Să treci!

Să treci pe la mine, pentru ultima oară,
Tu cântă-mi desculţă ultim cântec de leagăn,
Şi leacuri de prin pieţe s-aduci să nu doară,
Magia nefastă a pământului reavăn.

Să treci când ţi-oi spune, cu leacuri amare,
Amare de lacrimi din ochi ce n-or plânge
Şi fă lumânare iubirii ce moare,
Din picuri-sărut de ceară şi sânge.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala grea cu leacuri amare se vindecă.

proverbe persane
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un cântec de leagăn

Simt că te-aşterni la drum, şi simt că totuşi pleci,
În alt periplu cu migdale verzi,
Şi nu pot să te-opresc cu degetele-mi reci,
Din ultima privire-n care-ai să te pierzi!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad lacrimi

Strânge mâna poza-n care
Tu erai om, ci nu stea
Curg din ochi lacrimi şiroaie
C-ai plecat din viaţa mea.

Plâng şi mă gândesc la tine
Neuitând ce s-a sfârşit
Căci ai fost speranţa care
Prea devreme mi-a murit.

Curg din ochi lacrimi amare,
Timpu-ngroapă în uitare
Tot ce-a fost şi nu mai moare,
Tot ce-a fost şi încă doare.

poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suceava în carantină

Şi plânge Ştefan cel Mare la Cetate
Se roagă şi plânge cu lacrimi amare
Pentru cei din spitale, pentru îngerii cu halate
Pentru bolnavi şi cei aflaţi acum în izolare.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 aprilie 2020)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în interval

[la colţul străzii ce duce nicăieri
îngerul răstignit în piatră zdrobită
străluceşte pentru ultima oară lucid

în mormanul de gunoi
atârnă o clipă vagă de speranţă
în fundul inimii se ridică haotic o fântână
gata să umple toate gropile din asfalt
cu lacrimi putrede

surâde praful în arcul
dintre suflet şi trup
rugina curge pe pleoape
ca o mângâiere de sânge cald

moare încet paradisul din ochi
erupe purpura infernului în mine]

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie bun

Ce morb mă atinge şi nu imi dă pace,
De unde dorinţa de-a scrie mereu,
Ce boală ciudată în suflet îmi zace,
De unde-ntristarea din zâmbetul meu?

Miroase a iarnă, se-ntorc către mine,
Uitate dorinţe cu cântec de ler,
Eu gându-mi trimit către toţi de mai bine,
Să treci pe la ei, Nicolae, îţi cer!

E atâta-ntristare şi ce aşteptare,
Prin case sărace speranţe mai sunt,
Un dar cât de mic, în seara cea mare,
Tu, Moş Nicolae, adu pe pământ!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mi

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna să fie plină
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.

Cântă-mi despre stele şi starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Şi fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.

Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Şi despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.

Cântă-mi largul mării care ne denunţă
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculţă,
Complicea mea de culpă tăinuită...

poezie de Cristian Neagu (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie 5

Mă doare viaţa, doctore, şi-mi plânge,
Cu lacrimi, cu regrete şi cu sânge,
Mă bântuie trecutul, mă-nfioară,
Şi-mi plânge inima, ca o vioară!...

Îmi rătăceşte mintea prin sertare,
În nopţi scăldate-n raze selenare,
Şi sărut umbre, dulce amăgire,
Ca un bezmetic, dornic de iubire...

Mă judecă iubirile pierdute,
Năvală dau, pe ochi să mă sărute,
Se prind în horă-amăgitoare iele,
Dansând frenetic, triste şi rebele...

Să-mi dai, te rog, un leac pentru uitare,
Să şterg din vise, clipele amare,
Şi umbrele ce vin să mă sărute,
Pe care le credeam demult pierdute...

Rămâne-vor, pe veci, nemuritoare,
Măiestre păsări, nimfe-amăgitoare,
Vor dăinui în licăriri de stele,
Sau rătăcind prin versurile mele...

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Se-aprind rând pe rând felinare de seară,
Şi-amurgul mai plânge lumini delicat,
Şi ţiuie-a greieri ca ultima oară,
Romanţă de taină şi gând nechemat.

