Când s-a auzit marele gong

când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alţii cortina
scena era un modus vivendi pentru şchiopi, cocoşaţi şi orbi
şi totuşi aceştia fiind cei mai frumoşi
clowni şi actori cu măşti ieftine îşi încercau norocul
aşteptând ovaţii şi aplauze false

când s-a auzit marele gong
peste noi au scăpărat ultimele raze de lumină
iar balconul shakespearean fu inundat de flori
the Swan of Avon îşi cântase ultimul act prin piepturile noastre
câte aripi ne crescuseră în spate,
câte ţipete înăbuşite se zbăteau în noi,
câtor secunde li se scurtaseră colţii?...

când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alţii cortina
în timp ce încercam din răsputeri
să ne luăm zborul
dintr-un umil balcon părăsit
printre petale de flori

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată, înainte de începerea spectacolului, sunetul care îţi taie respiraţia: fâşşşşş... se trage cortina. Noi, actorii, ne ştim unii pe alţii, dar spectatorii nu. Suntem un singur suflet. Iar când există un schimb de suflete, între actori şi spectatori, se întâmplă ceva: e emoţia. Inspiri- expiri, inspiri-expiri. Asta e teatrul. Asta înseamnă că Dumnezeu s-a pogorât peste noi.

citat celebru din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioburi de melancolie

mă rătăcesc prin amintirile cu noi
când ne iubeam cu patos şi intens
mult aş vrea să pot da timpul înapoi
să retrăiesc acele momente cu sens.

între noi s-a instalat comod rutina
mai spune-mi iubite că sunt frumoasă
peste melancolie a căzut cortina
s-a terminat şi scena amoroasă.

vreau să mai dorm în braţele tale
să visez că zbor printre luceferi
să mai simt sărutul cu gust de petale
vreau să simt iubite că suntem teferi.

secundele par cioburi de cristale
inimă bătrână iar oftezi şi suferi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer răsturnat peste noi

Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
şi pasărea de pe streaşină
ce ne cânta în dimineţile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îţi aminteşti cât de frumoşi erau copacii
după ce Dumnezeu îşi trecea mâna prin ei
şi noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca nişte maci
bătând toaca în sânge...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica a căscat

Pisica a căscat
şi s-a auzit o pasăre.
Pasărea a căscat
şi s-a auzit o femeie născând.
Femeia a căscat
şi s-a auzit un copil plângând.
Copilul a căscat
şi s-a auzit Dumnezeu zicând:
Pune mâna la gură!!!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor valorile...

Un ultim act, cortina a căzut
Piesa intitulată "viaţa" s-a sfârşit.
Şi-n sală liniştea s-a aşternut
Pentru actorul nostru îndrăgit.

Şi cum pe noi să nu ne doară
Când vedem valori în anonimat?
Li se pronunţă numele-n ţară
Doar când dintre noi au plecat...

Românie, n-ai pierdut doar tezaur,
Ci şi artişti, poeţi, valorile-adevărate.
Persoane speciale, cu suflet de aur
Răpite de nemiloasa şi urâta moarte.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 septembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard Cory

Când se-întâmpla ca-n oraş Richard Cory să coboare,
Noi, de pe trotuar, îl admiram uimiţi, lipsiţi de suflu:
Era un gentleman adevărat din cap până-n picioare,
Curat şi îngrijit peste măsură, şi imperial de suplu.

Era întotdeauna calm şi îmbrăcat la patru ace,
Şi-întotdeauna-n discuţii omenos, şi-învăluit de-un fin parfum;
Simţeam cum creşte pulsu-n noi şi cum invidia se coace
Când ne saluta:" Bună seara," şi-apoi îşi vedea, sclipitor, de drum.

Şi era bogat – da, mai bogat cu mult decât un rege,
Şi-avea mult stil şi şcoală multă-n fiecare artă şi aspect,
Iar ca delicateţe, credeam noi, era un prinţ în lege –
Când îl vedeam, toţi doream să fim în locu-i. Îi arătam respect.

Şi astfel munceam – aşteptând o izbăvire, o lumină,
Şi hrană-aveam de azi pe mâine, şi viaţa viaţa era un handicap;
Şi Richard Cory, într-o noapte caldă, cu lună plină,
S-a dus acasă şi şi-a tras un glonte-n cap.

