Cuvinte fără sfârşit

Am gheaţă-n buzunare,
Privire pierdută-n zare,
Margini neatinse de vară,
Pe râuri întinse, amare.
Prin piscuri cu verzi frunze, arse,
Plimb aerul, stins, între aripi.
Scriu râuri din minte sub pietre.
Las gheaţă din lacrimi pe mare.
Ard focul din ochii tăi negri
Cu scrum verde, din vise amare.
Pe lacul albastru din moarte,
Aterizez lin, picioare, culoare.

poezie de Nicolae Ciprian Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda

Prin ochii tăi văd cerul,
Perfectă lume,
Peste un os de peşte ascuţit în gât.
Scai de gânduri şi trăiri semeţe,
Adunate peste timpul cu multe feţe.
Nu-s lacrimi inutile,
Nu-s vise sparte-n valuri,
Ci gânduri pure făr-de lacrimi amare.
Scap lipsă de răbdare în colţurile vesele,
Şi gândul mi-e iertat în locuri creţe.
Eşti oare vis de spart, sau negre aţe?
Eşti înger cu poveţe, sau doar ger de noapte?
Alunec peste gheaţă,
Şi gheaţă am în mine,
Sunt o statuie blândă,
Cu zeci de mii de feţe.

poezie de Nicolae Ciprian Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Îi şopteam la ureche:
- Ia-mi albastrul de-aici!
Mă cufund în el adâncită-n tristeţi
şi mă-nec printre frici
ca ulcica ciobită uitată-n fântâna
din vechi tinereţi!

*

În mare e-atâta culoare vărsată din ceruri
şi-n cer e-atâta culoare din mare!

*

Scântei de lumină îmi curg prin creneluri
ocean de nelinişti ivite-n hotare
şi-un gheizer subţire se zbate
să urce albastru-n cerneluri.

*

Mă strecor prin lumina cuminte
în rădăcina de verde sălbatic
neprihănită ca pleoapa
unui cireş bătrân, fantomatic,
ce-şi curge seva în sus. Şi-nainte.

*
Mai rabd în sângele viu o-ncercare
zăvoare de vise obscure voi pune
în cuiburi rotite de frunze
şi-n aripi de păsări nebune,
în ochi, şi în floare,
în cerul albastru, şi-n marea cea mare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburător

Furtuni mi se zbat în piept,
fiinţa întreagă mă doare
şi ochii-mi sunt trişti de nesomn.
Mă biciuie doruri amare.

Şi ploaia mă ceartă din zori.
Cu lacrimi de-aloe te plâng!
Mă-ncearcă iubirea din sori
şi arde în creier un gând!

Aş vrea să mă prind de zăbrele
să-mi rup colivia de fier!
Alergi prin venele mele...
Iubitule, stelele-mi pier!

În flăcări mai aprige ard,
sub ochii tăi grei mă topesc
şi la picioare îţi cad.
Adio! Te vreau! Te iubesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Poeme desuete gravate în suflet (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Nu ştiu de unde-au apărut,
Din bolţi de vară, ochii tăi,
Şi prin ce lumi i-am mai iubit
Strigând privirile din ei.

Poate eternitate-mi sunt
Prin adâncimea nopţilor,
Când stele ard, adânce căi,
Cerul căprui al viselor.

Prin lumea tainelor orbite
De aerul, ce-i ars de pleoape,
Mi-eşti marea-ntidere de clipe
Cu valuri albe stinse-n ape.

Puteri, dorinţe-n foc de cord
Sunt ochii tăi, ca un prăpăd!

sonet de Aurel Petre (28 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de noapte buna

S-a scuturat copacul visurilor noastre,
Acum cand toamna plange iluzii-n cimitire,
Se sting povesti inscrise in palme reci de astre
Si curg din ceruri moarte potoape de iubire.

Intunecata-i zarea, candva asa senina,
Saruta orizontul cenusa unui pas,
Pe-un colt de luna verde o pasare se-nchina
Pentru un drum din urma si-un veac de bun ramas.

Se scutura din aripi de zboruri invechite
Suspinele amare de nouri vinovati
Si ploua cu tristete si ganduri ruginite
Pe stinse felinare si ingeri alungati.

