Locuiesc printre stânci
Afară-i zgomot
priviri ațintite în asfalt își spun în gând
că mâine poate va fi liniște și-un pic mai bine
pe chipuri citesc neputințe și chinul acela încercând să cârpească pe ici pe colo
acel ceva ce nu mai poate fi cârpit niciodată.
Nici eu nu sunt mai norocoasă
duc o luptă cu jumătăți de inimi în colțuri de timp
locuiesc undeva după două cuvinte reci și-ncerc să mă smulg
din clipirile îngreunate ale pleoapelor ude,
împreunez brațele a rugă încercând să-ndepărtez molozul de durere
îmi caut aripi să pot reuși până la sfârșitul lumii..
Sub mușcături de buze și în miros de sânge
asist fără să vreau la haosul trupurilor flămânde surde și mute
își vând și ultimele bucățele de suflet rămase neîmpietrite
e țipăt și-n urmă rămâne... stâncă.
poezie de Mihaela Huțanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stânci
- poezii despre viitor
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșitul lumii
- poezii despre sfârșit
- poezii despre noroc
Citate similare
Mâine...
mâine poate-o fi mai bine,
mâine, mâine, unt pe pâine,
mâine cu un pic de soare,
mâine poate nu mai doare
mâine poate o speranță,
mâine o zi și-o nouă viață,
mine poate răul trece,
mâine văd ce se petrece
mâine mult mai bun ca azi,
mâine foșnetul din brazi
mă va ridica de aripi,
mult mai sus de joase valuri
mâine, mâine, până mâine,
e prea mult și nu-mi e bine,
până mâine înc-o noapte,
o voi trece, n-am ce face
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre pâine
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- poezii despre brazi
- poezii despre bine și rău
- poezii despre aripi
- poezii despre altă viață
Deasupra tuturor lucrurilor există un timp, parte din mine
nu știu dacă sunt fericit sau trist
locuiesc printre anotimpuri și
uneori desenez inimi
pe chipurile de pe icoane
de fiecare dată când se pleacă
aud țipete văd noaptea
cum inundă încăperea
în care
te așteptam
liniștea îmi mângâie fruntea
oprită între palme
ca un gând
mânjit de speranțe
printre șuvițele negre ale nopții
stropii de ploaie zdrobiți de asfalt
îmi desferecă singurătatea
câteva secunde mai târziu
privesc imaginar
prin ticăitul ceasului atârnat
pe albul din perete
aud strigăte
se plimbă de colo colo ca
o amintire lăsată de izbeliște
în jurul meu un gol
și multă tristețe
poate că doar eu voi locui
în lumea aceasta
în care
nu va mai fi niciun mâine...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre secunde, poezii despre ploaie, poezii despre plimbare sau poezii despre negru
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conștiința va răzbate,
Voi trăi și voi vedea.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre perfecțiune, poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre greșeli, poezii despre genialitate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Comoara aceasta în vase de lut
milioane de flori
se duc în fiecare an
pe lumea cealaltă a florilor
și nimeni nu-și face timp
să le plângă
poate nici măcar gândul
nu le încolțește în adâncul-înalt
timpul a fost arvunit
pentru dureri și plăceri
pentru mici nefericiri de fel și chip
celelalte sunt ale lumii, ale altora
iar "alții-altele" sunt doar cuvinte
fără căldură fără durere
fără miros fără frică și moarte
simplu.
poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre plăcere, poezii despre plâns, poezii despre nefericire, poezii despre moarte, poezii despre lut sau poezii despre gânduri
Vine noiembrie, iubito
Îmi bate noiembrie în geam,
Eu-i spun să mai întârzie un pic,
O iubire din octombrie mai am
Și n-am s-o las pentru nimic.
Mai am de scris vreo trei cuvinte
Și-un milion de alte ce-or mai fi,
Suspend și vis și mii de jurăminte,
Prin poezie vreau s-o pot iubi.
Noiembrie poate să nu mai vie,
În brațele ei simt cum mă topesc,
Femeie dragă, iubirea mea târzie,
Octombrie, eu vreau să-ți dăruiesc.
poezie de Mihail Coandă (19 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre promisiuni, poezii despre femei, poezii despre cuvinte sau poezii despre cadouri
Și poate de aceea...
