Obsesie 5
Mă doare viața, doctore, și-mi plânge,
Cu lacrimi, cu regrete și cu sânge,
Mă bântuie trecutul, mă-nfioară,
Și-mi plânge inima, ca o vioară!...
Îmi rătăcește mintea prin sertare,
În nopți scăldate-n raze selenare,
Și sărut umbre, dulce amăgire,
Ca un bezmetic, dornic de iubire...
Mă judecă iubirile pierdute,
Năvală dau, pe ochi să mă sărute,
Se prind în horă-amăgitoare iele,
Dansând frenetic, triste și rebele...
Să-mi dai, te rog, un leac pentru uitare,
Să șterg din vise, clipele amare,
Și umbrele ce vin să mă sărute,
Pe care le credeam demult pierdute...
Rămâne-vor, pe veci, nemuritoare,
Măiestre păsări, nimfe-amăgitoare,
Vor dăinui în licăriri de stele,
Sau rătăcind prin versurile mele...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Poezii
Cuvintele vin la tine ca fluturi,
Nu poți când le vezi decât să te bucuri,
Culoare și foșnet, lumine și umbre,
E totul mișcare și jocuri de unde,
Și-un suflet ce zace pe țărmuri uitat,
Când versul, în lume, tăcut a plecat,
Și-n jur mai rămâne doar cerul și ploaia,
Cu macii cei roșii să ardă odaia.
Pe apele mării am să-mi conduc vasul,
Și-oi plânge în păsări, cu ochii și glasul,
Cu foșnetul dorului prin lume pribeag,
Iar noaptea călca-voi cu stele pe prag,
Lumina mea dulce în nopți să sărute,
Cu raze de lună, rotunda ta frunte,
La piept să te țină în noapte furiș,
Când dorul te arde, păienjeniș...
Sunt demon, iar tu ești albul meu înger,
Amurgul mă face în taina să sânger,
Și dorul mă doare, dar totuși mai sper
Să ardem luceferi pe un capăt de cer.
poezie de Ion Vanghele (5 august 2009)
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre poezie, poezii despre lumină, poezii despre dor, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere sau poezii despre timp
Caracatița iubirii
Mă-ncolăcesc cu opt brațe, sorbindute-n ventuze,
Diform fără schelet, suflet cum gelul moale
Mă strecor din abis, mă-nalț l-a tale buze,
O inimă să-ți dau, sau trei să-ți pun în poale.
Din fumul de cerneală în lacrimi îți scriu bilet
Și-mi storc din nouă minți, ce le-am, le dau ofrande
Să-ți ridic obelisc din truda-mi de atlet...
Te las minune lumii peste timp... Ochi-smaralde!
Prin hăuri mă strecor, te caut prin sirene
Mă efilând să-mi dau obor de-albastru sânge
Printre cristale-n ape-n corali și mii de perle...
Dar numai tu nu ești, îmi lași inimă a plânge.
Mă trimit sol, cu tot tentacule desprinse
De-un trup ce mi-a rămas să-mi refac simțul firii...
Și-mi schimb culori de suflet, din triste în aprinse,
Să te am dintre adâncuri... eu, caracatița iubirii!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre prăpăstii, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre simțuri, poezii despre schimbare sau poezii despre plâns
Iubirea ta
Iubirea ta e pentru mine
balsamul florii de salcâm,
o adiere printre plopii
uitați la margine de drum.
Iubirea ta e pentru mine
doi ochi căprui ce-mi stau în cale,
când pe cărarea dintre sălcii
mă însoțesc urmele tale.
Iubirea ta e pentru mine
un dulce leac ce azi străbate,
prin rana grijilor amare,
spre un trecut fără păcate.
Iubirea ta mă înconjoară
și-mi spulberă năluci tăcute,
ce rătăceau de mult pe strada
cu duhuri negre, azi pierdute.
Iar când vor trece anii, poate,
bătrâni în nopțile cu lună,
am să te rog, privind apusul:
" Mai ține-mă un pic de mână."
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre ochi căprui, poezii despre negru, poezii despre flori sau poezii despre bătrânețe
Așteaptă-mă-n ziua ... ce nu mai urmează!