Se-aduna tot mai multe trecuturi ingropate
Si bantuie prin noaptea ascunsa-n asternut,
Adorm caldute lacrimi in brate leganate
De-un suflet prea albastru si prea necunoscut.

poezie de Maria Marinela Circiumaru
Adăugat de Carolina Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieşit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăţă pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeţilor să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii şi mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancora sufletului

apasă gânduri pe umeri
atârnă veghea pe gene
în labirintul gândului nespus
picură ceară din neguri uitate
susură amintiri din amintirile moarte
eu scriu pe coji roase de arţar cuvinte
le aşez tăcute pe aripi rupte între coperţile timpului
ochii aprind stele
căutând pietre pe fundul mărilor
ei, un demiurg, tăcut...
un fir de iarbă
a rămas agăţat într-un zbor
ţipăt ascuns într-un crin
se aprind aripi de humă
urcând către piscuri străine
cu făclii de amurg în privire
nisipul s-a revărsat din clepsidră
în mână a rămas fir de lut astupând sângele pierdut
pulsează timpul în artere
ceasornicul a stat
catargul agătat de nori printre stele
ancora s-a rostogolit în nisip
urlă zadarnic steagul căzut
eu scriu un vers pe matca timpului pierdut
mă ridic pe vârfuri de gânduri
netezind tăcerea din adâncuri
orologiul a încremenit
plouă cu flori în abisul privirii
cuvântul meu, un strigăt în apus

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să treci!

Să treci pe la mine, pentru ultima oară,
Tu cântă-mi desculţă ultim cântec de leagăn,
Şi leacuri de prin pieţe s-aduci să nu doară,
Magia nefastă a pământului reavăn.

Să treci când ţi-oi spune, cu leacuri amare,
Amare de lacrimi din ochi ce n-or plânge
Şi fă lumânare iubirii ce moare,
Din picuri-sărut de ceară şi sânge.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amar

Amarul din coaja nucilor crude,
Amarul din rodul pamantului vechi
Alearga prin sangele meu
Ca un blestem puternic, din batrani.

Amarul din seva cucutei inalte,
Amarul din apele marilor verzi
Alearga prin sangele meu, prin ochii
Pe care-i plimb, verzi, peste lume.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşe amare

Mi-e dor de cireşele-amare
Din ochii tăi ce mă îmbie
De gura ta roş' ce mă doare
A sângelui tău mărturie

Mi-e dor de atingerea crudă
Străină şi rece ca moartea
De şuvoiul de lacrimi ce udă
Albaştrii tăi ochi ca şi soarta-mi

Mi-e dor de a ta răsuflare
Pe perna cusută cu vise
De trupuri ce în desfătare
Uitară cele promise

Mi-e dor de a-mi fi iarăşi dor
De urma de paşi din nisip
De-aş fi zeu ori doar muritor
Pe tine tot te-aş fi iubit

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea din grădină

În umbra unei umbre
din umbra celei mai mari umbre
făcută din lumină şi pământ
din ciment şi din zare
din aripi de îngeri şi aripi de vise
a crescut floarea lui Ienăchiţă
pe malul Dunării cu gândul la Bucureşti
cu sufletul la Cluj
cu pulsul la Iaşi
cu degetele răsfirate ca valul baroc
mângâind tandru între Braşov
până la Sibiu
apoi mai jos de la Piteşti
până la Timişoara
în umbra căuşului mâini
în care se agaţă ecoul clinchetului perlelor şirag
de la încheietura mâinii
şi tălpile picioarelor
decorate cu nisip şi mare între Tulcea
şi Constanţa cu degetele mici
Sulina şi Mangalia
iar lacrimi din lăcrimarea norilor
adunaţi în furtuna ochiului de speranţă
scaldă purpura petalelor ei
parcă zărindu-se din ea steluţe
urcate către raiul nostru românesc
cântat cu ciubuc şi liră
din care fumegă blajin
un chiuit de depărtare
de dor mediteranean cu ochii negri
cu orizontul mării negre
iar clinchetul perlelor în peştera palmei
oprind spaima în ziduri
de lirism cartonat în tihnă

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce plăcere în munţii din ţări sud-americane sau scandinave, unde râurile curg virgine şi poţi să bei din toate izvoarele lor fără riscuri! Dacă în apropiere de Kathmandu sau Barcelona, din râuri nu se poate bea apă, nu e din cauza animalelor, ci din cauza a ceea ce noi aruncăm în râuri.

citat din Kilian Jornet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpesc parfumul ploilor amare

Mă-njunghie o coastă-a unei Eve
În patosul nebun ce-nlănţuiesc
Fiori ce ard în flacăra din seve
Şi-n iureşul iubirii ce-o-ntregesc.

Te caut în urgia negăsirii
Şi-n ţipetele palidei prigori,
Prin venele secate ale firii
Şi-n aburul năvalnicei vâltori.

Mi-i trupul schingiuit de antiteze
Între lumină şi-ntunericul diurn,
A mea privire-ncepe să ofteze
De-amorul sfâşiat şi taciturn.

Un dor incendiat îmi sfredeleşte
A inimii aortă până-n glezne,
O umbră nechemată mă răneşte
În pântecul albastrului din bezne.

Răpesc parfumul ploilor amare
Din cerul cânepiu, pierdut, le sorb,
Vandalizând tempeste constelare,
Străfulgerându-ţi ochii ca un orb.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vină toamna

O să vină toamna cu lungi insomnii,
Cu nori aruncaţi peste-acoperişuri,
O toamna rugină, în care devii,
În văile albe de sub zmeurişuri.