Și poate de aceea, că nu suntem metalici
și nici încetiniți, și nici lemnoși,-
de aceea poate, când cocoșii galici
se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
și soarele se alungește spre el și își deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.
și se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
și viitorul își întinse leneș lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor
De-aceea poate apărăm mai palizi,
și-n largi mișcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot și tot
mai sus, spre sorii candizi...
până se lipesc de el bucăți de cer albastre
și-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
și relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Roșu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre înot, poezii despre păsări, poezii despre mișcare, poezii despre lumină, poezii despre lene sau poezii despre lemn
Jumătăți
la început stă ceasul
/nu mai știu/
îmblânzesc mușcături
îmi smulg inima
din întâmplare
cu lapte orb
hrănesc un aligator
/nu îl satur/
ochiul se deschide
împart jumătăți
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre ochi, poezii despre lactate, poezii despre inimă, poezii despre crocodili sau poezii despre ceas
Închipuit dincolo
O zi, în timp, poate aș putea imagina o întâlnire,
cu părinți-clone în mers pe stradă,
trecând fără a avea vreo cunoștință
că ne-am cunoaște de pe undeva... o altă omenire
în care am fost, într-o istorie, ne cultivând familie în bravadă,
din care-n timp s-a mai pierdut pe drum, precum ceva din cinste, din conștiință.
Vom trece, straniu, ca necunoscuți indiferenți,
amestecați; copii cu nepoți, fără nicio vârstă, atemporali,
printre bunici în cărucior, cu biberonul plin cu lapte,
un eu cărunt, cu toții -într-o retină, neabsenți,
tot încercând să plâng, neînțeles de nimeni- ajunși atât de imorali,
nerecunoscători... se pare că-s în dincolo, care nu-i, o lume necuvântătoare dusă, ca și eu, uitată până și-n cuvinte, nemaiștiind nici șoapte!...
Neînchipuita, dinaintele și de după mine... noapte.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre uitare, poezii despre păr cărunt, poezii despre nerecunoștință sau poezii despre istorie
Mă dezbrăcasem de parfumul dulceag și inima rece îi șoptea numele blând, sărutându-i urma pașilor mici. M-am ghemuit în pământul umed încercând să-i adulmec prezentul viu, încă neatins de dorința regăsirii în jumătăți de suflet. Voiam să o alung și să o caut cu disperare până în adâncuri de iad nevăzut. Acolo am întâlnit-o când mi-a fost dor. Poate era la capătul lumii sau la mine în suflet. Nici nu mai știu. Țin minte doar că m-a privit și mi-a spus să rămân. Abia atunci am înțeles că si iadul e locuit de îngeri.
Andreea Palasescu (2 ianuarie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre iad, citate despre îngeri, citate despre suflet, citate despre prezent, citate despre inimă, citate despre dorințe, citate despre dor sau citate despre Pământ
Din urmă visuri
din pași răsar anotimpuri
și-n urmă se scurge cerneala timpului
prin visuri de cuvinte
urmele tăcutelor drumuri
spun vorbe în mine despre tine
în amurguri
nu mai cad decât urme de toamnă
în pași frunzele caută
trecutul
nu pot să fiu un sens fără lumină
încerc să mă agăț de o greangă de timp
să-mi bandajez rănile sufletului
prin cărări care nu mă mai duc nicăeri
nu mă mai pot amăgi în apusuri răsărituri
nu mai pot fi aripă de pasăre
fără zbor
nu mai pot dormi
decât
în visul unui gând
rătăcit
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre somn
Dimineața ori seara
Să fi fost doar chimie și doar ochii vinovați
pentru tot ce s-a întâmplat, să nu fi fost nimic
din ce ar putea fi divin, să fi fost doar
întâmplare, trup și carne, toate numite destin?!
Să fi trecut atâtea decenii degeaba... și totuși
ceva de neînțeles s-a întâmplat în momentul
acela în care am anulat timpul, în momentul
acela când ți-am citit gândul, s-a născut poezia!
Să fie acesta prețul plătit unei muze rebele,
răzvrătită de soartă, prețu-i prea mare să fie...
să cred că-i doar întâmplare și nimic din ce ține
de suflet nu poate... nu există pe acest pământ!
E prea mult gând între Noi, e prea fără timp ce
se întâmplă cu Noi, nu văd începutul, nu
întrăzăresc nici sfârșitul, pare că nici timp nu
există de atâta prezent ori de atâta absent!