Doar eu şi amurgul, acum faţă-n faţă,
La sfat, ochi în ochi, amândoi ne vorbim,
Ne spunem de toate, de moarte şi viaţă,
De bune şi rele şi-ndrăznim să zâmbim.

Mă-nvălui cu el şi se-nvăluie-n mine,
Ne ţinem de cald unu-ntr-altul băgaţi,
Că-n noaptea ce vine nu-i chip de mai bine,
Iar timpul ne-ngăduie şi ne face uitaţi.

Şi-aşteptăm ca in zori s-auzim simfonia,
Ce mierla o cântă doar pentru noi,
Şi-n umbrele nopţii să simtim bucuria,
Efemeră simţirea, efemeri amândoi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai treci din când în când prin viaţa mea...

Dacă un gând fărâmiţat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viaţa mea.

Dacă mai poţi privi aceeaşi stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viaţa mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...

De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viaţa mea...

poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte fără sfârşit

Am gheaţă-n buzunare,
Privire pierdută-n zare,
Margini neatinse de vară,
Pe râuri întinse, amare.
Prin piscuri cu verzi frunze, arse,
Plimb aerul, stins, între aripi.
Scriu râuri din minte sub pietre.
Las gheaţă din lacrimi pe mare.
Ard focul din ochii tăi negri
Cu scrum verde, din vise amare.
Pe lacul albastru din moarte,
Aterizez lin, picioare, culoare.

poezie de Nicolae Ciprian Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ultima seară, iubite

E ultima seară, iubite,
Pleca-vom tăcuţi pe alt drum
Să scriem versetul postum
În cartea cu slove cernite.

E seara în care tăcerea
Se mistuie-n fum de ţigară,
Să urle ar vrea, să o doară,
Cu lacrimi să-şi stingă durerea.

Iubite, e seara în care
Poveşti nu mai ştim să rostim,
Cu vorbe absurde mânjim
Orgolii... sentinţe amare

Prea lesne, prea aprig rănite...
Pleca-voi prin bezne în noapte...
Şi seara o simt prea departe,
Şi nu-ţi mai pot spune,, iubite"...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treci prin mine

ca o amintire ce-ai rămas
când ai plecat uitând să-ţi iei
rămas bun mai sunt zile
şi unghere să te caut în lume
cu gânduri bune o să te adun
într-o carte fără foile rupte

treci prin mine ca visul dureros
oricum nu mai încapi în inimă
mi-ai ocupat tot corpul din cerul
poeziei scrisă cu stiloul atent

nu treci decât în noaptea albastră
cu zeii căzuţi în genunchi la pat
purtăm în noi gărgăunii tăi
vărsaţi în cupele cu şampanie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am ieşit

din oraş şi deşertul s-a întins
de jur-împrejurul nostru
bătrânul a oftat mulţumit
era în lumea lui
vedea în sfârşit orizontul
într-o estetică austeră
ne-a spus poveşti timp
de două ore şi deşertul
ne strângea pe măsură
ce înaintam
când am ieşit din oraş
cercetam deşertul în căutare
djinnilor din mitologie
iar bătrânul povestea voios
despre caravane şi beduini
vrăjitori uscaţi de soare
leacuri amare
oaze pline cu fete tinere
şi iarbă grasă şi verde

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din când în când

Ultim zbor de cules floare,
Îmbătări de polen, nectar
Şi-ac smuls din pântec, insectar;
Aşa din când în când se moare!

Cuib de ciocănitoare
Cu pui în pomul găunos
Ce hulă îl prăvale jos;
Aşa din când în când se moare!

De-abia născut ce stă-n picioare
Pe stepa-n răgnete arzând
În lins ce nu-i al mamei, blând;
Aşa din când în când se moare!

Doar dăruire-n aşteptare
Şi înşelat de suflet cast
Plângând de nenoroc nefast;
Aşa din când în când se moare!

Sublim amor cu violare
De vis şi trup pur neatins,
Cu gust amar de viaţă stins;
Aşa din când în când se moare!

O dragoste, când totul doare
Orbul rănit, ce nu o ştie
Şi singur stingere-şi îmbie;
Aşa din când în când se moare!

