Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

A fost

A fost să fie-așa, ca niciodată,
făr' de sfârșit, poveste-ntr-o poveste,
doi ochi în ochi și orice parte peste
o altă parte ne împreunată.

O regăsire-a porților celeste
într-un târziu de casă-ntunecată,
un alungat din rai și-o alungată,
în raiul lor așa cum nu mai este.

Ar fi putut mai mult de-atât să fie?
Mai multă nepostire-n nopți de post?
O călcătură-n doi prin apa vie

mai liniștită-a traiului anost?
O și mai potrivire, sine die?
Ce-ar fi putut să fie... cred c-a fost...

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Minulescu

Romanță negativă

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuțit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veverițe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopți de primăvară!

Și-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se știe
În care timp și-n care loc s-a petrecut!...

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Poveste

,, A fost odată ca niciodată...,,
așa începe orice basm
cu feți-frumoși și fete de-mpărat.
A fost odată ca niciodată
la un capăt de anotimp fermecat,
pe când nu se despărțeau încă apele de uscat,
au fost doar ei doi:
fiul si fata de împărat.
Și se iubeau,
se iubeau infinit neapărat.
Cât se iubeau?
Un infinit, doi infiniți, trei....
Opriți! Ce faceți? Socotiți?
Ați apucat iubirea lor de un capăt
și-o faceți ghem fără știți?
Am oprit numărătoarea la doi,
doi infiniți amândoi.
Ea +(plus) infinit la un capăt de lume,
el -(minus) infinit la celălalt.
Pentru ei doi un anotimp se naște rar
nici odată pe an măcar...
dar..
povestea lor nu are sfârșit.
Pentru că durează,
cât credeți?
un infinit!

poezie de
Adăugat de Carla DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Armonia tăcerii

Tăcerea iernii vrea, înfrigurată,
o haină în culori strălucitoare,
un curcubeu, o rază de la Soare,
orice, doar se vadă transformată,

Vrea se știe ruptă în cuvinte
rostite cald, prin ochi, sau doar prin șoapte
ce prelungesc dorințele în noapte
în amalgam de rece și fierbinte.

Tăcerea noastră zace risipită,
căci n-a putut troiene închege,
și nici acum nu poate înțelege
cum, pentru noi, n-a fost deloc ispită.

Ne alintăm cu o privire vie,
iar ochii noștri,-n vorba lor zglobie,
se-mbrățișează într-o armonie
așa cum ni s-a scris și-a fost să fie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despărțirea

Nu mai avem nimic din ce-a putut să fie,
Și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
O dragoste frumoasă într-un asfințit...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Dar ne-am urcat în tren fără tichete
Și fără niciun alt bagaj decât refrenul,
Unei iubiri cum văd cam incomplete.
Dar n-am putut călători-mpreună...
Și fiecare-am coborât în câte-o gară,
Cu suflete inspăimântate de furtună,
Ce ambii nimerim, nu pllrima oară!
Și-atâtai tot! Din ce-a putut să fie,
Totul se sfîrseste ne-început,
Un dor sălbatic si o poezie
Simbolizînd iubirea ce-a trecut!
Astăzi mă doare sufletul, dar lasă,
Voi trece eu și peste-această zi,
Tristețea-mi dă târcoale, dar nu-mi pasă,
Zimbind merg înainte, orice ar fi!!!!
nu mă cauți, m-am ascuns în mine,
Cu lacăte de giata am încuiat la porți
Iar gîndul meu care zbura spre tine,
L-am zavorit cu lanțuri ca pe-un hoț!!!
nu îmi scrii nu mai citesc iubite!
S-au risipit cuvintele în vînt
Chiar de e vară, cald si chiar fierbinte
Mi-e atîta iarna-n suflet, și în gînd!!

poezie de
Adăugat de Tatiana FrunzeteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doi ochi negri

Mai străini ca niciodată,
Mai pierduți ca nicioricând,
Se privesc doi ochi de fată
În privirea lor cătând.

Nu-nțelegem ce mai este
Nici e rost de întrebat,
Stau pe margine de lacrimi
Doi ochi negri, destrămați.