Poate greșesc ori mă-nșel, dar cum rămâne cu
timpul, cum rămâne cu Noi, suntem mult prea
prezenți, ieri erai în brațele mele, azi te,, scalzi"
în ochii mei, ieri îmi vorbeai de iubire iar azi...
Azi taci și asculți iubire, ziua de mâine ne dă
întâlnire, vom zâmbi, poate chiar vom și râde de
Noi ori de timp, în priviri vom fi și mai,, vii" chiar
dacă pe trupurile noastre au trecut decenii!
Au trecut anotimpuri, chiar, câte au trecut, te
invit într-o zi la numărat anotimpuri, te invit la
numărat timpul, chiar, cum ar fi reîntâlnirea de
după o zi trecută ori după o viață trecută!?
Noi doi, față în față, cred că și cuvântul și
lacrima ar îngheța, de trup nu mai vorbesc, ar
reînvia fluturii, s-ar crucii Demonii, s-ar reîntâlni
două vieți, alege Tu, dimineața ori seara! miha
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs sau poezii despre zâmbet
Am înțeles
Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre depășire
Încă se mai poate
Sunt în extaz și agonie
și văd că există dragoste în lume,
dar există și un dor nebun
despre care vreau să scriu acum.
Nu vreau să fie nici o lacrimă amară,
că vreau iubirea-n suflet să apară,
să ne poarte pe aripi nevăzute,
pe culmi de munte ce sunt plăcute,
să nu avem ochii-nlăcrimați,
de gelozii, despărțiri și să nu fie oamenii supărați,
că așa nu poți merge mai departe
și trebuie să fii convis că încă se mai poate.
Trebuie să ai din nou putere,
să treci prin timpul infinit și prin durere,
s-ajungem la tărâmul fermecat,
unde tot cei rău poate fi sfărmat
și-n ochii tăi mii de stele s-adunau
sub clar de lună vorbe dulci ei își spuneau.
poezie de Eugenia Calancea (26 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre stele, poezii despre nebunie, poezii despre munți sau poezii despre infinit
Nu pot să uit!
Nu pot să uit... să nu spun cuvinte
căci spinii sunt sensuri
care înțeapă durere
durere care picură-n sănge
și ele au ajuns cuvinte schilodite
în cuie bătute și-n nedreaptă
și-n a dreaptă și stângă cruce
și-n balanță,
căci ei nu vor să judece!
Nu... nu mai vreau să fie răul și urâtul
încă rămas în lume, umanizat
și pus pe odăjdii în față!
Să uităm coșciuge, cranii, oseminte
morminte-n noapte
inchiziție, sânge, schilodire
și suflete moarte-n ochii vieții
Nu mai vreau oase boante-n minți închise
neguri încinse ce-aduc autoflagelare
catalige-n cuvinte și răsturnate sensuri
vedere întunecată
resturi umane, organe puse-n...
ochi de copil. - Doamne cât încă de pur
este lutul plămădit de tine!
Nu mai vreau din cotloane de întuneric
să venim, iar din minți nebune să urlăm
în începuturi iară!
Nu vreau să puneți și să duc în mine
gunoiul de dincolo de porți, din întuneric
strigând spre iad, vreau nemurire!
Să luăm aminte, căci niciun cerșetor
nu va trece poarta, în zdrențe de cuvinte
murdar și fără de minte!