Mă cheamă pământul, cu lacrimi de dor,
Și-mi calc neputința-n picioare...
" Țărână, ce-mi torci amintirea-n fuior?!
Mai lasă-mi un timp... chiar de doare! "
Mă țipă un vultur, prin văzduhul înalt,
Îmi plânge privirea, mereu în albastru,
Iar timpul îmi moare-ntr-un colț de păcat,
Și sufletu-mi tânguie un cânt de sihastru!
Mă cerne-ntr-un bob de cleștar, înc-un val,
Nisipu-mi așterne, doar zgură pe glezne,
Iar pieptu-mi zvâcnește, revărsând înc-un ral,
Și-mploră-n în van, cu speranțe celeste!
Mă cheam-un ecou, printr-un gest refuzat...
Pe piept, să-mi așezi o maramă de stele,
M-or plânge, pe-ascuns, doi nori pe-nserat,
Că-n zori n-am să vin la cules curcubeie...!
Strecoară-mi și-un zâmbet de cer, în infern,
Mi-l pune discret, între palmele-nchise,
Când bezna se-așterne-n cutia de lemn...
Să-l am felinar, pentru vise ucise...
Deplânge-mi uitarea, peste-un rupt calendar,
Căința-n netimp, prin tăceri și dureri, torturează,
Să-mi dai o culoare... c-un negru de var,
Și-așteaptă-mă-n ziua... ce nu mai urmează!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet, poezii despre vulturi, poezii despre stele sau poezii despre religie
Când plângi stele căzătoare
Lacrimile tale calde mă-nfioară uneori,
Le aud cum curg și-mi sună precum strune de viori,
Eu le-adun și-ți fac șiraguri să le porți ca niște perle,
Să-ți alunge din tristețe și să strălucești ca ele.
Te sărut pe ochii umezi și te mângâi pe obraz,
Să te vindec de-ntristrare, de urât și de necaz,
Aș zidi în munte clipa care zâmbetul îți fură,
Iar în locul ei ți-aș pune buzele-n sărut pe gură.
Peste pleoape numai vise ți-aș așterne ne-ncetat,
Să prefacă în iubire orișice mărunt oftat,
Să-mi fii veșnic dulce floare, să-mi miroși a vânt de câmp,
Care mângâie toți macii și tot ce mi-e mie scump.
Lacrimile tale toate imi par stele căzătoare
Și-mi doresc mereu ca ele să devină trecătoare,
Apoi le adun în palme și le rog să nu mai fie,
Ochii tăi să mă privească, să imi dea iubirea mie.
poezie de Adi Conțu (3 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre stele căzătoare
Slove de dragoste
Peste sufletul meu a căzut o ploaie de stele,
Mi-ai mângâiat auzul cu-n cântec fermecat,
Vibrează-mi inima-n frenetice dansuri rebele
Și se aprind curcubeie într-un ritm minunat...
Cine-ți șopti să vii ca un înger, dulce copilă,
Citadelă mândră, iubirii să înălțăm,
Deschizându-mi cartea vieții, întorcând nouă filă,
Cu mândre flori și praf de stele să ne-mbrăcăm?...
Ca unei măiestre păsări, aripi îți voi da ție,
Cu pene multicolore te-oi împodobi,
Te-oi învăța să zbori printre stele, lumină vie,
Te-oi cânta-n versul meu și veșnic te voi iubi...
Icoană îți voi face din chip, ca unei Madone,
Și pâine și vin îmi vei fi mereu la ospăț,
Străluci-vom frenetic, ca două dulci anemone,
Și rob îți voi fi ție, ca un mânz prins în hăț...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre învățătură sau poezii despre zbor
Azi te visez...
Mi-e dor de tine, mamă... și ce dor.
Mă prind trecuturi... și uitări se-adună,
Povești, cu bunătatea ta, să-mi spună,
Și pâinea frământată, din cuptor.
Povești, din înserări, cu mere coapte,
Cu mângâieri din somnul liniștit,
Pe care mâna ta l-a învelit
De-atâtea ori, în clipele din noapte.