Poate cer vre-o evadare
Ori răspunsul inserat?..
Din adânc, odinioară
Zorii m-au cutremurat.

Plâng uimite mărgărite,
Roua spală umbre noi,
Ce se-alege din speranțe
Când sunt arse de cei doi?!

Urlă vântul a turbare,
Ceața dă năvală iar...
E prea mică dimineața,
Valul vine după val.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dacă

... și dacă n-ar fi fost așa să fie
cum s-a-ntâmplat nesigur între noi
ce-aș fi făcut cu toamna străvezie
din vara scufundată în noroi

și dacă n-ar fi fost de sus cadă
în toiul iernii umbrele de ploi
fi crezut că stai în ambuscadă
în primăvară care curge peste noi

și dacă n-ar fi fost așa cum este
și ar fi fost așanu mai ești
fi putut eu oare trece peste
aceste anotimpuri din povești.?!

poezie de (18 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacey: Pentru numele lui Dumnezeu, ce faceți voi doi aici?
Jen: Doar savurăm arta dansului de salon.
Penny: Nu v-am spus că voi doi sunteți talente înnăscute? Mult mai bine decât ăștia doi și au fost aici toată săptămâna. Dar voi doi ați fost împreună, nu?
Jen: Ă... nu acum, bine?
Penny: Am dreptate, nu-i așa? Ați fost împreună, nu a mers. Dar apoi ați trecut peste toate neînțelegerile și acum aveți încredere unul în celălalt, nu? Se vede din modul în care dansați. Se vede că există încredere. Ăștia doi pe de altă parte...(Arată spre Joey și Pacey care dansazează) O cu totul altă poveste. Uită-te la ei. Uită-te la... poziția lor, la tensiunea din brațele lor...
Pacey: E vreo problemă?
Penny: Ce am spus eu despre corpurile care se ating?
Joey: Nu, îmi pare rău.
Pacey: Nu o să se întâmple asta, bine?
Penny: Sigur... vedeți la ce mă refer? Se observă ostilitatea, cum sunt plictisiți unul de celălalt, ca să nu mai vorbim de cearta continuă și de strigarea pe numele de familie. Sigur sunt în fazele de început ale unui ritual de împerechere a unor nebuni.
Pacey: Ce?
Joey (râde): Ai înțeles greșit, cucoană.
Penny: Pe bune? Așa să fie?
Pacey: Da, întru totul.
Joey: Nici că ai putea greși mai mult.
Penny: Bine. Este destulă tensiune sexuală încât dea naștere unui sărut. Nici nu-mi amintesc ultima dată când am văzut pe cineva dansând atât de prost... serios...
Dawson: Stai așa, crezi că, doar pentru că nu știu danseze, ei doi...?
Penny: Este o teorie pe care am îmbunătățit-o după ani de experiență... dacă două persoane dansează atât de prost, atunci sunt nebuni unul după celălalt... dansul nu minte.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

* * *

Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La un moment dat în viață ai de-a face cu diverse situații dificile. Cu toții avem parte de astfel de situații, însă dacă ești pregătit vei trece mai ușor peste și nu te vei afunda și mai tare în suferință. Una din strategiile pe care le aplic este următoarea: Să-ți dorești ca lucrurile să fi fost altfel și sperând că va fi mai bine nu este o strategie. Lucrurile nu se vor îmbunătăți de la sine. Petrecem prea mult timp plângându-ne despre situația în care ne aflăm încât nu mai avem energie acționăm. Fii realist și privește viața așa cum este, nu cum ar trebui să fie. Prin această strategie îți vei schimba focusul de la a te plânge la a găsi soluții pentru a trece peste situația în care ești. Până la urmă viața nu este făcută doar din momente fericite, curcubee și vată de zahăr, situațiile dificile au rolul lor. Au rolul de a te face mai puternic, mai bun, mai înțelept. Iar data viitoare când viața nu este roz, fă un pas înapoi, înțelege că face parte din procesul evoluției tale și cere mai mult, că doar poți. Nu poți fi doborît așa ușor. Viața este precum anotimpurile: toate sunt trecătoare, important este să-ți faci provizii vara ca să poți trece peste iarnă.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Zece

Că "Zece"-aș vrea -mi fie nu doar titlu,
Vă spun acum senin, cu "modestie",
Dar tare mi-ar plăcea: zece să fie
Și-o notă pe volum (ca un subtitlu).