Edwin Arlington Robinson (1869––1935)

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul se învaţă văzând şi ascultând. Am început prin a fi un student dezorganizat şi dezordonat, dar cum nimeni nu s-a străduit să mă disciplineze, a trebuit să o fac singură. Şi am învăţat din ce în ce mai mult, în ce măsură trebuie să fii un fel de soldat în profesia noastră. Oricât de dezorganizat şi nepunctual ai fi, gongul e gong şi cortina e cortină şi când a bătut gongul tu trebuie să fii acolo.

citat din Olga Tudorache
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a dus

s-a dus totul s-a dus într-un văzduh,
când te cântăm noapte de noapte,
când te chemam cu mult năduf,
când îţi sorbeam buzele coapte
şi flori plăpânde ţi-aduceam
şi roza visurilor tale,
şi în beţie tainic îţi prindeam
amorul nostru de amăgiri carnale

s-a dus şi-acum, sunt marele învins,
nu-s primul ce-a căzut în mare,
nu-s primul care tainic a pătruns
gustul amar al valurilor tale
şi dacă mai păstrezi ceva
din roua ce-ţi puneam pe frunte,
din şoapta mea ce-n gând te rechema,
zâmbeşte şi adu-ţi aminte

s-a dus prin ploile din nori,
şi-acum ne cad dorite vise,
între fecundele îmbrăţişări
ce noaptea mea şi-a ta le-ar vrea nestinse,
şi dacă ni se pare timpul
îmbătrânit peste noi doi,
tu cheamă şi recheamă-ţi visul,
cum fac şi eu cu ochii prinşi de zori

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

gong

Gong. Lovitură de teatru.

definiţie aforistică de David Boia (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două momente de uşurare în fiecare seară pentru un manager de operă. Primul vine când se ridică cortina. Al doilea atunci când la final cortina cade fără niciun dezastru şi managerul îşi dă seama, recunoscător, că iar s-a întâmplat minunea.

citat din Rudolf Bing
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis din viitor

Visez un timp mai bun şi mai frumos
Să îşi întindă peste noi mantia,
În care să domnească armonia-
Când împăcaţi vom fi şi sus şi jos!

Acesta-i Raiul lumii ne-ndoios,
Ce l-a văzut cu ochii săi, Maria;
Visez un timp mai bun şi mai frumos-
Să îşi întindă peste noi mantia!

Dar poate că atunci va fi Hristos,
Stăpânul peste tot, iar omenia,
Va fi din nou acasă-n România,
Când vremea va dospi un nou prinos-
Visez un timp mai bun şi mai frumos!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea – simfonia vieţii

Prin întuneric, printre şoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăşi te-ai născut,
În viaţă să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieţii,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Şi ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubeşte, nu mai iartă...
Iubirea-şi joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Şi scena vieţii e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieţii înţesat de nori...
Doar eu şi tu – cei doi protagonişti,
Am mai rămas pe scena vieţii, trişti.
Ce muzică funebră! Nu-s corişti...
Şi cei din urmă-actori se simt învinşi.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toţi jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieţii,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneţii.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când încă...

Erai ca un cântec de liră şi nai,
Ecou al tăcerii de seară,
Prin mine, cu braţe de flori, alergai,
Când încă eram o vioară.

Valsam printre lumi neştiute de noi,
Doi fluturi cu aripi de ceară.
Muream şi-nviam într-un zbor amândoi,
Când, încă în noi, era vară.

Scriam şi pe nori şi pe stele-un sonet
Şi luna era, vai, geloasă,
Eram poezie în ritm violet
Şi tu mă făceai mai frumoasă.

Se-oprise şi timpul în loc, într-un vis
Şi noaptea râdea pe sub gene,
Ningea cu iubire şi flori de cais,
Când încă-nfloream în poiene.

În zori măsuram în săruturi o zi
Şi ziua era nesfârşită,
Amurgu-aştepta pe o lacrimă gri,
Când încă ţi-eram o iubită.

Departe de noi, uragane şi ploi
Pândeau sub perdele albastre,
Era o eternă lumină în noi
Din astrele clipelor noastre...

Azi, cântă un cer orfelin de iubiri
Dintr-o frunză de toamnă târzie
Şi plouă pe frunţile noastre de miri
Dramatic ca în elegie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă în Mănăştur

S-a topit zăpada mare
însă iar a nins puţin
peste ochi în depărtare
şi-al copiilor suspin

s-a lăsat un frig amar
în oraş şi peste tot
şi pe străzi — pe trotuar
înflorind al vremii clopot

gerul prinde rădăcină
în Cluj şi în Mănăştur
iarnă grea iat-o să vină
să ne lege pasul pur

chiar şi vântul s-a oprit
undeva să se-ncălzească
din gerul cel neclintit
mâinile să-şi dezmorţească

nicio creangă nu mai mişcă
din copacii de pe afară
numai frigul te mai pişcă
dintr-o floare legendară

iarna — pictor iscusit
e din vremuri mai străvechi
câte flori ea n-a croit
cu şapca peste urechi

