Povarna. Sunt așa cum sunt
Privesc scena cu un surâs dureros și târziu
înecat în parfumuri sordide, înăbușitoare și lacome;
totuși, noi iubim viața și moartea în egală măsură.
La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie.
Se-mprăștie un miros greu de fum,
de cazan neîndulcit,
de porumbi și cartofi copți în spuză
cu veșnicia ascunsă în fiece bute
iar firul neiertător ce leagă lumile noastre
șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși
de scorburile judecății de apoi,
devastează potecile dezlănțuite.
Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir,
mă amețește sclipirea argintie a lichidului
fugind de mărturii incomplete.
O mâță s-a împletit ca un șarpe
de bastonul ce-l port umil
ajutând lumea să treacă prin altă poveste,
deși mă poticnesc spre finalul sfârșiturilor
fără s-arunc vina pe nimeni.
poezie de Aurel Stănescu din Abstracțiuni cantabile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre șerpi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre sâni
- poezii despre pisici
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Flash-uri
Invidia m-a împins spre un pericol paradoxal;
vânturam scena în imagini, impresii.
În barcă
ți-am zvârlit o mână de apă
râdeai să prelungești clipa
peste răcoarea instaurată.
Broboanele îți succedau trupul felii,
continuam s-arunc pumni cu licoare,
adiacent se umplea laguna țestoaselor.
Disperarea îți licărea printre sâni,
Vezuviul și Etna deportați,
trasau pe cer dâre de fum cenușii,
care-ți țâșneau prin gură unindu-ne.
Secvențial, altădată ningea
ningea și în cameră cu fulgi mari, fierbinți, albăstrii,
așteptam și număram zilele rămase
în frunze și stele.
Lumina felinarelor despărțea starea
unui aion sălbatec, depășit,
zăpada îți scârțâia pe sub tălpi,
pe sub umbre,
generai lumini, numai lumini
și îmi strigai numele!
Viața alerga inutil, dar subtil
clasat și interogat,
selecționat însă secționat
în mii de fragmențele.*
Chronos acum fierbe-n cazan aerul
și-ți simt răceala.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre zăpadă, poezii despre zile, poezii despre vulcani, poezii despre timp, poezii despre stele sau poezii despre pericole
Neam... de dinainte...
Am fost de viță Burebiști,
De Decebali, nu securiști,
Din viță nobilă de daci,
Primordială, nu săraci!...
Am pus curaj în adevăr
Căci nu știam de-al Evei măr,
Era în noi doar o ființă,
Spre nemurire o credință!...
Am fost și țepele lui Vlad,
Zăgazul unui neam de brad,
Am pus ca temelii Ștefani,
Am fost un zimbru printre ani!...
Nu ne-a ajuns și-am spus Pe cai!
Viteji ca nume într-un Mihai,
Dar nimeni n-a venit cu scuza
Și n-au știut c-am fost și Cuza!...
Am fost prin toate voievozi,
Onești, cuminți dar nu nerozi,
N-am arătat c-am fi novici,
Prin gând am fost Eminovici!...
Am fost de viță... cum am fost,
Obiect pierdut i-acum de rost?
Ni s-a borșit vița... de vie?!
Eu totuși sper că vița-i vie!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viticultură
- poezii despre sărăcie
- poezii despre mere
- poezii despre gânduri
- poezii despre curaj
- poezii despre cai
- poezii despre brazi
- poezii despre adevăr
Cavalcada iubirii înspre moarte
e iarnă!
nu vreau să te iubesc, deși te iubesc...
și pictez banchetul târziu al sorții.
este doar vina ta.
totul este incolor și totul îmi lipsește
și tu vrei să anulezi totul...
în melancolii, în albastrul strugurilor,
în mine și-n timpul amintirilor.
am recreat anotimpul iubirii.
tu, plictisit, îmi șoptești că nu mai e timp...
pentru un vis, un foc, o pasiune,
o magie ori pentru dragoste!
și totuși, într-o dimineață, am renăscut -
o viță de vie sălbatică!
am răsărit dintr-o realitate
ori dintr-o stea și-am răsturnat
pe drumul șerpuit al feminității, lumea.
în această călătorie ancestrală
am învățat, timid,
că răstimpul tuturor oamenilor
a fost creat doar pentru iubire
sau pentru moarte!
și-atunci iubim neviața
ori poate nemoartea orologiului
și jelim
după o ultimă dragoste infernală...