Să vă explic de ce e titlul "Zece"?
E simplu: zece strofe-au fost de-ajuns
Ca, în poem de-au fost, să fi pătruns
În noul meu volum și... să nu plece.

Dar unele poeme, cu ardoare,
Deși erau mai lungi decât am vrut,
Au fost bine-venite, și-au avut
Bilet cu "Doi ori zece", la intrare.

Iar spre final, venite-așa, puhoi,
Spunându-mi că-s frumoase, vor și ele,
Au mai intrat, din versurile mele,
Și poezii de "Zece supra doi".

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!

Duminica, pe înserat,
Veneau la chipeșul bărbat,
Doi ochi albaștri, doi căprui
Și-n urma lor, doi ochi verzui.

Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Pe rând soseau și-i povesteau,
Că le-a fost dragostea dintâi,
Că fără el n-au căpătâi...

Vreun tâlc acum ați priceput?!
Din vară se-nturnase-n lut
Și-n cimitirul dinspre plopi,
Îl plâng și alți doi ochi miopi.

Morminte de-ar putea vorbi,
Ar spune fără a cobi:
Pe-aleea dintre doi stejari,
Îl plâng amarnic doi ochi mari.

În zori, nevasta cu ochi plânși,
Ridică trandafirii strânși
Și îi azvârle prin zăvoi,
Cu ochii triști, străini și goi.

poezie de din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Pragul spre uitare

Privește-i ochii și ascultă
Durerea din tăcerea lor:
E prea adâncă și prea multă
Uitare-n tulbure izvor.

Aceiași ochi priveau odată,
Atât de ageri și curați,
C-o dragoste nemăsurată,
Spre tine și spre cei doi frați.

Și v-a crescut privirea-ceea.
Creșteați frumos, creșteați cu ea,
V-a fost un far în odiseea
Ce-n viață vi se așternea.

S-a ofilit când, fiecare,
Din fața ei a dispărut
Și-o ușă-n pragul de uitare
I s-a deschis. Voi, n-ați știut.

Privirea ei numai știe:
E goală, dusă-n lumea sa
Și vă-ntrebați: cum o să fie
Căsuța-i veche... fără ea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"La vie en rose"

... așa a fost primul tău dar:
cu întristările precum vulturii
alungați de-ndestulare,
un trofeu ludic, purtat în cutia "La vie en rose",
muzicală și însiropată,
așteptându-ne, legați la ochi
și cu ochelarii la marginea patului;
... iar ultimul - doar un fir -
prins de-a cădea unul într-altul,
cum atingerile, mai firesc decât orice,
ne fi fost știut, rotund, din altă zi
secvențial desfășurată...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O mare parte din suferința oamenilor e construită de gândul "cum ar fi fost dacă...". Astfel, nu doar că ei rămân prinși în iluzia lui "dacă", dar se amăgesc singuri prin blocarea inconștientă a energiei lor mentale în trecut. NU contează ce s-ar fi putut întâmpla. CONTEAZĂ ce hotărâri iei ACUM pentru ca ziua de mâine să fie așa cum vrei tu. Doar așa vei reuși scapi din vârtejul dezamăgirilor.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Jocuri de noroc"? Eu le-aș numi mai degrabă "Jocuri ale Destinului", din moment ce "norocul" nu este decât o iluzie... Felul în care arunci zarul și nu hazardul determină rezultatul obținut... Nu te văita că nu ai avut noroc, ci mai degrabă ai puterea de a privi în față Destinul ce ți-a fost hărăzit... Ia viața așa cum este, nu așa cum ar fi putut să fie... pentru simplul motiv că nu poate fi altfel decât așa cum ți-a fost scris să o ai!