şi cu ţurţurii cei goii
de la streşini pe la ţară
ger aprig când fu la noi
în a ochilor tăi pară

este iarnă — bine-i şade
şi cu frig şi cu zăpadă
cât de bine ierni-i cade
cu omătu stând grămadă

iată Cluju cum surâde
printre blocuri şi pe străzi
şi ce dulce azi te prinde
peste albele zpăezi

poezie de Ioan Daniel Bălan (8 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri

Eu sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri
când m-ai cunoscut eram lebădă şi crin galben, greiere şi păpădie aurie, piţigoi şi lalea cu praf de soare
emanam lumină prin toţi porii
ca tu să mă recunoşti
cât timp m-ai iubit
inventam în fiece clipă câte un petec de rai pentru noi
eram atât de fericită încât simţeam că-mi creşti sub piele
când m-ai rănit
toate lacrimile omenirii îmi intrau pe sub pleoape
ca plânsul să mi-l inunde...
sub marele diluviu
am uitat cine sunt
sunt fata cu o mie şi unu de nume şi chipuri

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Demnitar - unui fost coleg

Nu mă văzu pe stradă nici aseară
Şi asta mă făcu iar să constat
C-avem de-ajuns la noi în ţărişoară
Tot orbi şi orbi în posturi mari de stat!

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (mai 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaudite amici

Eu ştiu de ce românii mei
Aplaudă la-nmormântare:
Nu-i creştineşte ce fac ei
Dar ce spectacol! Ce-ncântare!

Da, îi aplaudăm pe morţi
Fiindcă cei vii sunt de ocară
Nu merită respect să porţi
Acelor ce-şi bat joc de ţară.

Pe cine vreţi să salutăm:
Pe cei ce mint fără ruşine?
Nimica nu le datorăm
La palme să îi luăm, mai bine!

Aşa că dăm în cimitir
Expresia recunoştinţei
Zvârlim un fir de trandafir
Şi plângem din adâncul fiinţei.

Fie că pleacă un artist
Sau un soldat, ori o sportivă
Finalul piesei este trist
Când legeni tava cu colivă.

În splendida complicitate
Chiar doliul pare mai uşor...
Aplaudaţi pe săturate!
Ce cor de palme sunător!

Este o sfântă uşurare
Răsună salve mici de tun
Iar moartea parcă nu mai doare
Îşi iau şi brazii rămas bun.

Noi ne uităm unii la alţii
Şi ne încurajăm tacit
Ţin slujba popii şi cu psalţii
Tămâia lor ne-a ameţit.

E viaţa visul unei umbre
Ieşim din scenă, s-a sfârşit...
Cortina cade-n falduri sumbre
Un înger fâlfâie grăbit.

Pe-un pat de flori, ca într-o barcă
Stă mortul scump, în haine noi
Îşi ia adio, demn, şi parcă
Ne-aplaudă şi el pe noi.

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (7 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrânel avea un gong
Şi-l bătea zilnic à la long.
Îi strigau: "Pe legea mea,
Eşti un pisălog sadea!"
Îl sfărâmară deci pe cel cu gong.

limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce, poate, aud câinii

Dacă un inaudibil fluierat
strecurat printre buze
îl aduce acasă,
atunci poate tăcerea este
sunetul făcut de respiraţia păianjenilor
şi a rădăcinilor minerind pământul;
poate fi asparagusul înălţându-se,
la început, cu fruntea spre lumină
sau sunetul acela cafeniu
al ceştilor sparte, când se-întâmplă-aşa ceva.
Ne-ar plăcea să-întrebăm un câine
dacă se-aude-un sfârâit continuu
pentru că în casă copilul
creşte, dacă şarpele
se extinde într-adevăr la întreaga lui lungime
fără niciun ţăcănit şi dacă soarele
iese din nori fără
nici un decibel de efort,
dacă toamna, când copacilor
li se usucă izvoarele, există un fior,
prea înalt pentru noi spre-a fi auzit.

Ce se află acolo sus
deasupra nivelului de percepere
al urechilor noastre nevinovate?
Pentru noi ţipătul de naştere nu există,
puiul de pasăre este pe neaşteptate aici,
oul spart, cuibul deodată plin de viaţă...
noi n-am auzit nimic când lumea s-a schimbat.

poezie de Lisel Mueller,1924-,laureată a premiului Pulitzer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mama nu mai putea de obosită şi se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieţii, tocmai atunci ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, îngheţat de frig şi plin de promoroacă, noi îl spăriam sărindu-i în spate pe întunerec. Şi el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la "baba-oarba", ne ridica în grindă, zicând: "'tâta mare!" şi ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaiţul, şi tata se punea să mănânce, noi scoteam mâţele de prin ocniţe şi cotruţă şi le flocăiam şi le şmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; şi nu puteau scăpa bietele mâţe din mâinile noastre până ce nu ne zgâriau şi ne stupeau ca pe noi.

Ion Creangă în Amintiri din copilărie
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!