Demnitate
La poartă vine-un bătrânel,
Gârbov de ani, ca
Vai de el.
Pare sleit, un cerșetor,
De drumul lung, obositor,
Mai mult desculț, cu capul gol,
La vorbă-i? Ca un mielușel.
Pe o bordură din granit
Se așează jos, mai liniștit.
Și, întrebând un trecător, mai rar:
Nu-l știți pe Gheorghe din Ghelar?
El este fiul meu! Hoinar.
Demult... De mult m-a părăsit!
- Ridică-te de-aici bătrâne!
De nu pleci iute! Chem un câine,
Să te jupoaie chiar de viu,
Nu vezi că s-a făcut târziu?
Nu te cunosc și nu te știu
Dar
Hai să-ți dau o pâine.
- Nu vreau, nu sunt un cerșetor,
Nici boschetar, nici impostor,
Dar... Plec. De tu o zici că-i bai
Și pe-o bordură dacă stai,
Probabil strada voastră-i rai,
Iar eu
Un simplu muritor.
Spune-i lui Gheorghe! Dar să-i spui!
Că știu că asta-i vila lui.
Eu
Om sărac
Precum mă vezi,
N-o să-i cerșesc bancnote verzi.
Iar ție? Sincer, să m-ă crezi,
Că... Nu cer mila nimănui
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cerșetorie
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sinceritate
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre pâine
Citate similare
Un .Cerșetor
Dați-mi și mie un ban!
Sunt un biet copil orfan,
N-am părinți și nici bunici,
Am în schimb trei frați mai mici,
Să le pot lua o pâine
Ca să-i cresc de azi pe mâine.
Dați-mi și mie un ban!
Nu vreau să cerșesc șuhan,
Vreau s-adun câțiva leuți,
Hai
Domnilor fiți drăguți,
S-aveți parte de iubire
Sănătate și mărire.
Dați-mi și mie un ban!
Sunt sleit, nimic nu am,
Să-mi pot face un ungheț,
Că la iarnă o să-ngheț,
Să-mi cumpăr nădragi mai groși,
Hai domle... Fiți miloși.
Dați-mi și mie un ban!
Ca să-mi cumpăr și duhan,
E mai ieftin, liniștește,
Foamea mi-o potolește.
Când mai mare o să cresc
Vă promit, o să muncesc.
Dați-mi și mie un pol!
Ca să-mi pot lua un țol,
Noaptea să-i mai învelesc
Pe cei mici. Până mai cresc.
Hai doamnă fi mai docilă,
Crede-mă! Cerșesc de silă.
Dați-mi și mie un pol!
Oameni buni! Coșul mi-e gol,
Iar cei mici plâng și mă cheamă
Să le duc măcar de-o zeamă.
Să cumpăr vre-o doi covrigi,
Pentru-o zi să scap de griji.
Dați-mi și mie un leu!
Să-mi cumpăr un copârșeu.
Cred că mi-am ieșit din minți
De când nu mai am părinți.
Decât hoț și cerșetor
Mai bine cinstit să
mor.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre sănătate
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre oameni buni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Drumul e lung și... foarte greu
Pe drumul meu ce este lung,
la capăt... sigur o s-ajung
chiar dacă munți o să străpung.
Dar... Nu știu când.
Căci are prea mulți bolovani
ce din păcate-mi sunt dușmani.
Pe ici pe acolo sunt... golani
cu coarne-n frunte, ce împung.
Eu nu pricep de ce sunt răi,
neisprăviți și tăntălăi,
dar latră ca niște dulăi
și... mușcă foarte rău.
Am încercat cu-n "băț" mai mic
să-i potolesc măcar un pic,
ca... pân-la urmă să le zic:
Dracul vă ia pe toți!
Eu! O să merg pe drumul meu
chiar dacă-i lung și foarte greu,
sper, să-mi ajute Dumnezeu,
cu crucea-n spate. Așa cum pot.
Poate îmi spui Tu, prieten drag:
De ce e lumea atât de rea?
Și... nu te-ajută nimenea?
Ba... chiar te scuipă și-ți dă-n cap
C-o rangă grea.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (14 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre munți, poezii despre dușmănie, poezii despre draci, poezii despre câini, poezii despre ajutor sau poezii despre Dumnezeu
De ce mă ocolești ?