Cu timpul care azi, neiertător,
Îmi scrie peste zile, cu regrete,
Cu amintiri pierdute pe-ndelete
Și gânduri rătăcind, de-atâta dor.
Când ai plecat eram prea mic, să știu,
Că drumul tău... ierta atunci păcate.
Am răscolit prin gândurile toate,
Alături, o secundă... să-ți mai fiu.
Mai am în mine doar o umbră grea,
Un gând strivit, de vreme și uitare.
Copacul, care-atunci era prea mare,
E azi nimic, pierdut în mintea mea.
Azi te visez... cu visul de copil,
În care, lăcrimând, îmi pui pe rană,
Din vorba ta, cuvânt de sfântă hrană,
Unui plecat, departe... în exil.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zile, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre secunde
Locuri natale...
Prin umbra răchiților vechi,
În farmecul acesta feeric,
Mă cheamă dorul hai-hui,
Să umblu bezmetic.
Dacă de pe deal privesc,
Câteva căsuțe răsfirate,
Se lasă-n amurg întuneric,
Și parcă fantome sunt toate.
Dar ce mă face a plânge?
Când amintirile se scurg,
Inima-n piept mi se frânge,
Și-mi apare al vieții tumult.
De ce? Mă întreb pe mine,
Oare nu știi că mă cheamă,
Aceste dealuri bătrâne,
Ce nimănui nu dau seamă.
Și Cioful, pârâu mocirlos,
Ce unduiește printre răchiți.
Ah! Peisajul acesta frumos,
Vă rog să nu mi-l răpiți!
Degeaba îl păstrez în amintire,
Acum privind bătrânul Arieș,
Din inima plină de iubire,
Copilărie nu dispari în veci.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre întuneric, poezii despre peisaje, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Multe nopți
Multe nopți am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopți iar am uitat
Că visam.
Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.
Gânduri noi și amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!
Te aștept demult să-mi iei
Doruri și tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?
Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.
Multe nopți am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopți ne-am căutat.
Tot pe noi.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tei sau poezii despre ploaie
Lasă-mă
Lasă-mă
inima să închin
sufletului tău.
Lasă-mă să șoptesc nopții
să te încălzească.
Lasă-mă să spun văilor
răcoare să-ți dea.
Lasă-mă
să depun rugăciune
la catedrala vieții tale.
Lasă genunchii mei
să pipăie pașii tăi.
Lasă
genele tale să-mi fie
umbră.
Lasă fulgii de nea
să-ți sărute genele.
Lasă
printre raze de lumină
să vină iubire.
Lasă buzele mele
să sărute suflarea ta.
Lasă
uitarea să plece și
lasă-mă să fiu
Tu.
Te rog
...
lasă-mă!
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre vinovăție
Sărutarea care plânge
Se agită steaua mea
Într-un ochi căzut în spini,
Cu razele eclipsate
Rătăcește prin străini.
Caută prin hieroglife
Să-și semneze vindecarea,
Steaua mea e agitată
Și-a pierdut demult cărarea.
O mireasmă-aduce timpul
Pe-a ei rază necuprinsă,
Ninge peste țară șansa,
Agitarea-i neatinsă.
Cin' cristalizează ciobul
Vindecărilor de sânge?
Peste tot umblă desculță
Sărutarea care plânge!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare
Iubire în flori de nufăr
-odă spiritului eminescian-
De peste timp de veacuri, în ochii tăi privesc,
poet nepereche și de astre zămislit.
Pe vis din călimară urc, să te regăsesc
și să-ți trimit iubire în vers împătimit.
Că în lacrimi din condei, cu spirit locuiești
și cerni dumnezeire pe-al vieții infinit,
din cer cu rază dalbă, prin noapte când zâmbești,
voi ști că, mi-ai primit sentimentul dăruit.
De îngeri purtată, îmi împrumuți lumină,
să-mi luminezi cărarea ce duce la tine.
De mă faci mireasă în viața ce-o să vină,
iubirea lumii îți aduc în sân la mine.
Dorul pierdut pe cale, ți-l aduc în priviri,
cu lacrimi să îți umplu vechiul pocal de vin.
Când plânge depărtarea rămasă-n amintiri,
iar stele lăcrimează de-al dragostei suspin.