(20 septembrie 2016)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este sigur că condițiile exterioare de viață au intensificat anumite culori ale viziunii eminesciene. Dar de când a creat sărăcia genii și talente? Dacă ar fi așa, ar fi trebuit să nu mai putem trăi în România de genii și de talente... S-ar putea spune cu mai multă dreptate, cred, că, dimpotrivă, dacă Eminescu n-ar fi fost atât de sărac încât să fie nevoit să-și risipească viața în ocupații pe care le-ar fi putut avea în locu-i mii de compatrioți ai lui, rodul geniului său, născut și nu făcut, ar fi fost desigur și mai îmbelșugat decât este.

în Existența tragică
Adăugat de Homo NovusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sportivii

Credeam că-i o persoană din aceeași categorie cu mine
Și-am rămas aproape șocată
Când am descoperit că noua mea prietenă,
A fost, odinioară,
Campioana juniorilor din comitat la tenis.

Cum s-a putut întâmpla așa ceva?
Prin ce accident am devenit
Prietenă cu o campioană?
Cum a fost posibil ca o campioană la tenis
fie prietena mea?

Nu era proastă. Citea cărți.
N-a fost niciodată grosolană cu mine
Pentru că nu aveam aptitudini sportive.
Am decis trec cu vederea
Trecutul ei nefericit.

Sportivii pot fi ok –
Mai târziu, am întâlnit poeți
Care jucau fotbal. Oricum, îmi este încă dificil
Să mă obișnuiesc cu această idee.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Povestea începe de la sfârșit

povestea, de data asta, începe de la sfârșit:
la venirea noastră, aici, după primele adulmecări,
ființele se adunară pe aceeași punte – ochi, inimă și marginea lor
(aceeași faleză, aceleași chei);
urcând treptele, pașii își puteau atinge chiar umbrele
și cuvintele mele nu păreau mai nimic, din singurul lor semn;
sus, apoi, ajungând, am privit prin sticla ocheanului,
așa cum se privește, cred, orice poveste,
răsturnând - la început distanța, apoi apropierea - și-acestea, dintre noi;
negre sau gri ca dintr-o scoică
se pictau aceleași vânturi, aceleași valuri,
același vas pe care poposisem și-atunci întâmplător,
fără ca tu înrobești! ca și cum se-aliniară aceleași planete –
"phileo", "eros", "agape"! în ciuda firii lor - și pe pământ;
neștiute, astfel, dar rostite de tine, ți-au fost cuvintele,
amintindu-ne mie, singura lor povestitoare;
și-astfel, într-adevăr, povestea începe de la sfârșit
și mai mult e doar liniștea! ce-ai așezat-o peste toate
și pe care încet o aduni în geometrie perfectă,
dimensiuni redefinite unui punct ce suntem "noi"!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

O carte – o poveste

Citesc din cartea scrisă pentru mine...
Povestea noastră poate fi uitată?
Mă săcăie - ceva nu este bine,
E-o parte, undeva, necercetată.

fi greșit ceva la începuturi?
fi-nceput ‘nainte de prefață?
Nu, n-am greșit, iar primele săruturi
Au fost mult mai târziu, spre dimineață.

‘mi-erai în brațe, am dansat sub lună,
Pe-o muzică-n poveste derulată...
Citesc din carte... e atât de bună!
Nu are lipsuri. Nici "A fost odată".

Și-atunci? Cum pot uit o carte care,
Ajunge la final, fără-o furtună?
Ar fi a frumuseții profanare:
O viață de poveste, împreună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Regrete și speranță

Te regăsesc în amintiri,
Sărutul tău încă mă frige,
Te simt... ca-n vise de iubiri
Și-o lacrimă în ochi se strânge

Pe trupul meu e urma ta,
O cicatrice dragă mie,
Am s-o păstrez, aici va sta,
nu te uit o veșnicie

Am vrut fim, nu s-a putut,
Ofrandă vie am dat vieții,
Plătind noi doi, chiar de n-am vrut,
Cu inimi pe altarul gheții

Din noi a mai rămas ceva,
Speranța că poate vreodată,
În altă viață ne-om vedea
Și-ntr-o iubire vindecată

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook