Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Gelozie și blestem

Ce greu mi-a fost când am visat
Dar și mai greu când am aflat
Cu cât dispreț m-ai înșelat
Deși din suflet te-am rugat
Să n-o faci, "blestemato".

În timpul scurt ce-ți dăruiam
Un sfat, îndemn sau ce “aveam”,
Mi-ai spus minciuni, de le știam
Nici bună ziua, nu-ți dădeam
Mândrețe-ntruchipată.

Dar rana se va vindeca,
Poate curând, când voi uita
Și când din suflet vei pleca
Cum ai venit în calea mea
Otravă muribundă.

Pământul nu-mi este dator
Și nici eu lui, chiar dacă mor,
Mai sunt un “om”, nu impostor
Cu două fețe, nici “topor”
De-aceea vei plăti-o.

Viața nu-ți dă și nici nu-ți ia,
Iși scrie drumul, cum vrea ea,
Dar și tu faci parte din ea
Deci, vei plăti durerea mea
De cinci ori îndoită.

poezie de din Dragoste, patimă și blestem (intern) (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Te-am așteptat

Te-am așteptat, cum ți-am promis.
vei veni? Eram convins.
Dar în zadar cu ochi holbați,
Iar uneori chiar tulburați,
Priveam în jur, poate apari,
Într-un taior sau... cu "ițari"
Dar precum „Toate”, așa dispari
Ca fumu-n Pângărați.

Ori... Ți-a fot frică să mă vezi
Și nici în vorba mea să crezi.
Până târziu m-am tot plimbat,
Prin holul mare, întortochiat,
văd un chip și… zâmbitor,
-i spun: Încet, încetișor…
Stimată doamnă! Te ador,
Dar.. Iacă! M-ai fentat.

Poate … târziu, vei regreta,
Când timpul te va bulversa.
Și inima îți va vibra, de dor.
De dor și… stima ce-ți mai port,
Nu am puteri, nu fac efort.
Te las așa…cum îți dorești,
Să-ți cauți chipuri mai lumești,
Al meu e, mai de „cort”…
Corneliu 08.03.2008

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (8 martie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi odată? Te implor

Iubita mea o știi demult,
Cât vreau o vorbă să-ți ascult,
De mângăiere și alin,
-ndepărteze atâta chin,
Ce mă păzește peste tot
De-atâta dor nicimai pot,
Puterile să-mi țin.

Nu mă lăsa" rătăcitor"
pribegesc fără amor,
Fă-mă luceafăr străveziu,
O stea, să strălucesc pe viu,
Mai dă-mi iubirea înapoi
Și amintirea din "zăvoi",
Că mâine-i.. prea târziu.

Nu-ți vinde "duhul" prea ușor,
Unui "cretin" și impostor,
Ce-i drept, un alt "soi,"dar parșiv,
Ce se dă mare detectiv,
Dar care-i mic în tot ce vrei
Mai altfel ca niște mișei,
Din fire"agresiv".

Iubirea mea, dacă nu-ți plac,
Spune-mi cum vrei așa-m să fac,
voi retrage-ncetișor,
Ca doina veche din folclor,
In codru dulce de stejar,
uit de toate, de amar
Și-apoi... și-apoi să mor.

Când amintirea din trecut,
Te va-ndemna la un sărut
strângi în brațe un "bibelou",
S-auzi prin vis al meu ecou,
Ce te-a chemat de-atâtea ori,
La "școala" cu grădini și flori,
Acolo pe..." platou".

vezi în el sclipirea mea,
In suflet să-mi simți dragostea
Iar dorul să-ți fie părtaș,
Măcar o zi-n al tău lăcaș,
Așa cum mie mi-a fost dat
sufăr ani, înlăcrimat,
Mai rău ca un "ocnaș".

Iubita mea nu-i un blestem,
Ci o chemare, un îndemn
Să faci așa cum o dorești,
Cu vorbe reci mă copleșești,
Spune-mi odată, că-i târziu,
In ochii tăi sunt un "pustiu",
Acolo, în... "Dudești".-

voi retrage-ndurerat,
Din drumul strâmb și blestemat,
Cu ochii plin de duioșie
Și inima-mi arzând "făclie".
Iți jur pe sfânta "Născătoare,"
Nicicând să nu-ți mai ies în cale,
Iubita mea... "Mărie".

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asta mi-e crucea! O duc cum pot

De ziua “TA”, din an în an,
Eu îți transmit un «gând» răzleț,
Ce are un «simbol și un preț»,
A unei «taine» de amor
Ce o păstrez cu prea mult dor,
Ca «Baciul» doina din folclor,
Cu ea în suflet ammor
Dar... și cu al tău dispreț.

Am încercat, dat tu n-ai vrut
Să-ți mângâi părul despletit,
De-un timp, prea des m-ai ocolit,
Să nu-ți mai tulbur traiul plin,
De rătăcire și declin
Și să-ți respect al tău destin
Ce ti-a fost dat, chiar de-i hain,
-l duci pân-la sfârșit.

- Asta mi-e «Crucea», tu o știi,
Și vreau s-o “car”, așa socot,
Credința-mi spume c-am să pot
Chiar dacă-i grea, mai am puteri
Și, sper, destule primăveri,
De-aceia te rog să nu-mi ceri
Să-mi schimb părerile de «ieri»
n-o s-o fac. Și... asta-i tot.

Dispreț? E un cuvânt prea dur,
Mi-ai fost și-mi ești un om de «crez»,
De-aceia-n suflet te păstrez
Ca prieten bun. Sincer, loial
Și mi-ai rămas fără egal
In toate. Un “OM” rațional,
Așa cum este ideal,
Dar... Lasă-mă să meditez.

Poate... cu timpul vei afla
Prin ce-am trecut, și, încă trec,
Cu lacrimi zilele-mi petrec,
Ți-o spun și ție și, oricui,
nu cer « mila » nimănui,
O să mă zbat și sper să «sui»
Până în vârful muntelui,
Pe mal n-o să mă-nec.

Îți mulțumesc totuși că vrei
mă ajuți, așa cum poți,
Din rătăcire să mă scoți,
Dar... Am și eu destinul meu,
Ușor, sau dacă este greu
Eu îl urmez, îl «car» mereu,
Așa cum o vrea Dumnezeu,
merg cu ale mele «roți».

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu te-am iubit... Femeie!

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai,
Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai,
Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu,
Pe cât ești de suavă să înflorești mereu.
Puține știi de mine, dar... nu mă știu nici eu,
Zadarnică mi-e ruga. La sânu-ți nuai.

Eu te-am iubit femeie! Te voi iubi oricând,
Căci mi-ai intrat în suflet și-mi rătăcești prin gând.
La ce și amintirea părerilor de rău
Când vorba ta se duce ca apa din părău?
Ai comportarea sumbră iar egoismul tău
Intrece orice noimă. Eu... Mai trăiesc sperând.

Și... Dacă azi sau mâine, de jale omor,
îmi citești terțina în văzul tuturor.
Ție să nu-ți mai pese, cum nici nu ți-a păsat
De jurământul sacru pe care mi l-ai dat.
Nu vrei să-l știi? Sau poate l-ai uitat,
Cum ai uitat și ruga sărutului de dor.

Când soarta mă v-a duce pe drumul cel de veci,
vii totuș cu mine, sicriul să-mi petreci.
O lacrimă fierbinte să-mi laș la căpătâi,
Să-ți răscolească-n sufle iubirea cea dintâi.
Apoi... Să-ți cer iertare. Cu asta să rămâi.
Eu să-mi continui somnul între pereții reci.

poezie de (20 martie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce te-ai dus? De ce nu vii?

Un an din viață-a mai trecut
Și încă o stea a mai căzut.
Cum anii trec, se scurg mereu,
Cu ei odată trec și eu,
Imbătrânesc și-mi pare rău,
nu m-ai cunoscut.

De ziua mea te-aștept să vii.
Te anunț de astăzi ca să știi.
vii! Un.... La mulți ani să-mi spui,
sunt orfan, al nimănui,
Să nu mai rătăcești haihui,
De ce te-ai dus? De ce nu vii?

O.... Vino iar iubirea mea,
Te-aștept și te voi aștepta.
Eu te ador și.... mult am vrut,
vii să-mi dărui un sărut,
fim din-nou ca la-nceput
Măcar un ceas. De ziua mea!

Dar.... În zadar am așteptat
Venirea ta. M-am înșelat.
Eu cred că numai iubești,
Nu-mi vrei iubirea, n-o dorești,
De și ți-am spusnu greșești.
Sincer! Regret că ai plecat.

Dar... Nu-i nimic, vei regreta.
Când dorul te va zbuciuma,
O să încerci să îmi revii,
Când toamnele-ți vor fi pustii,
Atunci... Iubita mea! Ți-o spun să știi
te-am uitat! Și, nu te pot ierta.

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Cornelia Georgescu

Lucian: Deci, poți întreba pe oricine dorești! Chiar și Sid știa că sunt îndrăgostit de tine. Serios!
Lia: Bine! De ajuns! Ți-am spus: Te cred! Însă asta nu schimbă nimic între noi. Adică, tot nu-ți accept prietenia.
Lucian: Ah, nu?! Ar fi trebuit să-mi dau seama că nuvei accepta, nu atât de ușor sau de curând. Că mă vei respinge din nou... Lia, mă înnebunești! Mă zăpăcești de tot! Zău așa...
Lia: Off, Luci... Nu-ți accept prietenia... Nu încă. Și... Te refuz; deocamdată...
Lucian: Deocamdată?! Nu încă?! Asta sună promițător. Dar, te rog... Vorbesc foarte serios! Nu-mi da speranțe false, nu mă amăgi! Lia, ți-am mai spus... Nu-mi face așa ceva! Ți-am spusnu te joci cu mine! Nici cu sentimentele mele! Te rog mult... N-aș putea suporta, pur și simplu!
Lia: Luci, nu mă joc cu tine, nici cu sentimentele tale, promit! Și nici nu-ți dau speranțe false, nu te amăgesc...
Lucian: Și atunci, eu ce-aș putea înțelege din toate astea?
Lia: Ceea ce ți-am spus. Deocamdată, încă te resping, nu-ți accept prietenia, nu încă. Ceea ce înseamnă că da, poate în curând, te voi accepta totuși. Mi-ai spusnu vei renunța atât de ușor la șansa ta; ei, bine, s-ar putea să nici nu fi nevoit să renunți, pentru că ai șansa ta. Ești pe drumul cel bun, domnule comandant... Iar dacă asta-ți dorești atât de mult, prietenia mea, s-ar putea să o obții, cât de curând, însă nu încă...

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Ce-ote faci atunci când omor
Și nici în tine n-o să mă găsești?
Nu vei mai ști nici să-ți mai fie dor
Și nici - ca și acum - să mai trăiești...

Ce-ote faci când Eu - în altă lume -
voi renaște în același Eu,
Purtând o altă haină și-un alt nume
Și-o să mă vezi trecând pe cer mereu?

Ce-ote faci când va ploua cu mine?
Și-n ploaia aia cu fioruri reci,
Vei fi nebună, căutând în tine
O poartă către mine... ca să treci...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E mult de-atunci

E mult de-atunci, o știi și tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Și tot atunci, laleaua rară.

Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
“Zâmbește”, stă, apoi se duce.

E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în fața mea,
Și ieri și azi, ca mai-nainte.

Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Și m-ai făcut să ard ca o pară.

Am încercat de-atâtea ori,
Să te urăsc, să uit de tine,
Dar sentimentele sunt tari,
Nu le distrug nici șapte “mine.”

Deși în multe-mprejurări,
M-ai alungat, chiar sfidătoare,
Crezând în zilele ce vin
Te-am adorat cu mult mai tare.

Iar după fiecare “gest”
Și-o despărțire furtunoasă,
Citindu-ți chipul mai speram
Să te-ntâlnesc și mai frumoasă.

Dar timpul nu m-a ascultat,
S-a scurs cum numai el o știe,
Iar eu aștept îndurerat
Speranțele să-mi reînvie.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragoste ironică

Din clipa când te-am întâlnit
O boală m-a cuprins subit
Și din coșmaruri nu mai scap
Și veșnic am dureri de cap.
Din zori de zi, când mă trezesc,
Eu doar la tine mă gândesc.
Mă tem că nu te mai zăresc,
Deși din suflet o doresc.
Mă doare sufletul de dor,
Mă mistui de al tău amor
Și inima mi-a înghețat
De când în ea te-ai instalat.
Nici stele nu mai pot sclipi,
Nici flori nu mai pot înflori
Și totul e un chin cumplit
De când pe tine te-am zărit.
Ai milă, tu, de viața mea
Și nu te mai lega de ea
Că firul ei e-n mâna ta
Și-n tine-i fericirea mea
Dacă vreodată vei zări
Doi ochi, plângând noapte și zi,
Sunt ochii mei și nu uita
Ei plâng după iubirea ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proza. Opere complete vol 3" de Angela Marinescu este disponibilă pentru comandă online la 31.50 lei.

Fostă iubire

Un zâmbet trist pe față-mi plânge –
Nu-s nici posac – nici fericit...
Încet, încet îmi ieși din sânge,
Dar nu regret că te-am iubit.

Au fost și clipe însorite
În dragostea ce ți-am purtat,
Ai fost și prima-ntre iubite –
Dar cred că astăzi te-am uitat.

Ce vise-adânci de împlinire
Iubirii noastre-am zămislit!
Dar tu-mi zâmbeai mereu subțire –
Și cred că asta m-a-mpietrit.

Iubirea mea, de astăzi fostă,
Tu nici nu bănui ce-ai pierdut...
Deodat-ai devenit anost㠖
Și nu mă dori – cum m-ai durut.

Hai, pleacă-n alte brațe tandre –
Din care vei pleca la fel...
Știu că șoptirile-ți prea calde
Sinceritate n-au defel.

Șopti-vei altuia duioase
Și dulci cuvinte:"te iubesc"...
Eu, unul, știu că-s mincinoase –
Dar El sau Ei nu bănuiesc.

Hei, nu uita că tinerețea
Și frumusețea-s porumbei –
Ce zboară iute – și tristețea
Te va cuprinde cu temei.

Când singură și părăsită,
De toți ceilalți, mă vei dori –
Din nou vei vrea să-mi fii iubită,
Dar eu posac te voi privi.

Și – dacă nu voi fi țărân㠖
Zâmbi-voi rece și străin...
Vei fi atunci doar o bătrân㠖
La fel cum eu voi fi bătrân.

... Un zâmbet trist pe față-mi plânge
- Adio, deci, și mult succes! -
Dar nu regret că-mi ieși din sânge
Și că pe altul tu-ai ales.

Un gând ciudat și rău îmi spune,
Că-ntr-un târziu, vei regreta
C-ai preschimbat într-un tăciune –
Iubirea și tandrețea mea...

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 8 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dialog cosmic

Nu-ți dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care știu că nu știu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am și momente când sunt fericit,
dacă știi ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înțeles, ești un fel de robot
fără iubire în programare
și nu te enervează țânțarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu știi ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu știi ce-nseamnă?
Deci, nu aveți nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu știi ce înseamnă?
Totuși, de ce exiști?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu-ți faci...

Să nu-ți faci far din viața altcuiva,
Fără ca el să poată afla.
Iubirea să-ți fie o tainică împărtășire tu și ea.
Să nu faci din visul de noapte, viața,
Sentimente desăvârșite, dar goale pe înterior,
Țesute-n pânze de păianjen, ascunse de ochii tuturor.
Căci visele se pot pierde-n gol și apoi mor
Iar tu, ca o pasăre stingheră surprinsă-n mijloc de ape
Gheața o împresoară, fără putința să scape
Se zbate, se zbate
Iar lacrimile nu mai curg, sunt înghețate.
Să nu trăiești pe parte cealaltă de viață
Visând mai mult, decât trăind.
Poate nici eu nu sunt vindecată pe deplin
De lumea adoleșcenței cu inocență iubind.
nu știu altfel să trăiesc decât iubind si iertând.
Să nu-ți faci far din viața altcuiva
Trăiește-ți viața și nu vei regreta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și greu va fi plânsul

Tu
cel ce așchie rupi
din sufletul dezgolit

tocește-ți gheara flămândă
peste pietrele arse
nu-ți crească în carne muguri fierbinți
și greu va fi plânsul...

Cuvintele-săbii ce-ți curg
ca veninul din colțul de șarpe
săpa-vor o groapă în timp
și nu vei simți lunecarea
în adâncimea-i rotundă.

Ori crezi că vei dăinui
pe soclul de smoală zidit
peste un suflet plăpând?

Ascultă cum șuieră vântul
și norii cum sparg un petic de cer
pământul crestând cu limbă de foc...

Veni-va o vreme când vei cerși îndurare
și orb va fi ochiul
și surdă urechea
și greu va fi plânsul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

... niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost și nici nu se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
vagabonzi alde mine să-l mai poată uita
niciodată să nu-ți pară rău c-ai iubit
șinu mai iubești și nici n-ai remușcări
ori cu clipele tale de om fericit
veșnicia-și croiește prin mine cărări
niciodată să nu-ți pară rău c-ai plecat
când întreaga ființă-ți striga să mai stai
important e că tu te prefaci c-ai uitat
important e că eu sunt în iadul din rai...
niciodată să nu-ți pară rău de ce a fost
sau n-a fost dar oricum se mai poate-ntâmpla
e al naibii de greu un trecut fără rost
la prezentul din mine să-l pot ajusta...

poezie de (5 iulie 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Când amintirea din trecut

“Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul vechi și cunoscut
Mă-ntorc din vreme-n vreme”

Cu gândul că mă vei primi
Cu aceleași dragi cuvinte,
Acum, la început de zi
Încerc, ca mai-nainte.

Să-ți amintesc de un trecut,
Ce-i unicat în sine,
Ce sufletul mi l-a făcut
bată pentru tine,

Dar, în zadar aștept pios,
îmi alini durerea,
Ca o furtună te-ai întors
Necunoscându-ți vrerea.

Din tot ce mi-ai mărturisit,
Cu atâta bunătate,
Convins am fost că, în sfârșit
Vom merge mai departe.

Dar te-ai schimbat întâmplător,
Ca norii printre stele
Și mă sfidezi necruțător
Făcându-mi nopțile mai grele.

Dac-ai simți foarte puțin
Din rana ce mă doare,
Eu aș scăpa de-atâta chin,
De dor și de vâltoare.

Dar ești cum nu mă așteptam,
Nepăsătoare-n toate,
Mă lași de viu să mă destram,
Și-o faci pe mai departe.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oh, tristă mamă!

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună și nici Crăiasa din Povești...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi numai iubești.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poți lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă și martor lacrimilor, deci,
Nu-ți cer să mă iubești copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Știu bine că nu-ți mai sunt de ajutor.
Așa-s părinții - o povară. Nici pentru ei nu e ușor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
uiți această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viață. Ea n-a uitat că te-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viață și de moarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oh, tristă mamă!

(scrisoare din lacrimi de înmormântare)

Azi nu mai sunt nici Zâna Bună și nici Crăiasa din Povești...
Copile, te-am crescut cu suflet, dar astăzi numai iubești.
Sau poate-s Zmeul din poveste, ori Baba-Oarba hâdă, rea,
Sunt mai bonavă, mai urâtă, nu mă poți lua în grija ta.

Azi Dumnezeu îmi este casă și martor lacrimilor, deci,
Nu-ți cer să mă iubești copile... Nepăsător dac-ai să treci,
Nu mă voi supăra. Știu bine că nu-ți mai sunt de ajutor.
Așa-s părinții – o povară. Nici pentru ei nu e ușor.

Poate că-i timpul de răsplată... Spre ceruri mă voi îndrepta...
uiți această zi, copile! În urmă nu te mai uita!
De-ar sparge pieptul de durere... O lacrimă a împietrit
În pieptul mamei fără viață. Ea n-a uitat că te-a iubit.

P. S.
Te iert, dar văd bine, de-acum e târziu,
Căci duh de lumină dmereu am să fiu...
Duh în Dumnezeu, lumină, cânt,
Altă mamă, pentru alt pământ.
Tristă mamă, oh, când ai plecat,
Pruncii nici măcar n-au lăcrimat.
E târziu, doar clopotul răzbate
Dincolo de viață și de moarte...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nedumerire

Mi-ai zis adio și-ai plecat,
am obosit de căutat,
răsfață-mă cu drag mereu,
cu îndrăzneală și tupeu,
cu gură arsă m-ai lăsat,
dar sete mi-e de sărutat,
eu te-am iubit, tu m–ai iubit,
dar visul nu ni s-a-mplinit,
tu l-ai uitat, eu n-am uitat,
pe sfânta cruce am jurat,
că orice-ar fi, ce s-o-ntâmpla,
voi fi al tău, vei fi a mea.
Doar până ieri ți-am fost iubit?
Mă mir de ce m-ai părăsit,
nu știu ce nu ți-a convenit,
la loc știut n-ai mai venit!
vrea să știu, dar nu-ndrăznesc,
tăcerile mă obosesc,
la ce gândești, la ce mai speri,
când tot ce faci devin poveri
pe umeri greu de suportat,
ori rătăcești ori te-ai mutat,
trimite-mi vești, nu mă răni,
mai spune-mi că mă vei iubi,
de vrei să vii, poți să te-ntorci
să facem chef, că tai doi porci.
Așa cum știm îi preparăm,
iar la festin să invităm
prietenii adevărați,
pe degete re-numărați.
Le dăm să bea, mâncare au,
cu ei la masa n-am să stau,
dar ei vor ști că-i răsplătesc
pentru temei prietenesc.
În gând la tine locuiesc
culcușul n-am să-l părăsesc
că-n viața asta aspră, grea,
chiar greutăți de-om mai avea,
plăti-vom biruri de coșmar
sorbind pelinul din pahar,
chinul în har e mai bogat,
dar vom plăti nemeritat.
Domnul în pază ne-a avut
cine cutează, îl înfrunt!
Nici nu mai vreau, nici nu suport
să scot iubirea la raport
să-i fac bilanț inopinat
pe trend arid, sterp și uscat.
Nici nu mai pot, nici nu mai vreau
pelinul dorului să beau
când nu ne-mpiedică nimic
să fim mămică și tătic,
iar al iubirii noastre rod
să fie patimii zăvod.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să nu te sperie drumul spre vârf. Să nu-ți fie frică de coborâre. Să nu plângi dacă te vei prăbuși. Să nu-ți fie teamă că nu vei avea cu cine să urci... Sau că vei înnopta singur într-o vale pustie. Să nu înjuri piscurile pe care nu vei găsi flori de colț... Și nici pe cele în care vei cunoaște colții sălbăticiei. Să te îngrijoreze doar ziua în care te vei trezi și nu vei mai avea niciun munte de urcat.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Camuflare

Am pus porecle haioasă pentru steaua polară
și pentru inima mea sângerândă, de aceea tu
nuvei vedea niciodată tăcut sau trist
să știi cât dor nebun mi-e de tine.

Port o mustață câinoasă precum un căpitan de dorobanți
prefăcându-mă adesea arțăgos, uitându-mă la tine ca la ceasul rău
așa că ție-ți va frica să ieși de sub cuvântul meu.
Dacă vei ști că eu sunt bun dar mustața mea-i rea,
tu nu vei realiza cât sunt de slab cu tine.

Deși ești viciul meu fatal și sunt cu tine
precum un dependent de heroină în fața dozei lui zilnice
eu voi purta o barbă dură precum vârful Nehoiu.
Deși poți bănui că voi fi foarte binevoitor cu tine
nici nu-ți va trece-în cap să-mi ceri favoruri.

Clipim amândoi ridicoli făcând fețe demodate și ne machiem
ca niște actori din cinematograful mut de-acum o sută de ani,
de-aceea tu nu îți vei da seama nici peste altă sută
de ochii mei fixându-te pe-ascuns când improvizăm rolurile
să-înțelegi cât sunt îndrăgostit de tine.

Amarului sânge al meu i-am pus pământul ca pe-o carte,
iar literele i s-au scris încet, dureros și tainic.
De aceea, tu nu vei auzi inima mea bătând ascuns pentru tine
ci vei vedea mereu un bărbat citind însingurat dintr-o carte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Când este necesar să faci ecografie în timpul sarcinii? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!