Ochi plânşi înălţaţi la altare
Cu semn întretăiat de mână
Ce-şi pierde pereche-n ţărână;
Aşa din când în când se moare!

Părinţii duşi rămaşi o boare
De-o lumânare aprinsă arar
Ce plâng şi-acum şi n-ai habar;
Aşa din când în când se moare!

Îi-este ultim apus de soare,
Noapte eternă stând să-nceapă
Fără de gând că zori nu crapă;
Aşa din când în când se moare!

Când nu mai e nimic, uitare,
Mai mult decât de trup prezenţă,
Nici gând de urmă, de esenţă...
Aşa din când în când se moare!

Totu-i o apă trecătoare
Ce spală timp de umbre duse
Ce nici n-au fost de n-ar fi spuse...
Aşa din când în când se moare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile

Femeile ne-au fost lăsate,
Ca leacuri la singurătate;
Necazu-i că sunt leacuri care
Produc efecte secundare.

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de primavara

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când neaua s-a topit,
Petale roz m-aş scutura
Din zarzărul doar înflorit,

Apoi, din păr, ţi-aş 'luneca
Să simt fiorii calzi şi reci
Pe buzele-ţi de catifea,
Pe strada mea de-ar fi să treci,

Şi după ce m-oi îmbăta
De liliac, m-aş prăvăli
Pe sânii tăi, chiar la ciuşmea,
Apă luând să bei, de-ar fi,

Când printre ei, m-aş strecura
În jos, pe-ascunsele poteci,
Nebun şi prost te-aş căuta
Pe strada mea de-ar fi să treci,

S-ajung să gust, cu lacrimi mari,
Prin toamnă, chiar de-oi regreta,
Sâmburi de zarzăre, amari,
De-ar fi să treci pe strada mea.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celei ce iubeşte

În piept suflarea mi se frânge
Când treci, ades, la braţul ei,
Cu râsu-i ca de clopoţei
Şi inima-mi, de dor, se strânge.

Sunt cea mai tristă-ntre femei.
Sufletul meu în taină plânge,
În piept suflarea mi se frânge
Când treci, ades, la braţul ei.

Iar printre lacrimi, răni de sânge,
Văd în privirea ta scântei
Şi-aud iar vorbele-ţi nătânge,
Pe care tu nu pui temei
Şi-n piept suflarea mi se frânge.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un răsărit fără apus

In memoriam Ana Podaru, plecată prea devreme printre stele. Bun rămas şi drum bun în Lumină, Ana!

Cu glasul stins în şoaptă ca un urlet,
Ne-am mai rugat instanţelor celeste,
Împodobiţi cu răni pe cord şi suflet
Să ne-o mai poarte-o vreme prin poveste,
Dar basmul s-a sfârşit şi... asta este.

Când ultimul omagiu i-am adus
Ne-am adunat ca să privim în gol
Un ultim răsărit fără apus
Şi-al doamnei de cuvinte ultim rol
Şi alte leacuri decât lacrimi... nu-s.

Sentinţa din clepsidră i s-a scurs,
Doar glasul i-a rămas trudit pe foi,
Ea nu mai are chip ci doar surâs
Şi-un înger a luat-o dintre noi,
Dar ne-a rămas Cuvântul ce l-a spus.

Acelaşi chip cu altă-nfăţişare
Printr-o sclipire ne va da un semn
De pe o stea lucind în depărtare
Şi peste umeri crucilor solemn,
Vom plânge apoi că ne e dor şi... doare.

Cu bine dar, lumină călătoare!
E o zi de toamnă foarte tristă azi,
Din pomul vieţii a mai căzut o floare
Cu gând pios aprind o lumânare
Şi-o lacrimă-mi coboară pe obraz.

Un ultim omagiu, Ovidiu Vasile - Cluj

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Parcă aş fi în ultima gară,
cu un ultim bagaj
şi fluturând mâna cu un ultim
rămas bun,
după ce am trecut desculţă
un ultim vis
cu cel care vâna
ultimele păsări,
ce îmi cărau anii
sub aripile lor.
Şi totuşi,
chiar şi cu o ultimă zbatere,
o ultimă picătură de sânge
râde în pieptul unui poem,
triumfătoare...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!