?
replici din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre diamante, citate despre timp, citate despre spaimă, citate despre sculptură, citate despre prezent, citate despre ocean, citate despre devenire sau citate despre desen
Voi așterne aici Sinele meu Divin
Am fost cu tine... dar nu am fost!
Am fost în ochii tăi... dar nu am fost!
Am fost în sufletul tău... dar nu am fost!
Am fost doar în Sinele meu Divin zdrobită
De tot ce-am lăsat slobod și nemeritat
În trupuri pline doar de mațe și sânge
În care lupii urlau de foame și sete.
Am fost cu tine... dar am plâns singură!
Am fost în gura ta... dar nu ai știut ce gust am!
Am fost în inima ta.... dar nu ai simțit!
Am fost doar un material spumos de plăceri
În timp ce Sinele meu Divin mă biciuia pe creier
Să-mi lovească mintea preocupată de viitor
Și nu de momentul prezent atât de dureros.
Am fost cu tine... dar Sinele meu Divin te-a urât!
Am fost cu tine... dar împotriva Celui ce m-a făcut!
Am fost cu tine... dar Sinele meu Divin era departe!
Mi-a spus că dragostea lui primește doar puritate
Și nu se poate îmbrăca decât cu haina simplității
În care necazurile și anii bătrâneții nu se numără,
Doar se pun în jugul Lui Hristos îndelung răbdător
Cu cei statornici în iubire și pentru iubirea față de El.
poezie de Adelina Cojocaru (2 octombrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre trup și suflet sau poezii despre suflet
Newton nu a fost primul din epoca rațiunii. El a fost ultimul dintre magicieni, ultimul dintre babilonieni și sumerieni, ultima minte strălucită care a căutat în lumea vizibilă și intelectuală cu aceeași ochi cu care cei care au început să clădească moștenirea noastră intelectuală cu 10.000 de ani în urmă.
citat din John Maynard Keynes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre moștenire sau citate despre Isaac Newton
Armonia tăcerii
Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,
o haină în culori strălucitoare,
un curcubeu, o rază de la Soare,
orice, doar să se vadă transformată,
Vrea să se știe ruptă în cuvinte
rostite cald, prin ochi, sau doar prin șoapte
ce prelungesc dorințele în noapte
în amalgam de rece și fierbinte.
Tăcerea noastră zace risipită,
căci n-a putut troiene să închege,
și nici acum nu poate înțelege
cum, pentru noi, n-a fost deloc ispită.
Ne alintăm cu o privire vie,
iar ochii noștri,-n vorba lor zglobie,
se-mbrățișează într-o armonie
așa cum ni s-a scris și-a fost să fie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre iarnă, poezii despre dorințe, poezii despre cuvinte, poezii despre curcubeu, poezii despre culori sau poezii despre Soare