și-ntr-un târziu, strig cerului -
dă-mi, te rog, de la tine și dintr-o iluzie -
iubirea ultimului arhistratig!
e noapte!
râul meu curge spre nord,
iar lebăda construiește
doua morminte din aripi albe...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre învățătură, poezii despre visare, poezii despre struguri, poezii despre râuri sau poezii despre realitate
Finalul unei nopți de dragoste beată
eram atât de aproape unul de celălalt
veniți din lumi diferite în care timpul
rămăsese pe loc agățat de inimile noastre
ne despărțea diagonala crescută în unghiuri egale
ne despărțeau cuvintele mele trezite fără identitate
îmi vorbeai despre fericire liniște bla-bla
deși liniștea o aflăm după ce murim
până atunci doar credem că știm ce înseamnă
fericirea n-are o adresă exactă
viața este ca o cutie cu bomboane de ciocolată
noi figurine pierdute-ntr-un sărut
să ne oprim aici
nu îți pot da veșnicia
răsuflă gândurile tale gâfâind
ca în finalul unei nopți de dragoste beată
aici
unde
tardiv
veșnicia există-ntre noi oameni roboți
scăpați din cușca iubirii
neinteresați de nicio altă trăire
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre sărut, poezii despre roboți, poezii despre noapte de dragoste sau poezii despre noapte
Ultima fotografie
În ultima fotografie îți treceai ușor
mâna prin părul proaspăt sărutat
de o adiere dintr-un ecou târziu
al întâlnirii noastre.
Zâmbeai ca la o altă amintire dintr-un
vis în care alergam până la noi
și înapoi - și tu ajungeai mereu înaintea mea-
apoi ție îți creștea copilăria din ochi,
iar eu îmbătrâneam până la umerii tăi
umbriți de două bretele
prin care te scurgeai până în sângele meu
obosit de vreme.
Și totuși mi se părea că în fotografie uitaseși
să-mi spui că nu poți
să dormi bine
fără noi.
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre păr, poezii despre mâini, poezii despre fotografie, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
Măsura unei clipe măsura unei vieți. Nisipul curge, și fiece fir e o clipă, o lacrimă, o viață. Iar nisipul curge, se cerne mereu cu o iuțeală de necrezut și vine o clipă când clepsidra s-a golit, când lacrima s-a scurs și viața s-a consumat.
A.J. Cronin în Gran Canaria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate despre nisip
În ajunul execuției
În ziua sărbătorii paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată n-am strâns decât neghină;
Binele mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Cine-am fost s-a auzit deși nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut deși frunza mi-e încă verde;
Tinerețea mi s-a risipit deși bătrân eu nu-s;
Văd lumea deși lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieții mi s-a rupt deși n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Mi-am vazut moartea de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viața și-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această țară știind că îmi va fi mormântul;
Și-acum eu mor, deși chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin și, totuși, de nectar golit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre cuvinte, poezii despre verde, poezii despre sărbători sau poezii despre recoltă
Știri false
Am citit undeva că ți-ai abandonat sânii
Sânii tăi neatinși
Sânii tăi necopți
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ți-ai tăiat nasul
Nasul tău cârn
Nasul tău înfumurat
Dar s-a dovedit a fi o minciună
Am citit undeva că ți-ai pierdut inima
În bătăile aripilor
Am citit undeva că ți-ai mâncat mâna
Cu care obișnuiai toamna
Să-mi mângâi copacii
Că ai iubit o pasăre
Ascunsă în trupul gârbovit al unui manevrant
Și ați înșirat sentimentele pe calea ferată
Am citit undeva că ți-ai pierdut mințile
În stația de autobuz
Că ți-ai băut timpul
Într-o crâșmă de la marginea orașului
Că ai murit sufocată de iubire
Într-un pat necunoscut.
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nas, poezii despre știri, poezii despre toamnă, poezii despre păsări, poezii despre oraș sau poezii despre mâncare
Gânduri și timp
Cad grele pleoapele către pământ
și gândurile se-nalță spre cer...
Aleargă dezlănțuite făcând legământ,
pe moment se opresc plutind desuet,
ochi în ochi cu-nțeles se privesc
apoi din nou în galop se pornesc...
Timpul nu se naște, nu moare
se-ascunde sub al nostru cer,
e doar o schimbare constantă,
vieți și iubiri ne fură zbicer.
Nimeni și nimic nu l-a sufocat
vârsta-i nu se cunoste, deși ades invocat
mereu a existat și-așa va fi mereu
căci el este nimic, nimic de colorat
cu ale noastre vieți și existențe de brocat.
Timpul e-n noi și noi suntem timp
totul e timp fără de timp...
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre schimbare, poezii despre naștere sau poezii despre culori
Suflet singur
Știi că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deși ai mințit și ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.
Visul tău rătăcește-n noapte,
deși cauți clipe calde,
ochii tăi s-au înecat în sange
și viața ușor se stinge.