poezie de Viorel Muha (iulie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre urâțenie sau poezii despre religie
Liniștea nu înseamnă tăcere. Tăcerea este cuprinsă în Liniște sau tăcerea poate deveni Liniște. În clipele de tăcere, încă mai pot exista războaie interioare - aceasta nu este Liniște, căci nicio urmă de război nu poate exista în Împărăția Liniștii. Tăcerea poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând și la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conștientizare: tăcerea are potențialul de a deveni Liniște, însă, atâta timp cât încă mai există zgomot interior (conflict interior), tăcerea nu se poate integra în Liniște, căci, în Tărâmul Liniștii, tot ceea ce nu este Liniște nu își poate susține existența. Prin conștientizarea și acceptarea Liniștii de dinaintea zgomotului, conflictul își pierde din forța de existență, iar astfel are loc transcenderea zgomotului și eliberarea de sub efectul războiului interior. Această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre război, citate despre tăcere, citate despre vulcani, citate despre timp, citate despre forță sau citate despre devenire
Am
Și chiar nu contează nici cât și nici ce,
Ce bine că am și ce bine că e,
Ce bine că râd, chiar de lacrimi mai curg,
Am rază de soare, am zi, am amurg
Am vise născute din ochi migdalați,
Ce-mi cer sărutări pe obraji sidefați,
Am drept să iubesc inocent și nebun
Și glas ce mă-ndeamnă cuvinte să-ți spun
Nu vreau să renunț, pot avea tot ce n-am,
Am dulci amintiri să nu uit cât iubeam,
Am urmele tale în suflet și-n gând,
De suflet sensibil cu trupul plăpând
Am dreptul să fiu în poem mângâieri
Și flori să-ți ofer, chiar de poate nu ceri,
Ba chiar am mai mult decât tot ce visam,
Am dragostea ta și pe tine te am
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre naștere
... Crăciun strălucitor...
Eu un simplu om muritor, un călător
Rătăcitor căutător de patimă și dor
Picioarele mă dor... sufletul mi-l simt mai ușor
În brațele tale... și-mi spui puișor
Cu nimic nu sunt dator
Decât să fiu iubitor
Să fiu mai stătător
Tu ai un suflet iertător
Se prea poate să nu fiu tot timpul bun
Dar voi să ți spun
Să mă supun, să mă faci mai bun
Să spăl cu un săpun al meu murdar nebun
Cum necum, de unde? până când?
Din toate ale mele gânduri, o să rămână un gând
Printre ale vieții rânduri, ale mele gânduri sunt cârduri
Știute și neștiute... spuse și nespuse dorințe
Atinse, neatinse, cuprinse, necuprinse vise
Cuvinte aprinse. Și gânduri stinse
Zările in preajma acestor sărbători ninse
Le vreau în liniște și vise împlinite
Dă mi niște sărutări aprinse
Și simțiri necuprinse, cu a tale buze fierbinți
Tu emiți o energie divină
Ești divină... mă iartă de a mea vină
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre vinovăție sau poezii despre sărbători
Din adevăr și din iubire
Din adevăr și din iubire îmi fac și patrie și crez
În viața mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai așez.
Pentru-adevăr îmi dau viața, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orișice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul și iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot și nu pot, e-n zadar.
Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărțită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr fățarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viața cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr, poezii despre patrie, poezii despre frumusețe, poezii despre draci sau poezii despre creștinism
Si ochii asculta
e o nevoie de liniște din când în când
pașii noștri știu
marea își înghite valul
frunzele își odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruși cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb și albastru fluturat de vânt
fluturii își tac zborul mereu
scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculțe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte
azi tace
câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături
doar mâinile își mai vorbesc între palme
doar buzele își mai înțeleg un sărut
doar pași fără urme în mare
deschisă își scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce
e o nevoie de liniște din când în când
și ochii au timpane
se-ascultă
poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre vânt, poezii despre vorbire sau poezii despre pictură
Puterea
Puterea este freamătul, necontenit, din fiecare suflet,
Ce poate scoate, și din lacrimi, un neașteptat zâmbet,
Ea poate să aducă în noapte dimineți și răsăritul în apus
Chiar și-atunci când nu mai crezi în ea, are ceva de spus.
Puterea se-nfiripă din gerul crunt și albul nins al iernii
Și, fără să prinzi de veste, îi redă verdele crud poienii,
Pe locul, pustiit de singurătate și durere, pune câte-un vis,
Într-o clipă, acest loc trist, devine un micuț colț de paradis.
Putere se zâmislește-n noi și curge în murmur de izvoare,
Ea lasă, pe unde trece, splendoare și-un parfum de floare,
Chiar dacă tu o împarți, în jurul tău, în mii de bucățele,
Ea crește-n suflet din ce în ce mai mult, niciodată nu piere.
Puterea e flacăra ce aprinde-n noi dorința de a fi învingător,
Ea își croiește singură calea, nu cere și nu așteptă ajutor,
Ne apără și ne înnobilează viața, o îmbracă în bine și frumos,
Să crezi în puterea ta, s-o folosești cu rost, omule credincios!
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre victorie sau poezii despre verde