Prin ochii tăi privesc o lume dispărută
ce-ți trimitea frenetic, înaripări de dor.
Iubire să-ți cobori în lume nenăscută,
de pământence să-ți legi destin de muritor.
Dar ai ales să fii,, nemuritor și rece",
iubire să-ți trimiți pe raze de luceafăr.
Prin noapte, când răsari, dorul mă va petrece,
iubire în rouă îți dau pe flori de nufăr.
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă...
Plouă peste sufletul meu
Cu stropi mărunți
De mărgăritare,
Și-atât de dureros îmi doresc,
Să primesc, în sfârșit,
Acel dulce sărut al morții
Și-acea tainică-mbrățișare...
Izvor de lacrimi-rouă,
Ca o ploaie măruntă
De stele,
Mi-e, astăzi, sufletul aprins,
Și inima își plânge,
Ca o bocitoare stupidă,
Trist, visul ce s-a stins..
Pe la streșinile casei,
Încă se mai preling agale,
Și mai picură,
Dulce clipocind,
Duios, stropi magnific licărind
Din izvorul inimii tale...
Neguțătorul viclean
De la colțul străzii
Și astăzi, încă mai vinde
O marfă, atât de ușor vandabilă,
Iluzii, celor ca mine,
Bezmetici
Și cu gândurile rătăcinde...
Încă-mi mai tulbură gândul
Amintirea iubirilor
Pierdute,
Ce căzură pe rând,
Secerate,
De incertitudini stupide,
Precum luptătorii răpuși
Pe schelele
Unei vulnerabile redute...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Ochiul din deșert
Se scurgea nisipul clipelor în valuri
Și pluteau prin timpul mării din eter
Fără de odihnă-n ape fără maluri,
Fără grija vieții dincolo de cer.
Și-mi pluteau albastre clipele trecute,
Și-mi cântau ferice-n fiece apus,
Fără vreo tristețe, făr-a fi pierdute,
Doar cu dor de zorii care le-au adus.
Fiecare clipă îmi era din aur
Și-mi erai în toate micul filigran,
Încrustat cu grijă de un tainic faur,
Care îmblânzește clipele din an.
Peste marea calmă, vânturi nemiloase
Au adus furtuna, negre vijelii
Ce-au făcut ca-n locul apelor retrase
Să rămână lumea clipelor nevii.
Aspră și uscată, cimitir de-apus,
Lume în ruină, peisaj inert,
Fără vreo speranță și nimic de spus,
Cu durere-n suflet și, în ochi, deșert.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă sau poezii despre nisip
Amintiri și vise scrise
Vor trece ani, vor trece zări
Vor trece multe amintiri.
Vom scrie vise, versuri, stări
Din ale noastre... triste firi.
Vom adormi, visând, visând
Căci viața e frumoasă.
Ne vom trezi, cântând, cântând
Trebăluind prin casă.
Sunt amintiri, dar sunt și vise
Ce vin, ce au trecut.
Când le uităm, rămân ucise
Un lucru neplăcut.
Bine ar fi, să le salvăm
Le scriem, să trăiască.
Farmec aparte, să le dăm
Să nu se veștejească.
Îmi amintesc... când ne iubeam
Îmi amintesc prea bine.
Din ochi, iubirea, îți sorbeam
Îmi amintesc de tine.
Îmi amintesc, prima-ntâlnire
Iubita când îmi vine.
Îmi amintesc, plăcuta-ți fire
Îmi amintesc, de tine.
Și-mi amintesc, al tău sărut
O, cât era de bine.
Și-mi amintesc, cât a trecut
Da, mi-amintesc de tine.
Aș trece eu, să-mi amintesc
Să-mi amintesc mai multe.
Când îți spuneam, că te iubesc
Și cerul vrea s-asculte.
Și-a ascultat, a ascultat
Eram, ca doi copii.
Pe brațe, eu, mi te-am purtat
Dorită ca să-mi fii.
Și-mi amintesc, cum mă doreai
Cum mă doreai fiebinte.
În brațe, tu, cum mă strângeai
Și îmi șopteai cuvinte:
Mai stai, mai stai, mai stai
Mai vreau al tău sărut.