Aseară am trecut din nou pe strada ta,
Gândind că, poate, măcar o clipă te-oi vedea,
Dar în zadar până târziu am așteptat
Căci gândurile mele din nou s-au spulberat.
Poate-ai știut că vin și ți-ai schimbat cărarea,
Sau poate că destinul, îmi ocolește vrerea.
Nu știu, și nu pot să-nțeleg
Cum aș putea vreodată enigma să-ți dezleg.
Sunt întrebări cu temă ce-adesea ți le pui,
Dar nimeni nu le aude, căci sunt al nimănui.
M-au părăsit amicii și tu m-ai lepădat,
Unii, le uită toate dar eu... nu le-am uitat.
Nu știu de ce blestemul s-a-nfiripat în mine,
Căci n-am greșit cu voia nici măcar unui câine.
O.. Doamne! Fă-mi plăcerea, dacă și mâine vin
Și scoate-mi-o în cale s-o văd măcar puțin,
Să o privesc în față, în ochii ei verzui,
Să-i răscolesc în suflet iubirea cea dintâi.
Obrajii să-i roșească, privirea să-i tresară,
Să n-aibă timp să-mi spună o vorbă de ocară.
Apoi... S-o strâng în brațe, acolo în Dudești,
S-o-ntreb cu nostalgie: De ce mă ocolești?
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre prima iubire sau poezii despre plăcere
Cei ce suntem
Sunt momente multe-n care, te mai pierzi, ești abătut
Și devii un gând, o boare, doar un suflet neștiut
Lacrimile stau să-ți curgă și surâsul l-ai uitat
Nu mai ești decât suspine adunate-ntr-un oftat
Te tot duci înspre niciunde, nici acolo nu ajungi,
Urmele vor să-ți dispară, clipele-ți sunt foarte lungi,
Poți să speri... dar și speranța mi te-a părăsit cumva
Stai tăcut în așteptare, crezi că nu te poți salva
Și atunci, din umbra zilei, vezi o mână cum se-ntinde
N-ai idee a cui este dar de umeri te cuprinde
Și un glas ce-i blând îți spune... Hai ridică-te ușor!
Și eu am căzut o dată și credeam că nu mai zbor
Tu te miri, necunoscutul îți zâmbește liniștit,
E un om precum sunt ceilalți, însă pare diferit,
Vezi pe chipul lui iubire și nu vrea nimic în schimb
Poate doar o mulțumire... tu te uiți de are nimb
Pare om, nu pare înger, înapoi tu îi zâmbești
Bunătatea lui îți place și în el te regăsești
Te ridici și pleci cu dânsul, pașii nu-ți mai sunt greoi,
Și-nțelegi cu-nfrigurare... îngerii suntem chiar noi
poezie de Adi Conțu (6 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre nuntă sau poezii despre mulțumire
Te-am așteptat
Te-am așteptat, cum ți-am promis.
Că vei veni? Eram convins.
Dar în zadar cu ochi holbați,
Iar uneori chiar tulburați,
Priveam în jur, poate apari,
Într-un taior sau... cu "ițari"
Dar precum Toate, așa dispari
Ca fumu-n Pângărați.
Ori... Ți-a fot frică să mă vezi
Și nici în vorba mea să crezi.
Până târziu m-am tot plimbat,
Prin holul mare, întortochiat,
Să văd un chip și
zâmbitor,
Să-i spun: Încet, încetișor
Stimată doamnă! Te ador,
Dar.. Iacă! M-ai fentat.
Poate
târziu, vei regreta,
Când timpul te va bulversa.
Și inima îți va vibra, de dor.
De dor și
stima ce-ți mai port,
Nu am puteri, nu fac efort.
Te las așa
cum îți dorești,
Să-ți cauți chipuri mai lumești,
Al meu e, mai de cort
Corneliu 08.03.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (8 martie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre inimă, poezii despre frică, poezii despre dorințe, poezii despre dor sau poezii despre declarații de dragoste
Un semn .Cât un semnal
Cuvântul meu? Un bun rămas.
Dacă nu vrei, am să te las,
Căci pentru tine-s un.... pripas,
Dar
. am făcut un mic popas,
Din drumul lung al fericirii.
Un semn în treacăt o să-ți las
Și lacrima iubirii.
Știi
. Sunt un firav călător,
Ce-ți amintește de-al său dor.
Tu! Mi-ai dat aripi ca sa zbor,
Dar e târziu, si... O sa mor,
Căci rănile sunt mari și dor,
Îmi pare rău. Dar ce să fac??
Suport cu prea mult dor
Un semn în treacăt ti-am lăsat
Si lacrimi care dor.
Corneliu 15.05.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre semnale, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre fericire, poezii despre cuvinte sau poezii despre aripi
Încă mai ești frumoasă!
- De când el a plecat și singură-am rămas,
Am plâns atâta Adriana, că nu mai am nici glas.
Mi-e inima zdrobită și azi, mă simt înfrântă;
Nu vezi că mintea asta, nu mă mai ascultă?
- Chiar dacă ziua trece și soarele apune
Și toate-acestea, tu nu le mai vezi,
Te rog, surioară, haide, nu mai spune,
Că în nimic, tu, astăzi nu mai crezi;
Știu, că nu te mai simți, cea care ai fost,
Iar, drumul tău îți pare pustiit.
Chiar dacă ai pierdut, pe cel ce te-a iubit,
Pe lumea asta, încă mai ai rost.
Se-ntâmplă... poate, fără să-ți dai seama,
Să te-arunci plângând, în amăgire...
Te știu puternică, vreau să-nvingi teama,
Pentru că te cunosc. Îți stă în fire!
- Aș vrea, dar fiecare sunet, e-un țipăt de durere,
Ascuns atât de-adânc, în propria-mi tăcere...
-Hai, nu exagera, stai de vorbă cu tine
Și, mai târziu, vei realiza că va fii bine.
Încă mai ești frumoasă! Mai poți să fii iubită;
Da, surioara mea, hai, nu te da bătută!
Te porți ca o copilă, de ce să-ți plîngi de milă?
Trezește-te la viață, râzi mereu și cântă,
Viața-i frumoasă, dar... e foarte scurtă!
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (19 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre viață, poezii despre sunet, poezii despre râs sau poezii despre muzică
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre găini, poezii despre femei și bărbați, poezii despre femei, poezii despre bărbați, poezii despre Ion sau poezii despre Gheorghe
Nici
Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu știu prea bine.
Că pacostea și furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Șade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,
La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...
- Cum, umblă și după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu știu ce i-a cerut
Că nici n-avea și nici n-a vrut.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gelozie și blestem
Ce greu mi-a fost când am visat
Dar și mai greu când am aflat
Cu cât dispreț m-ai înșelat
Deși din suflet te-am rugat
Să n-o faci, "blestemato".
În timpul scurt ce-ți dăruiam
Un sfat, îndemn sau ce aveam,
Mi-ai spus minciuni, de le știam
Nici bună ziua, nu-ți dădeam
Mândrețe-ntruchipată.
Dar rana se va vindeca,
Poate curând, când voi uita
Și când din suflet vei pleca
Cum ai venit în calea mea
Otravă muribundă.
Pământul nu-mi este dator
Și nici eu lui, chiar dacă mor,
Mai sunt un om, nu impostor
Cu două fețe, nici topor
De-aceea vei plăti-o.
Viața nu-ți dă și nici nu-ți ia,
Iși scrie drumul, cum vrea ea,
Dar și tu faci parte din ea
Deci, vei plăti durerea mea
De cinci ori îndoită.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sfaturi, poezii despre plată, poezii despre minciună sau poezii despre gelozie
Ruga unui erou
Nu știu să plâng chiar dacă rana-i mare,
Dar știu să-ndur ca cei ce-s
În război,
Și n-am să cer, nicicând o îndurare,
Căci sunt călit în mlaștini si noroi.
Pictați-mă, căci inima-mi mai bate
Și simt un puls mai rar și sacadat,
Am fost și încă sunt, cât lumea mă socoate
Un suflet nepereche și Marele Soldat.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre suflet, poezii despre război, poezii despre puls, citate de Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre plâns, poezii despre eroism sau poezii despre armată
Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre timp, citate despre viață, citate despre mamă, citate despre imaginație, citate despre greșeli, citate despre frică, citate despre degete sau citate despre calculatoare
Întoarce-te la sânul meu
Blestemul nu m-a ajutat,
Ba, dimpotrivă, agitat.
De când Tu, dragă ai plecat
Puhoi de lacrimi am vărsat,
Oricât am vrut, nu te-am uitat,
Mereu
Am regretat.
Zmeul din mine a-mbătrânit,
Petalele mi-au veștezit
Și liliacul m-a mințit,
Iar trandafirul, ocolit,
Splendoarea lor m-a părăsit.
Semnal
. Că am greșit.
Dar
Totul este trecător,
Chiar și gâlcevile ce dor.
Ce n-am să uit? Este un dor,
De șoapta-ți dulce de amor
Și nici speranțele ce-mi zbor,
Revino! Te ador
Rămână triste amintiri,
Avem loc altei regăsiri.
Acele.. Aspre ponegriri
Ce le-nșirai și din priviri,
Eu le simțeam ca
Amăgiri,
Aștept
Trimite-mi știri.
Să rătăcești? Știu că e greu,
Întoarce-te la sânul meu.
Păcate sunt și-or fi mereu,
Le ai și Tu, le am și Eu,
Le știe numai Dumnezeu.
Tu!.. Pentru mine? Ești un Zeu.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de dor - antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri sau poezii despre greșeli
Nu pleca! Am plâns...
Noaptea vine după seară,
Ziua a trecut mai greu,
Gându-mi zboară-n "sus" mereu,
Mă opresc căci nu am scară.
Nici însoțitor un.... Zeu.
Am destinul ce mă poartă
Peste tot și... chiar haihui,
N-am să dau gir nimănui,
Nu am chei, nici altă poartă
Și nici inimi să descui.
Numai bine și...
scări de urcat... cât mai sus...
Iar cheile să fie potrivite,
Altfel? Dorul ți-e răpus.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (20 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre noapte
S-a agățat de geamuri primăvara...
S-a agățat de geamuri primăvara
Și stă râzând, privindu-mă tembel
Nu înțeleg, nu știu ce vrea să spună
Și chiar de-aș ști, nu vreau s-ascult defel.
E soare mult și vântul se alintă
Prin crengile cu mugurii plesnind
Dar șoapta lui nu poate să mă mintă
Cum mă mințea când mă știa iubind.
Nici colțul verde-al ierbii nu mai poate
Ca să trezească-n mine noi fiori
Mi-e inima-nghețată ca de moarte
N-am nici dorinți și n-am nici sărbători.
De ce se întâmplă - n jur nici că-mi mai pasă
Demult pierit-a puștiul care-am fost
Feștila dragostei demult e arsă
Ochii-s de pește zâmbetul anost.
De-am fost viu, vreodată, nu mai știu
De-am iubit, azi nu știu ce-i iubirea
Ce sentiment ciudat: sunt mortul viu!
Ce-și plimbă-n van prin lume pustiirea.
Hai, primăvară, du-te din fereastră
Înghețul inimii n-o să-l topești
Hai, risipește-te în zare-albastră
Și caută alt suflet să-ncălzești.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre vânt sau poezii despre sărbători
Asta-i dragostea
Când treci pe lângă mine și nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Și simt că-nebunesc, dar știu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.
Învaț mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Și-mi strâng toate puterile, și mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.
Și mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!
Deci ca să-ți demonstrez că sunt un cineva
Care ține mult la tine și doar cu tine-ar sta,
Îți ofer un trandafir, ca să-ți dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!
Iar când toți îmi sar în cap și mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!
Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre frumusețe, poezii despre curaj sau poezii despre cunoaștere
Cad frunzele, a venit toamna
Cad frunzele plutind ca niște pene
adiate ușor de pulsul aerului
mai rece de toamnă.
Și noi cu ele vom cădea
dar, oare, cine știe când?
Uitându-mă pe geamul aburit
de gândurile ce-mi rătăcesc aiurea,
văd alergând din calea ploilor
o doamnă.
Îmbrobodită pe cap cu o pungă,
să o ferească de stropii
amenințători și reci, hotărâți să-i
strice coafura.
Nu i-am observat nici fața,
nici gura.
Parcă-i cunoșteam
de undeva făptura.
Vroiam s-o dojenesc
că nu și-a luat umbrela.
Dar cu ce drept?
Când s-a mai apropiat
am zâmbit, iertător, dar cu
un pic de umor.
Era soția, udă,
ca o paparudă.
Când m-a văzut,
s-a răstit către mine
și cu o mare ciudă
m-a dojenit:
- Stai acasă toată ziua
ca un trântor.
Privești pe geam cum cad frunzele.
Nu vezi că de frig
îmi tremură buzele?
Nu te mai saturi de
televizor.
Eu vin tocmai din obor!
Cu greutate, și
Toate mă dor.
- Lasă nevastă că mâine,
îți iau eu carne și pâine.
Hai în brațe să te strâng,
că începe să-mi fie dor.
Să-ți încălzesc buzele,
apoi
. tot ce ai în tine.
Vino dragă lângă mine,
că sunt cald și ți-o fi bine.
Te rog, nu mai ofta!
Vrei un ceai sau o cafea?
Frunze cad și-au mai căzut
și, cine știe câte-or să mai cadă.
Un an clepsidra s-a mai scurs,
cu ea și noi am mai trecut
ca niciodată.
Părul în cap a mai albit,
cu-n an a mai îmbătrânit,
iar fața mea a mai zbârcit.
A Ta?
Nu prea se vede,
este prea mult fardată.
Așa-i viața trecătoare,
uneori chiar plutitoare.
Precum frunzele ce cad,
așa cădem și noi.
Pe când?
Cad frunzele
cu freamătul lor de toamnă.
Și frunza noastră
o să cadă, dar...
Aș vrea
Nu prea curând.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre toamnă, poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre umor sau poezii despre televiziune
Da, da, te știu eu
Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ți primesc
Nimic mai mult, iubito, nu-ți cerșesc!
Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,
În inimă o voi păstra pe totdeauna!
Dar dacă spini cu ea ți-oi da?
Voi sângera și voi răbda!
Da, da, te știu eu, cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
O dată, doar o dată ochii iubitori
Să-i nalți în ochii mei, să mă-nfiori,
Și viața mi s-ar face dulce foarte
Și dincolo de moarte!
Dar dacă ghimpi vor crește din priviri prelungi?
Îi voi susține, pieptul să-mi străpungi!
Da, da, te știu eu cerșetor umil ce-mi ești,
Tot cerul inimii tu mi-l cerșești!
poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre flori, poezii despre creștere sau poezii despre cadouri
Bartimeu
Isus trecea prin Ierihon.
Și cerșetorul orb, în zdrențe,
de jos, din colb, simți un zvon,
un ritm de pași în largi cadențe.
Isus trecea sub cer iudeu,
printre grădini cu rodii coapte.
Iar zorii se-nălțau mereu.
Dar pentru orbul Bartimeu
era tot noapte după noapte...
Isus trecea încet. Și-apoi
într-o solemnă fericire,
venea cu El un lung convoi,
ca o coloană de eroi
glorificând un rege mire.
Isus trecea. Și-un tremur sfânt
vibra în orb ca niciodată.
Ciulind urechile în vânt,
el prinse-n taină un cuvânt.
Și inima-ncepu să bată.
Simți ceva ca un fluid,
ca o mireamă de zambilă.
Și orbul a trigat livid:
Ai milă, fiul lui David,
Isuse Salvator, ai milă!
Doi-trei, pe margini, se-ncruntară.
Hei, cerșetor neobrăzat!
Ce strigi așa? Oricât e-amară,
tu poartă-ți crucea cum ți-e dat.
Rămâi în pace sub povară.
Dar orbul, fără căpătâi,
strigă mai fără de rușine,
mai fără teamă ca întâi:
Ai milă, Doamne, și de mine!
Și S-a oprit Isus acum
pătruns de omenesca dramă.
Putea să treacă? Nicidecum.
Și orbu-aude-un glas pe drum:
Hai, îndrăznește, căci te cheamă!
Mă cheamă? Cum... Chiar El?... Isus?
Hai, nu mai zăbovi. Te-așteaptă.