O să vina toamna, cu parcuri ecou,
Sandale în ploaie şi râuri pe stradă,
O să vină toamna, enigmatic, din nou.
Ca un clopot uitat, amintindu-şi să bată.

O să vină toamna, inevitabil şi sferic,
Mă plimb prin tăcerea de frunze căzute,
Prin vântul de zi, transparent şi himeric
În nopţile peste-ntuneric stătute.

Se lasă deci toamna, o duminică-n vară,
Cu aerul veşted arzând peste nări.
Anotimp descleştat în imagini de seară.
Cu timp strecurat de secunde şi stări.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Pe ramuri verzi
picur albastru
din bucăţi de oglindă.
Ochii mei de sticlă
văd unduirea firelor de iarbă
şi-mi desenează
modele vii,
perfect geometrice
pe-un disc albastru.
Lumina ce-mi cade în poală,
călduţă,
se-mparte-n atingeri de verde
şi sunete de-albastru
şi-mi lasă un vid de culoare
pe care să-l acopăr
cu gânduri,
nici verzi, nici albastre,
ci de un galben mat
ca de-o suflare stinsă.
Verde crud,
Albastru nemărginit,
Toate se-ntorc în lumină.

poezie de Anca Adriana Arbune
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de gheaţă

Lacul, sedus de necuprins,
Prin farmec, furişat în ochii tăi,
E îngheţat în haos de mister -
Aşa mă părăsesc cuvinte-adevăr,
Pentru o clipă, dinadins.

Să ştiu că îi ating, dintr-o ispită,
Cu paşi maiestuoşi, stingher,
I-aş regăsi-n cenuşa unei păsări, revenite
Din vremuri, gânduri şi doruri părăsite,
Tăcerea lor s-o cred nerisipită.

Să mai aştept o zi de ieri,
La care ai putea să speri,
Să-ţi chem şi stelele prin ceaţă,
Să ostenesc prin ochii tăi de gheaţă,
În Lacul purului-adevăr,
Sedus de necuprins, în haos de mister.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micime

am intrat şi am ieşit din peretele ăsta
din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta
din mama şi din tata când ei dormeau într-o nucă

s-au vărsat lacrimi în pumni în mare
într-un fragil curcubeu
ne-am pierdut identităţile cardurile viaţa
femeile au invadat spaţiile intime
ale bărbaţilor
între mâini printre degete au curs râuri
ambrozie bucle din abanos umbre şi umeri
s-au iubit balenele cu peşti feluriţi

am iubit şi eu

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăreţul din neantul uman

Sub creneluri vaste
În ghirlande-nvăluite
Şi-n galopuri absorbit,
Se zăreşte sus în zare
Saltul unei nopţi amare.
Galopând în umbrele tartare
Pe sub riduri pământene
Pe sub aripi de cucută.

Şes al lumii dăruit,
Tot răsar, călare
Peste saltul unei nopţi amare
În neant, neant... ivit.

poezie de Dumitru Florin-Adrian
Adăugat de Dumitru Florin-Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alunec pe pietre

Clipele-mi trec prin cuvinte
Te caut într-o silabă cu sunet,
Vine noaptea şi aşază întunericul
Între privirile noastre de sfinx.

Mă chemi cu mâinile adunând tăceri
Dar sunt plecat prin gânduri,
Se risipeşte prin odaie mirosul tău
Şi abia mă ating să-l respir.

Afară-n copaci se răsuceşte vântul
Bate pendulul pe oiştea carului mare,
Tu mă aştepţi şi nu mă întorc.

Paşii absorb propriul ecou
Îmi adun de pe drumuri destinul,
Şi-n cascada verde din ochii tăi
Alunec pe pietre, alunec în lacrimă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (31 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă întru cei de sus

Vuieşte văzduhul, în noapte, de glasuri
Şi nori argintii ca şi spuma de mare,
Pe umeri plutind îngeraşii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.

Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul şi dulcele cor,
Şi lângă-adormitul--în ceaţă--pământ
Cu glas lin ca unda, el cântă uşor:

Cântaţi cu toţi slavă întru cei de sus,
Voi ceruri, daţi slavă cerescului zeu,
Ce-n haos iubire, iubind a adus!
Voi, munţi, pietre, râuri, cântaţi-i mereu!

Sunaţi şi voi cedri cu fruntea semeaţă
Acelui ce sfarmă blestemul şerbiei,
Şi face să fie şi-n iad dimineaţă,
Viaţă-aducându-i din nou veşnicie!

Zâmbeşte din buza-i de purpură fină
În somnu-i din iesle, copilul Iisus
Iar pacea din ceruri se cerne virgină,
Cu albe petale de neauă, de sus.

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!