Mai stai, mai stai ziceai
Și vremea a trecut.
Și vremea, vremea... va mai trece
Rămân, doar amintiri.
Și amintirea, ne petrece
Spre alte zări... și firi.
Acum, le știți: le-am scris
Le-am scris ca să le știți.
Și vor rămâne... vis
Și voi să vă iubiți.
Viața, este frumoasă
Frumoasă, când iubești.
Și este, dureroasă
Când tu, o părăsești.
Și vine, vine-o zi
Când toți o părăsim.
Și ziua, n-o vom ști
Cumva, să o vestim.
Și dacă tot, nu știm
Nu știm ce va mai fi.
Măcar, să ne-amintim
Când timpul, v-a muri.
Sunt amintiri, sunt vise
Sunt vise adunate.
Spre zări, vor fi deschise
Frumos poetizate.
Și dacă se vor teme
Prin vreme, să înoate.
Nu vă temeți... de vreme
Spunând, că nu se poate.
Se poate, dacă vrem
Și dacă... ne iubim.
Și amintiri... avem
Scrise, când: le citim.
poezie de Paul Preda Păvălache (15 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre înot
Să treci!
Să treci pe la mine, pentru ultima oară,
Tu cântă-mi desculță ultim cântec de leagăn,
Și leacuri de prin piețe s-aduci să nu doară,
Magia nefastă a pământului reavăn.
Să treci când ți-oi spune, cu leacuri amare,
Amare de lacrimi din ochi ce n-or plânge
Și fă lumânare iubirii ce moare,
Din picuri-sărut de ceară și sânge.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre moarte sau poezii despre lumânări
Călimara mea cu lacrimi
Înmoi vârful de peniță,
Călimara îmi e plină
Doar cu lacrimi de crăiță
Ce îmi plânge fără vină
Îmi curg șoapte lin pe coală,
Adormite-n sentimente,
Dintr-o inimă ce-i goală
De iubirile absente
Șopot cristalin, cuvinte,
Definesc tristeți rebele,
Cât ar vrea... eu sunt cuminte
Printre hoardele de iele
Iar tu plângi nefericire,
Lacrimi curg izvoare line,
Eu, popasul de iubire,
Scriu poieni și azi... și mâine
Le citește, flori văd cerul
Și miroase a primăvară,
Numai tu îmi știi misterul,
Ce mă naște și omoară
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre primăvară, poezii despre nevinovăție sau poezii despre nefericire
Tu
nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
și vino spre mine
ia o coardă de suflet
și fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini și-n clipe
nu lăsa ghețuri veșnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigașe
nu mă alunga-n deșert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
scrise pe șoaptele tale
într-o noapte
cu lacrimi de stele
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre uragane sau poezii despre sunet
Inima stinsă
Cine râde, cine plânge
Clipele ce au rămas
Zidite-n pietre de sânge
Pe lumina din obraz?
Cine plânge, cine râde
De trăsnesc norii în casă
Și se învârt paparude
La colacii puși pe masă?
E o lumânare-aprinsă
Sub icoană și mă-nchin
Inima să-mi fie stinsă
Cu o candelă de vin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre nori sau poezii despre icoane
Să-mi împrimăvărez, din nou, Cuvântul...
Ce nebunie-mi umblă prin vertebre, de mă-ncovoaie ca o acoladă!
Degeaba-nghit poeme în tenebre, că-n trupul meu e o degringoladă,
Ce sapă-n echilibrele precare cu foamea flămânzirilor rebele,
Cum mușcă umbrele din felinare și diminețile din cerul plin de stele...
Nu deslușesc delirul de-unde vine și nici pe unde a pătruns în oase
Și-mi viermuiește-avid printre ruine, înnebunindu-mi versul de mătase...
Mă sparg în cioburi de palinodie, și neputința se-ntronează-n stihuri
Și cum să mai alerg prin poezie, când bântuie prin vene mii de duhuri?
Aștept lumina soarelui s-apară, să-mi curme ceața ce-mi umbrește gândul
Să-nghit măcar un pic de primăvară, să-mi împrimăvărez, din nou, Cuvântul...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre cuvinte sau poezii despre Soare