Pe mine chiar? Ce, alții nu-s?
Pe Bartimeu? Așa a spus?
Și orbul parcă se deșteaptă.
Atuncea... tot ce-a fost... s-a dus!
Și ca nebun de bucurie,
se-nalță Bartimeu în vânt.
Stă drept acum ca o făclie.
Își scoate haina, o sfâșie
și-o zvârle... zvrr... zdup!... la pământ.
Atuncea... peste-o clipă, două,
eu voi vedea ca orice om.
Și-apoi cu mâinile-amândouă,
îmi voi zidi o casă nouă
și voi sădi pom lângă pom...
Așa... Eu nu mai sunt un blid
zvârlit în spini la oale sparte!
Eu pot munci... Hei, la o parte!
M-așteaptă fiul lui David!...
Dar ascultați. Ca peste veac,
se-aude lin un glas ca mierea.
O, Batimeu, ce vrei să-ți fac?...
Rabuni... sunt un orb sărac.
Nu-ți cer nimic... Numai vederea...
Apoi convoiul a pornit.
Într-o vibrare fericită,
un Nume sfânt era șoptit.
Și mii de pași au năvălit
călcând pe haina zdrențuită.
Iar haina a rămas în drum.
Căci nimeni mintea nu și-a pus
cu-o zdreanță bună pentru scrum.
Iar Bartimeu mergea acum
după Isus...
*
Și-acum Isus Mesia trece
încet și blând pe strada ta.
Mulțimea iarăși Îl petrece.
Dar tu-L privești crispat și rece?
Tu n-ai ce-I cere nici ce-I da.
Spre Solul dragostei cerești,
cei orbi, cei surzi aleargă-n stol.
Iar tu stai "demn", tu nu cerșești.
Și, iată, tu nu știi că ești
sărac și orb, și surd, și gol...
Convoiul totuși se oprește.
Stai mii de chipuri fără grai.
Un om aleargă și-ți șoptește:
Isus te cheamă. Îndrăznește!
Te-așteaptă-n drum. De ce mai stai?
Eu nu sunt orb. Orbi sunt destui.
Nici mut. Eu spun ce am de spus.
Eu inima n-o dau oricui.
Și nu cer milă nimănui!
Hai, vino, totuși la Isus!
Nu vreau de nimeni să ascult.
Voința mea mi-e zeu și țel.
Eu vreau plăceri. Eu vreau tumult!
Isus... e sfânt. O, chiar mai mult!
Hai, vino totuși, vinŽ la El!
Ascultă. Singur tu te minți.
Tu nu ești orb ca Bartimeu.
Tu vezi, auzi, vorbești și simți.
Dar, vai, cu ochii tăi prea strâmți
nu-L poți vedea pe Dumnezeu!
Ascultă. Cel ce te-a chemat
nu-i doar penumbra unui gând.
E Dumnezeu ce te-a creat,
e Fiul Său crucificat!
De ce nu vii la El plângând?
Ascultă. Nu te prinde teama?
Ai ochi. Atunci de ce nu vezi?
Nu simți ce fericire pierzi?
Te-așteaptă DUMNEZEU! Ia seama!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre zambile sau poezii despre vestimentație
Timpul, un prețios capital
Nici « Ursa cea Mare », nici « Luna » din cer,
Nu pot bara timpul ce veșnic se « duce »,
În pas cadențat și, nu e mister
Când vine, zâmbește, dar nu știm ce-aduce.
El vine din ieri și trece prin azi
Și-aleargă maratonul spre mâine,
El nu-i comprimabil și mori de necaz
Când vezi că refuză castronul, « cu sare și pâine ».
Dar este hazliu și chiar prietenos
Cu cine-i integru și harnic din fire
Dar nu iartă lenea și mersul pe dos,
El duce-n milenii, de-a pururi o știre.
E « ireversibil » dar are un sens,
Pe drumul ce duce-n decenii,
Îl poți măsura de și e imens,
Apoi compara cu « mulțimea » de genii.
Acesta e timpul, prețios capital,
Al minți umane, însemnând rațiune,
El, își respectă poteca, într-un sens ideal,
Oricât a-i dori să-i provoci, o delațiune.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!