Totul e trist și înghețat
pentru că tu-n viață ai trădat
și peste tine uneori cad petale,
că se mai scutură cate-o floare.
Îngerii să te pedepsească,
nimeni să nu te iubească,
știu c-ai să strigi rugător
c-ai fost rănit în al tău amor.
În noapte gândul tău nu vrea s-adoarmă,
cred că plânge a ei dramă,
că ea seară de seară scrie
timpul bun n-o să mai vie.
Sufletul tău întristat mai caută,
să deschidă-o altă poartă,
rătăcind în taina nopții,
ușor să nu trezească morții.
Noaptea lumina se stinge,
dar s-aude ea cum plânge,
iubirea lui îi lipsește
și așa se stinge-o poveste.
poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre îngeri sau poezii despre trădare
Când s-a auzit marele gong
când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alții cortina
scena era un modus vivendi pentru șchiopi, cocoșați și orbi
și totuși aceștia fiind cei mai frumoși
clowni și actori cu măști ieftine își încercau norocul
așteptând ovații și aplauze false
când s-a auzit marele gong
peste noi au scăpărat ultimele raze de lumină
iar balconul shakespearean fu inundat de flori
the Swan of Avon își cântase ultimul act prin piepturile noastre
câte aripi ne crescuseră în spate,
câte țipete înăbușite se zbăteau în noi,
câtor secunde li se scurtaseră colții?...
când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alții cortina
în timp ce încercam din răsputeri
să ne luăm zborul
dintr-un umil balcon părăsit
printre petale de flori
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre superlative, poezii despre secunde, poezii despre noroc, poezii despre măști, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Există o trezire totală, moartea, și există treziri incomplete în viața însăși. Prin asta trec eu acum. Trezirea ne scoate din noi înșine, și scoțându-ne din noi ne aduce în viața întregului, iar viața întregului poate fi cunoscută prin iubire.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Lev Tolstoi despre viață, citate despre moarte, citate de Lev Tolstoi despre moarte, citate despre iubire, citate de Lev Tolstoi despre iubire, citate despre existență sau citate de Lev Tolstoi despre existență
Regrete seculare
Ne-am intersectat la ciocnirea anotimpurilor,
nu era un capriciu,
nevinovați cuceream capela zbaterii noastre
în lumina portocalie a semilunii la perigeu
Clipe minunate treceau printre îmbrățișări candide
confiscând felii uriașe din puritatea faptelor noastre
împărțite cu porțiile predestinate nouă
Înfiorați nu puteam să dăm înapoi mângâierea vorbelor blajine
Și-n fiecare clipă ne înălța și proiecta apropierea lui.
Țâșneau cuvinte într-o baie caldă de culori ireale
catapultate din trambulina cerului
proiectând castitatea într-o credință invizibilă
lăsând praful cețos să dividă scena în două părți inegale.
Emanam curenți hipnotici unul către celălalt alergând în cerc
exact ca doi copii captivi poruncii milenare
ne stăpânea o singulară și inimitabilă fericire!
După aceea a început zbuciumul dezastrului nostru...
ne ceream iertare pentru vina de a fi păcătuit în spații plauzibile
ne loveam fără milă cu biciul părerilor de rău
ne încurcam singuri aruncându-ne afurisenii personale
ne ostracizam nemiloși oboseala spiritului hăituit
ne certam de vini intersectate
ne blestemam obosiți aspirațiile încurcate
ne nimiceam cu anatema jertfelor pline de cusururi
ne autoflagelam pioși dar furioși în egală măsură
pentru vina de a fi avut inspirații divine.
Nu aveam timp de auto-compătimiri succesive
credeam că lumea se sfârșise pentru noi!
Însă visul nu ne-a lăsat singuri și ne-a unit
într-o curioasă și suspectă comuniune tocmai în luncă
lăsând lumina întunericului să se destrame lent
în urma secolului următor.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre început, poezii despre virginitate, poezii despre nevinovăție sau poezii despre jertfă
Deși...
M-am sinucis cu-o altă poezie,
Cu-o suferință-n plus m-am procopsit,
Pot spune, totuși, că sunt încă vie
Deși... în mine iarăși am murit.
O nouă zi, o nouă agonie.
Absența ta de clipe s-a lipit!
Clepsidra frânge visele și știe
Că moartea dintre versuri a zâmbit.
Se răzvrătesc cuvintele și mie,
Mi-e dor de ora-n care te-am zărit;
Aș schilodi un veac, de nebunie,
Să șterg blestemul ce mi te-a răpit!
Mai vărs un gând pe coala de hârtie,
Mai beau otrava unui dor smintit,
Iubirea ta în mine-i încă vie
Deși... cu moartea ai plecat grăbit.
M-am sinucis c-o altă poezie,
C-o suferință-n plus m-am procopsit,
Deși pe-afară par atât de vie,
Pot spune că în mine am murit...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre hârtie, poezii despre versuri sau poezii despre nebunie
Iubirea simfonia vieții
Prin întuneric, printre șoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăși te-ai născut,
În viață să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieții,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Și ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubește, nu mai iartă...
Iubirea-și joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Și scena vieții e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieții înțesat de nori...
Doar eu și tu cei doi protagoniști,
Am mai rămas pe scena vieții, triști.
Ce muzică funebră! Nu-s coriști...
Și cei din urmă-actori se simt învinși.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toți jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieții,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneții.
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre prezent sau poezii despre pace
M-am oprit o clipă
MOTTO:
"Lucrurile cele mai mărețe
se prăbușesc într-o clipă."
"Brevibus momentis summa
verti." - Tacitus
M-am oprit lângă drum,
Să las clipa să treacă
Ca un fum printre foc,
Ca un fulg printre nori..
Dacă ploaia de vară
Udă câmpul cosit
Printre ierburi înalte
Plâng viorile, plâng.
Trupul gol se-nfierbântă
De durerea ce-o port,
Lasă-mi clipa să zboare
Să m-atingă ușor.
Printre pomi de măslin
Sunt un ram fără rost
Ce-l lovește furtuna
Risipindu-l pe jos.
Voi pleca printre soare
Răsăritul să-l văd
Nu mă tem de iubirea,
Ca și clipă, s-a dus..
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vioară, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre măslini sau poezii despre fum
Odată avută Recunoașterea Adevăratei tale Ființe, orice întrebare ca și orice răspuns încetează, iar ceea ce ești tu, cel adevărat; Tăcut Ființează. Odată ce entitatea gând-rădăcină falsă numită "eu" moare, cine să mai întrebe și ce mai este de întrebat? Cuvintele pot răsări la fel de tăcute ca soarele, iar lumina lor va ilumina lumea, dar nu există nimeni care să vorbească, nimic de spus și nimeni care să le asculte. Și totuși, ele vor elibera ființele care se cred ignorante din Maya, din ghearele încătușării, la fel cum soarele te eliberează din ghearele întunericului. Nimeni nu face o astfel de iubire și totuși ea este mai vie ca viața și este Aici în toate timpurile și în toate epocile, dăinuind una cu veșnicia, ca veșnicia.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre tăcere, citate despre întuneric, citate despre vorbire, citate despre mayași sau citate despre ignoranță
Atingerea Cuvântului
Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi și mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăștiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceții dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
- și Cuvântul s-a făcut trup -,
în puterea lui
stau viața și moartea.
Te îmbrățișez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
ce înmugurește,
înveselind forma de viață!
Te îmbrățișez copac al vieții,
o ușă deschisă
spre a descoperi
imensa iubire divină!
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre vânt, poezii despre voce sau poezii despre sunet
Eu Romeo... Tu Julieta...
cât să aștept să-ți văd surâsul
mă eviți când te privesc
nu e blândă cu noi soarta
se văd norii... nu-s departe
plâng cu ochii
și cu ființa
printre clipe rătăcim
poate s-o îndura blestemul
să-și aleagă alt destin
n-am alt drum
nici nu-mi doresc
port în mintea mea scenarii
și aștept tăcut momentul...
în balconul secular...
Eu Romeo... Tu Julieta
rătăciți printre tentații
fără iz de tragedie
fără lacrimi și otrăvuri
doar noi doi
și crezul nostru
într-o realitatea vie
drama unei mari iubiri...
căci în goană fuge ceasul
și-n finalul implacabil
vom urma cuminți ursita
fără să ne împotrivim...
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre ochi sau poezii despre dorințe
Căutări
am rămas aici între voi
și totuși atât de departe de noi
lumina coboară devreme, uneori
alteori nici nu mai coboară
s-a ascuns supărată
pe unde a apucat
uitasem sa privesc răsăritul
și am pierdut prezentul
nu'i bai
oricum nu era nimic de văzut
privesc la noi
oare mai suntem noi
fantasme obosite ce se târăsc pe drum
trăim în apusuri repetitive
pas cu pas, ceas de ceas
un drum clădit din oale
toate sparte și mult fum
azi nu e mâine
iar mâine nu e nimic
gânduri fugare și temeri ciudate
bântuie astăzi prin sate
prin orașe nu s-au mai dus
oricum, erau duse de mult
am plecat
și totuși am rămas
aici, printre voi
căutându-ne pe noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre supărare sau poezii despre sat